vineri, 5 mai 2017

Capricile lui Marin Sorescu

La lilieci

Stateam in sala de curs si priveam la tabla, si nu intelegeam nimic.
In principio: unde nu-i nimic de vazut, observatorul se concentreaza asupra diferentelor.
Vedeam doar scaune, femei,semn bun ajungeam in rai. Si cum ma uitam eu, asa, la toate semnele de intrebare, traiam o romantica idila cu o stea de cinema, care a coborat de pe tabla special pentru mine, la fel ca in Trandafirul rosu din Cairo.
- Daca nu cer prea mult, vreau sa te intreb ceva.
A inceput sa ma intrebe de Eminescu (sigur este Veronica), Shakespeare, Actori, Adam, de Contabilitate (asta sigur vrea bani), de Marin a lui Patru (cu ce-o fi momit-o?), de Seneca...
De doua ori, Doamne am incercat s-o opresc, sa facem cunostinta. Nu am reusit.
Mai aveam inca multe sa ne spunem, dar ne-am intalnit cu un melc pe o fata de masa.
M-am trezint. In stanga, in dreapta, scaune goale. Tabla plina cu si mai multe semne de intrebare.
Lac de sudoare mi-am zis, ce frumos a murit sufletul meu, peste zi, intr-o sala plina de scaune goale.

PS.
- Domnu' profesor ce scrie acolo sus dupa munte?,
Se mi ra mi da ...!
(
cav)


-------------------------------------------------------------------------
HOROSCOPUL DE AZI
Capricile lui Marin Sorescu

Marc Chagall - Scara lui Iacov


SCARA LUI IACOV

Eu umblu prin lume ca prin pădure -
pe mâini şi picioare.
Frunza din pom, iată, cade
în suflet frică trezindu-mi.
Pictez toate astea, învăluite de vis
ninsoarea acoperă codrul - tabloul meu
priveliştea din cealaltă parte
unde
mă aflu deja de ani îndelungaţi.
Şi aştept să fiu îmbrăţişat de minuni nepământene
ce mi-ar încălzi inima, spaima mi-ar goni.
Tu înfăţişează-Te, eu Te aştept - de pretutindeni.
Şi ţinându-ne de mâini, ah,
vom zbura împreună, urcând scara lui Iacov.

versuri : Marc Chagall


--------------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall - Scara lui Iacov
“Si a visat ca era o scara sprijinita pe pamint, care cu virful atingea cerul: iar ingerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe ea (Geneza 28, 12)”…Iacov tocmai plecase din casa parinteasca de furia fratelui sau Esau. Si asezindu-se sa se odihneasca cu capul pe o piatra, a adormit si a visat un vis ciudat.
Iata unul din episoadele biblice care a inspirat multi artisti plastici. Scara lui Iacov, visul lui, lupta cu ingerul capata semnificatii religioase, morale si, foarte adesea, simbolice. Potrivit viziunii interpretative, descoperim variante mistice, filozofice, poetice… Gasim subiectul in fresce murale medievale, in opera unor maestri ca Rembrandt, in biblia bogat ilustrata de Chagall si in lucrarile a foarte numerosi pictori contemporani. Picturile sint uneori reprezentari iconografice, alteori permit largi paralelisme interpretative. Scara sugereaza evolutia vietii biologice si spirituale, sau semnifica viata ca o lupta perpetua. Treptele sint emblematice: urcari si coboriri (sau prabusiri). In traditiile spirituale se subliniaza valentele simbolice ale scarii ca model pentru ascensiune, progres, perfectionare.
În ceea ce îl priveşte pe Chagall-poetul, a scris atât în limba rusă cât şi în idiş. Pentru el versurile constituiau ceva foarte personal, ca nişte note de jurnal lirico-filosofic. Textele respective au fost publicate sporadic, în special la insistenţa prietenilor. Primele experienţe prozodice sunt datate cu anul 1900, încercări pe care ar fi dorit să i le arate lui Aleksandr Blok, însă nu avu suficient curaj să o facă.
De o certă originalitate, pătrunse de înţelepciune biblică, versurile oferă cifrul pentru mai multe tablouri ale lui Chagall. Unul din exegeţi, D. Simanovici, considera că: "Nimeni altul nu a apropiat atât de firesc pictura de poezie, precum Chagall. Deoarece nimeni nu a apelat atât de temerar la hiperbolă şi metaforă, spre a înfăţişa, încălcând legitatea gravitaţiei terestre, aspiraţiile sufletului uman, calităţile şi particularităţile sale. El a creat propriul limbaj poetic, propriul sistem de simboluri, semne, lumea sa - în lumea tuturor, în propria sa biografie". Aidoma picturilor, şi versurile lui Chagall abundă în enigme, rebusuri, alegorii, iluzii, aspiraţii... La timpul respectiv, această poezie s-a bucurat de înaltele aprecieri ale lui Esenin, Ahmatova, Maiakovski, acesta din urmă fiind cunoscut şi ca un critic tranşant al creaţiei altor confraţi. Autorul Misteriumului Buf avea să spună: "Marc Chagall e un poet al picturii şi graficii, poet care pictează cu culorile inimii sale poeme..."
Prin creaţia sa poetică, Chagall este interesant, bineînţeles, şi în contextul celorlalţi avangardişti ai penelului care au scris versuri: Malevici, Kandinski, Rozanova, Guro, Larionov, Filonov ş. a.
Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.

