sâmbătă, 15 aprilie 2017

Francisco José de Goya y Lucientes - Autoportret

Omul din vis

El era omul din visul meu
Numai el exista aievea.
Eu – dormeam.


versuri: de Riri Sylvia MANOR
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
„Francisco de Goya”: autoportret, 1815 — Academia San Fernando, Madrid
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa) a fost un important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Autoportret
Titlul original: Autorretrato 

Data:1815
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 
46 x 51 cm 
Unde se gaseste: 
Real Academia de Bellas Artes de San Fernando, Madrid, Spania

Date despre pictor:
Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.
La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Francisco José de Goya y Lucientes - Bătrânele sau Timpul (Hasta la Muerte)

Mariaj de convenienţă

Bătrâneţea
O pură tâmpenie
Ca şi cum poţi să te adaptezi
Încetul cu încetul
La ideea morţii tale – cel atât de viu.
Bătrâneţea – acest mariaj de convenienţă
Fără divorţ posibil
Cu care trebuie să convieţuieşti
La bine şi la rău
Dar
De ce tocmai tu?

De ce tocmai tu
Să ieşi la plimbare cu bătrâneţea,
Consoartă fără sex appeal
Dar cu certificate fumegând de nuntă catolică,
Până la moarte când cineva
O să fluiere a pagubă prin apropiere
Ca şi cum eşti lichidat.

Versuri: Riri Sylvia MANOR
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Francisco de Goya: Bătrânele sau Timpul (Hasta la Muerte), 1808-1810 - Musée de
Beaux-Arts, Lille
Pe 20 iunie 1819 moare soţia pictorului, Josefa. Un an mai târziu, se va muta lângă Madrid, unde îşi cumpără o casă, pe care o va denumi cu umor negru "Quinta del Sordo" ("Casa Surdului"), însoţit de Leocadia Weiss, devenită tovarăşă de viaţă după moartea Josefei. Artistul trăieşte izolat de lume, stilul său devine grav, satira din tabloul Bătrânele (sau Hasta la Muerte, 1808-1810) capătă trăsături macabre într-un ciclu (1821-1823) de paisprezece scene înfiorătoare: "Doi bătrâni mâncând supă", "Saturn devorându-şi copiii" etc., care produc o impresie extraodinar de deprimantă, adeseori de-a dreptul insuportabilă. În creaţia lui, drumurile artei şi ale frumuseţii s-au separat, temele pictate necesitau alte categorii estetice, incluzând şi "urâtul". Privirea artistului transformă oroarea realităţii în opere pline de dramatism şi cruzime
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Bătrânele sau Timpul (Hasta la Muerte)
Titlul original:   El tiempo de las viejas

Data:1808-1810
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
125 x 181 cm
Unde se gaseste: 
Musée de Beaux-Arts, Lille Franta

Date despre pictor:
Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.
La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Francisco José de Goya y Lucientes - Maja Desnuda

Dar

tocmai azi la ora opt şi jumătate
Lângă tine în pat
A deschis Dimineaţa ochii,
Ochi mari şi însoriţi,
Ţi-a descoperit prin plapuma ceţii un
picioruş plin de sex appeal,
Te-a privit prin oglinda ei şi ai existat
Plin de pofte „as usual” şi uitând
Amănuntul birocratic al nunţii de convenienţă
Cu bătrâneţea,
Fie ea nuntă catolică, fie ea foarte, foarte catolică
Şi foarte absolut de relativă


Deocamdată.

Versuri: Riri Sylvia MANOR
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
La Maja Desnuda, 1799-1800 - Museo del Prado, Madrid
Goya pictează celebrele tablouri La Maja Desnuda ("Maja dezbrăcată", 1799-1800) şi La Maja Vestida ("Maja îmbrăcată", 1800-1803). Maja Desnuda este unul din rarele nuduri din pictura spaniolă şi totodată unul din cele mai renumite. Spre deosebire de Venus la oglindă a lui Velázquez, Goya prezintă goliciunea în mod făţiş, aproape provocator. Senzualitatea clară şi direct simţită nu poate lăsa privitorul indiferent. Tocmai din acest motiv Godoy comandă o doua pânză mai convenţională, de aceleaşi dimensiuni, care prezintă o Maja îmbrăcată, şi acoperă cu ea tabloul cu Maja dezbrăcată. Şiretlicul a fost descoperit şi în anul 1813 Inchiziţia confiscă ambele tablouri. Identitatea persoanei pictate a fost înconjurată de o aură de legende, multă vreme s-a spus că artistului i-a servit de model chiar Ducesa de Alba, modificând evident fizionomia, frumosul cap al femeii dând impresia că a fost lipit de trup, ca şi cum Goya ar fi pictat trupul iubitei în aşa fel, încât să nu poată fi recunoscut de alţi ochi. Probabil lui Goya i-a sevit drept model una dintre metresele lui Godoy, legendele însă au o viaţă lungă.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Maja Desnuda
Titlul original: 
Maja Desnuda 

