Splendor in the Grass - Splendoare în iarbă (1961)

Splendor in the Grass - Splendoare în iarbă (1961)




„Acum, nimic nu-mi poate-aduce înapoi
Splendoarea-n iarbă trăită de noi doi
Nu vom jeli a florii măreţie
Putere vom găsi în amintirea-i vie.

Chiar dacă-n veci mi-umbri-vor norii
Splendoarea ierbii, semeţia florii
Leac vom găsi, să nu ne doară
În ce păstrăm de-odinioară”


de William Wordsworth
 

 













Unul dintre filmele cele mai bune pe care le-am vazut vreodata , este cu siguranta filmul lui Elia Kazan “Splendoare in iarba”. Un film extraordinar despre viata si relatiile interumane, conflictele din societatea americana din anii 60, despre framantarile primei iubiri adevarate din viata a doi adolescenti, prinsi intre pasiune si prejudecatile parintilor, care se incapataneaza sa creada ca ce vor ei pentru copiii lor e cel mai bine. Destul de actual, nu vi se pare?
Dar de fiecare data cand revad filmul (si recunosc ca nu de putine ori simt nevoia sa revad macar fragmente), ma emotioneaza, pe langa jocul remarcabil al actritei Nathalie Wood, si mesajul poeziei lui William Wordsworth numita „Oda semnelor nemuririi”: „Sa privim cu curaj inainte,sa pastram ce-a mai ramas,vom fi ce am fost,si mai mult inca…”

Si daca nu ati vazut vreodata filmul „Splendor in the grass”, vi-l recomand cu caldura…trairi, zbucium, tinerete, boala , prea multa iubire…siropos? deloc…o felie de viata asa cum nu mai vezi prea des in filmele din ultima vreme

Ernest Lawson - aniversare - elegie

Elegie

Să plângem patul de flăcări, rozele de culcare
Azi răsfoite cu pasiuni de ierbare.
O singură arşiţă unui poetic orgoliu;
Haitul stelelor ni se revarsă peste doliu.

De câteor mâini strânse voi nu aţi trecut,
În leagăn speriat şi mut,
Printre chemările spinilor
Ca veveriţi în orga pinilor.

Vino să-ngenunchem pe cer; împrăştiat de plecări,
Corul miresmelor de întâie dimineaţă,
 Poate odată,
Ca o ploaie de fluturi, de înfiorări
Se va reîntoarce peste uitata viaţă.

de Virgil Gheorghiu

Ernest Lawson (22 martie 1873 – 18 decembrie 1939) a fost un pictor canadiano-american si membru al The Eight, un grup de artisti din care faceau parte Robert Henri, Everett Shinn, John Sloan, Arthur B. Davies, Maurice Prendergast, George Luks si William J. Glackens. Cu toate ca Lawson a pictat mai mult peisaje, el a pictat si cateva scene urbane realiste pentru expozitia din 1908 a grupului The Eight. Stilul lui a fost infuentat mult de impresionism, in special de stilul pictorilor John Henry Twachtman, Alfred Sisley si J. Alden Weir.

Chiar daca a fost considerat impresionist, lucrarile lui Lawson se incadreaza stilistic intre impresionism si realism.
Lawson s-a nascut in 1873 la Halifax, Nova Scotia si a ajuns in America in 1888, stabilindu-se in Kansas City. In 1891 s-a mutat in New York si in curand a intrat la Art Students League la clasa lui Twachtman. Si-a continuat studiile cu el la Cos Cob, Connecticut, a fost si studentul lui J. Alden Weir la scoala lor de arta. Lawson a vizitat Franta in 1893 si a studiat la Académie Julian cu Benjamin Constant si Jean-Paul Laurens, l-a cunoscut si pe Alfred Sisley. Dupa ce s-a reintors in Statele Unite, si-a format stilul sau propriu incurajat de Henri si ceilalti artisti independenti cu care a inceput sa se asocieze prin 1903.
Lawson s-a mutat in Manhattan in 1899 si a inceput sa exploreze imprejurimile pe care le-a si pictat. De asemenea a calatorit destul de des, pictand si alte locuri. Prima sa expozitie solo a fost la Pennsylvania Academy in 1907, unde a castigat premiul la concursul anual pentru peisaje de iarna, o tema care a devenit subiectul sau preferat.In 1917 a devenit academician la National Academy. Lawson a expus ca membru al Canadian Art Club intre 1911 si 1915.
Lawson a castigat numeroase premii de-a lungul carierei sale si era bine privit, cu toate acestea, a avut dificultati financiare. La fel ca ceilalti realisti, el a lucrat direct din subiect, iar locurile pe care le-a vizitat i-au servit ca subiecte.
In ultimii sai ani, sanatatea lui s-a deteriorat rapid, iaar el s-a inecat in circumstante misterioase in timp ce inota la Miami Beach, Florida, in 1939.