Marc Chagall - Deasupra orasului

* * *

Oraşul era ud si rece,
catedrală de întuneric.

Nu ne ţineam de mână,
mergeam alături,
tăceam fără să fumăm,
era că vom fi împreună.

Lebede blocaseră drumul,
a trebuit să ne întoarcem, dar la celălalt capăt
un câmp de zăpadă imaculată se aşternuse.
Imposibil de călcat.

Şi atunci
a trebuit să ne ridicăm în aer, bătea uşor vântul,
şi atunci
a trebuit să ne ţinem de mână,
ca să nu ne pierdem.

Prin bezna luminoasă
desprinşi dintr-un tablou de Chagall
pluteam peste oraş
în căutarea casei.


-------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall - Deasupra orasului
Data: 1918; Liozna, linga Vitebsk, Belarus
Stilul: Cubism, pictura simbolica
Media: ulei pe panza
Dimensiunea: 56 x 45 cm
Locatia: Tretyakov Gallery, Moscow, Russia
Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.

Sabin Balasa - Templul rememorării

MI ESTE DOR ...

imi este dor, de Alice
de iepurele alb cu ceas
de servitorul Pat
imi este dor, de Dorothy
de cainele Toto
de Zana cea Buna, Glinda
de omul de tinichea
de leul cel las
de sperietoare
de orasul de zmarald
de vrajitorul Oz
de vrajitoarea cea rea din vest
imi este dor de Nica
de caprele Irinucai
de cirese
imi este dor de starda Ciresului
de Dan
de Ursu
de Maria
de Victor
de Ionel
de Lucia
imi este dor de Speranta
de Tara de foc
de Anton Lupan
de Izmail
imi este dor de Medeleni
imi este dor de Fefeleaga
imi este dor de domnul Goe
imi este dor de Colt Alb
imi este dor de capitan LA cinsprezece ani
imi este dor de calatoria spre centrul pamantului
imi este dor…
imi este dor…
imi este dor…
imi este dor de tot si de toate.
O ! copilarie, unde esti.