Data:1800
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 
191 x 98 cm
Unde se gaseste:
Museo del Prado, Madrid, Spania

Date despre pictor:
Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.
La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Francisco José de Goya y Lucientes - laptareasa din Bordeaux



Tânăra lăptăreasă

Goya cel de optzeci de ani
A pictat-o pe tânăra lăptăreasă
Din Bordeaux.
Goya a rămas în viaţă,
Lăptăreasa a murit de mult.
Şi-a lăsat amanet ochii,
Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau
Ca nişte vrabii speriate
Gândurile ei de ducă
Şi tot ce n-a rămas.


Versuri: Riri Sylvia MANOR
======================================================================





Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Laptareasa din Bordeaux
Titlul original: 
La lechera de Burdeos
Data:1825 - 1827
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
68 x 74 cm
Unde se gaseste:
Museo del Prado, Madrid, Spania

Date despre pictor:
Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.
La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Leonardo da Vinci - autoportret - aniversare


ZIUA LEONARDO DA VINCI

Sonet

Respectă astea pentru sănătate:
cinezi puţin. Mănânci când foamea-i dură.
Să mesteci bine, să nu bagi în gură
decât uşoare şi fireşti bucate.
Fugi de furii, de aer ce stricat e,
fii sceptic de a leacurilor cură;
să nu dormi la amiazi, căci e tortură,
iar după prânz nu sta adus pe spate.
În vin puţin dar dens să-ţi stea râvnirea;
nu-l bea pe gol stomac şi nu-ntre mese;
nu-ntârzia nici nu-ţi grăbi ieşirea.
Cergi când te culci uşor să te apese,
nu faţa-n sus, nu barba-n piept: strici firea,
iar cu mişcarea să nu faci excese.
Fă din odihnă şi din zâmbet rege.
Fugi de desfrâu. Dieta fie-ţi lege.

sonet de Leonardo da Vinci, traducere de C.D. Zeletin

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Leonardo da Vinci - Autoportret
Leonardo da Vinci s-a născut în data de 15 aprilie 1452 (pe stil vechi - pe stil nou se adaugă încă 9 zile, astfel că după calendarul actual, artistul s-a născut pe data de 23 aprilie), "la ora trei noaptea", nașterea sa fiind consemnată în jurnalul lui Ser Antonio, bunicul patern, în orășelul Vinci din Toscana, pe valea inferioară a râului Arno, localitate aflată sub jurisdicția Republicii Florența, conduse de familia Medici, fiul nelegitim al lui Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci, un bogat notar florentin, și al Caterinei, țărancă
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Leonardo da Vinci
Titlul: Autoportret
Titlul original: 
Data:c. 1504
Stilul: Renascentism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 77 x 53 cm
Unde se gaseste: Louvre, Paris, Franta

Date despre pictor:
Leonardo da Vinci(n. 15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia – d. 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franța) a fost un pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian(489 de ani de la plecarea lui „dincolo”).In anul 1519 sănătatea i se deteriorează în urma unui atac vascular cerebral. Cu partea dreaptă a corpului paralizată, este ţintuit la pat, iar în ziua de 2 mai 1959 inima sa a încetat să mai bată.
El a fost intruchiparea tipului de „om universal” al Renasterii. Ca pictor a realizat lucrari patrunse de un adanc umanism, pline de poezie si de mister; portrete („Gioconda”), compozitii („Madona in grota”, „Sf. Ana cu Fecioara si Pruncul”), picturi murale („Cina cea de taina”),creatia lui atingand culmile artei renascentiste. Desene, unele artistice (schite, studii de expresie, lucrari definitive), altele cu caracter stiintific. Ca sculptor a realizat statuia ecvestra a lui Francesco Sforza (neturnata in bronz). A lasat un mare numar de schite si proiecte de arhitectura. Autorul unui celebru „Tratat de pictura”. Contributii si anticipari in numeroase ramuri ale stiintei: mecanica (studii asupra frecarii, caderii corpurilor, rezistentei materialelor, etc.), hidrotehnica (sisteme de irigatie), optica (transparenta culorilor, vederea binoculara etc.), cosmologie, anatomie, botanica; a lucrat la constructia unor aparate de zbor, emitand ideea parasutei, si a proiectat numeroase masini (de sapat, tipografice etc.), cuptoare metalurgice etc.