Anthony van Dyck - aniversare - autoportret cu floarea-soarelui

ANIVERSAREA PICTORULUI FLAMAN ANTHONY VAN DYCK

gânduri

gândurile lui nu sunt altceva decât tablouri

o floarea soarelui

portrete de domnisoare

portrete cu familii

capete triste

lorzi

peisaje cu Jupiter and Antiope

cantareti la cimpoi

calarati pe cai arabi

o respiraţie.

(cav)

 ----------------------------------------------------------------------------------------------------
Spre sfârşitul vieţii, van Dyck dorea să picteze şi altceva în afară de portrete, considerate în această perioadă ca fiind un gen inferior al picturii şi se orientează spre tematica istorică sau mitologică - "Amor şi Psyche", 1638. Totuşi, în istoria artei el figurează mai ales ca portretist. Nivelul înalt şi caracterul inovator al pînzelor sale au consolidat timp de două secole genul cunoscut sub numele de "portret aristocratic".

-----------------------------------------------------------------------------------------------------

   

-----------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Anthony van Dyck

Titlul: Autoportret cu floarea soarelui

Titlul original:

Data:1632au

Stilul:Baroc

Mod de realizare:Ulei pe panza

Dimensiunea: 60 x 73 cm

Unde se gaseste: Colectie privata

Date despre pictor:

Antoon van Dyck (n. 22 martie 1599, Antwerpen – d. 9 decembrie 1641, Londra) a fost unul dintre cei mai mari pictori și creatori de gravuri flamanzi, reprezentant al stilului baroc, discipol al lui Rubens, inovator în folosirea gravurii cu „acquaforte”. Devine celebru în calitate de pictor al curții regelui Carol I Stuart al Angliei. Antoon van Dyck s-a născut pe 22 martie 1599 în Antwerpen, fiu al negustorului de țesături Frans van Dyck. Vocația lui pentru desen îl determină pe tatăl său în 1609 să-l dea ucenic în atelierul lui Hendrik van Balen, una dintre personalitățile remarcabile ale orașului Antwerpen. Deja de la vârsta de paisprezece ani, van Dyck pictează portrete și autoportrete valoroase. În anul 1613 devine asistentul lui Rubens, cunosut în întreaga Europă. Măiestria tehnicii tânărului artist este atât de mare, încât Rubens, vorbind despre compozițiile proiectate de el însuși, dar executate de asistenții săi, nu ezită să prezinte lucrările tânărului van Dyck ca fiind ale sale. În anul 1618, numele „Antoon van Dyck” figurează în registrele „Ghildei” (breslei) pictorilor orașului Antwerpen, cu mențiunea „maestru”. În anul 1620, pictorul acceptă invitația de a veni la Londra, formulată de două personalități ale curții regale engleze, contele Arundel și vicontele Purbeck, fiul lordului Buckingham. La Londra, începe să execute portrete și are ocazia să admire tablourile lui Tiziano, care se găseau în colecțiile englezești. Începând cu anul 1620, regele Iacob I îi acordă o rentă anuală în valoare de 100 funzi. În anul 1632, van Dyck se află pentru a doua oară la Londra, unde își pune talentul în slujba regelui Carol I Stuart, care îl va numi „„Prim-pictor în Serviciul Majestății Sale Regale””, acordându-i o rentă anuală în valoare de 200 funzi. În total, artistul va executa unssprezece portrete regale. În tabloul (1635) plin de eleganță reprodus aici, Carol I este portretizat la marginea pădurii, într-o atitudine demnă, îmbrăcat în catifea și satin, cu o pălărie neagră mare. Van Dyck reduce ponderea culorii, pe pânza groasă, grunduită așterne un prim strat de bază, după care întinde două-trei straturi de culoare, folosind cel mai adesea ulei de in. Pentru a lega tonurile de albastru, folosește gălbenuș de ou amestecat cu lapis-lazuli, din azurit sau smalț. La curtea regală duce o viață pompoasă și libertină, trăiește în aceeași opulență ca și cea a clienților și protectorilor săi. În anul 1639 van Dyck se căsătorește cu Mary Ruthven, o doamnă din suita reginei Henrietta-Maria. După doi ani petrecuți la Antwerpen și Paris, pictorul se întoarce la Londra. În anul 1641 se îmbolnăvește grav. Pe 4 decembrie al acestui an, artistul își scrie testamentul și cinci zile mai târziu încetează din viață.