 (cav)


-----------------------------------------------------------------------------
Sabin Balasa - Templul rememorării
Stilul: Suprealism
Sabin Bălașa (n. 17 iunie 1932, Dobriceni județul interbelic Olt - d. 1 aprilie 2008, București) a fost un pictor, autor și regizor de filme de pictură animată, dar și scriitor român. Bălașa a absolvit în 1955 Institutul de Artă Nicolae Grigorescu din București.
Obsesia declarată a vieții și a artei lui Sabin Bălașa a fost să inițieze o mare renaștere artistică și culturală. Alegerea sa a fost să fie renascentist, înțelegând că Renașterea nu se consumă istoric într-o perioadă anume de reconsiderare a valorilor, ci însoțește, ca stare de spirit, demersul creatorului de cultură. Dincolo de valoarea intrinsecă a picturii sale, apreciată în întreaga lume cu atribute acordate doar capodoperelor, opera amplă a lui Sabin Bălașa, care cuprinde, deopotrivă și creația cinematografică (i s-au acordat prestigioase premii internaționale pentru filmele de animație), literară și publicistică, își pune amprenta inconfundabilă asupra epocii.

Wassily Kandinsky - margine de pădure

ÎN PĂDURE


Pădurea devenea tot mai deasă. Tulpinile
roşietice – tot mai groase. Tufişurile –
tot mai somptuoase. Văzduhul – tot mai
puzderie. Până la urmă se văzu
nevoit să păşească direct pe ciuperci.
Omului îi venea tot mai greu
să păşească, strecurându-se, dar
fără-a luneca. Însă el mergea şi
repeta tot mai repede, mai repede
una şi aceeaşi frază:
Rănile se cicatrizează.
Vopselele învie.

În stânga şi ceva mai în spate mergea
soţia sa. De fiecare dată când bărbatul
îşi rostea fraza, ea spunea
foarte convinsă, deschizând
puternic sunetul „r”:
Extrrrem de prrractic.

versuri: Wassily Kandinsky


-------------------------------------------------------------------------
Wassily Kandinsky - margine de pădure
Data: 1903; Munich / Monaco, Germany
Stilul: Post-Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 32.8 x 23.8 cm
Colectie privata
Vasili KANDINSKI (1866–1944)

S-a născut în familia unui comerciant de ceaiuri ce descindea din spiţa celor trimişi de regimul ţarist la ocnă în Siberia. În 1871, familia Kandinski se stabileşte la Odessa, unde Vasili absolvă gimnaziul clasic, mai făcând şi studii de arte plastice, muzică. Urmează dreptul la Universitatea din Moscova (1886 – 1892). Peste un an îşi susţine disertaţia „Despre legităţile retribuirii muncii”, peste alţi trei ani plecând la München, unde studiază arta plastică. Aici face cunoştinţă cu elveţianul Paul Klee, viitorul său prieten şi camarad întru creaţie. Călătoreşte mult prin Europa şi Africa de Nord (1903 – 1907). Intră organic în boema moderniştilor germani. După revoluţia bolşevică din Rusia, deţine funcţii înalte la Comisariatul Învăţământului, însă în 1921 se reîntoarce în Germania. În 1937, pânzele sale şi ale altor pictori-avangardişti sunt vernisate la expoziţia inspirată de Hitler, intitulată apocaliptic „Artă degenerată”. Kandinski solicită cetăţenia franceză, locuind la Paris. Cântul său de lebădă ar fi fost, presupun exegeţii, lucrările executate în aşa-numita tehnică a „abstracţiunilor biomorfe” – „Curba dominantă”, 1936; „Compoziţia 10”, 1939; „În jurul cercului”, 1940; „Dublu acord”, 1942, – denumiri de opere picturale care s-ar potrivi perfect şi ca titluri ale unor cărţi de poezie. Nimic surprinzător, deoarece Vasili Kandinski a fost nu doar un extraordinar creator-novator în artele plastice – pictor, acuarelist, gravor – dramaturg, teoretician al artei, moralist ortodox – ci şi unul din cei mai originali poeţi ai începutului de secol XX. Aproape toate versurile sale au fost inserate într-un album, la care a lucrat în perioada anilor 1908-1911. Prima variantă de lucru a fost una rusească, numită „Sunetele”, pe care intenţiona s-o editeze la Odessa. Însă a se realiza în faptă editorială i-a fost dat doar variantei germane, „Klonge”, apărută la München, la sfârşitul anului 1912.
Traducere şi prezentare de Leo BUTNARU