 

Richard E. Miller - aniversare - Cafe de nuit

ANIVERSAREA PICTORULUI IMPRESIONIST RICHARD E. MILLER

* * *

la sfârşitul unei zile
florărese indiferente vând flori
unor jobenuri cenuşii.

la mese
scaune goale
tristeţi fugare
rătăcesc prin lume.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Richard E. Miller
Titlul: Cafenea
Titlul original: Cafe de nuit
Data:1920
Stilul:impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Richard E. Miller (22 martie 1875 – 1943), pictor american impresionist.
Si-a inceput studiile artistice in orasul sau natal, St Louis, iar in 1898 pleaca la Paris, la fel ca multi alti artisti americani, atras de libertatea si principiile noii arte franceze. Ramane in Franta timp de 16 ani, devenind unul dintre membrii marcanti ai Grupului Giverny, o grupare de artisti impresionisti americani care lucrau in apropiere de satul Giverny.
Pictorii americani au fost atrasi aici mai ales de faima celebrului impresionist Claude Monet si in special de povestile despre fabuloasa gradina a acestuia. La fel ca si conationalii sai, Miller prefera peisajele luxuriante, avand in centru personaje feminine, in gradini sau paduri. Odata cu izbucnirea primului razboi mondial Miller paraseste Franta si se stabileste in California, unde continua sa lucreze in aceeasi maniera impresionista pana in perioada interbelica.

Francois Gall - Attent al la coupole, Paris - o pălărie albastră

ANIVERSAREA PICTORULUI IMPRESIONIST FRANCOIS GALL

* * *
o masă rotundă.
la umbra unei pahar cu lămâiţă
o pălărie albastră
acoperă gânduri melancolice.
nici o odihnă.

o altă viaţă
se strecoară
ca să-şi petreacă
sufletul cu ea.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Francois Gall
Titlul: Attent al la coupole, Paris
Titlul original: Attent al la coupole, Paris
Data:1872
Stilul:impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Francois Gall (22 martie 1912 – 9 decembrie 1987), maghiar prin naștere, a devenit un pictor impresionist în tradiția franceză pură după ce s-a mutat la Paris în 1936. El s-a născut în Cluj (Kolozsvar), în Transilvania pe 22 martie 1912 . El a început sa studieze la Academia Regală de Arte Frumoase din Roma în timp ce lucrează în locuri de muncă necalificate pentru a-si asigura un trai. Sprijinul a venit în 1939, când guvernul maghiar i-a acordat lui Gall o bursă.
Șase ani mai târziu, Gall Francois s-a stabilit în Paris și a devenit studentul lui Devambez la Academia Nationala de Arte Frumoase. Gall Francois a admirat foarte mult impresionistii din prima generație și a adoptat conceptele lor in interpretările sale proprii. Scenele pariziene si portrete de femei angajate în activități feminine au fost printre subiectele sale preferate. Gall Fancois este un impresionist modern, aducând la acest stil personalitatea sa unica.
Artistul a participat la diverse expoziții la Salonul din Paris și a devenit un favorit al publicului. În 1963, el a fost onorat cu Premiul Smith Francis. A murit în 9 decembrie 1987 în Paris.