miercuri, 24 mai 2017

Francisco Goya - Sleep

Grandomanie

Cine sunt se naşte în continuare.
Ce am fost nici nu s-a terminat.
Îmi bag nasul prin viaţă
Fără celofan intermediar.
Transfer materia cenuşie de la emisfera stângă
La emisfera dreaptă,
Forfotesc de tsunami şi presimţiri.
Trupul meu are îngrozitor de mulţi ochi
Şi prea puţine braţe,
Nimic nu este după cerinţa pieţii.
Clădesc lumini din umbre,
Sunt eu, sunt eu, sunt eu
Neruşinată ca în pat,
Alimentez cu surcele focul bârfitorilor
Cine sunt se naşte în continuare,

Ce am fost nici nu s-a terminat

de Riri Sylvia MANOR


----------------------------------------------------------------------
O viață, un om, un Univers. Am în față un om, o femeie energică și capabilă, frumoasă în ciuda vârstei de … ( nu vom spune) . A făcut Alia în 1960, în condițiile de atunci, umilințe ( oamenii erau dezbrăcați la pielea goală chiar într-o cameră din aeroport, pentru control corporal) , a studiat medicina în Israel, s-a specializat în SUA, fiind inițiatoarea unei noi ramuri a medicinii în Israel, neuro-oftalmologia. La mijlocul vieții și-a regăsit iubirea din tinerețe, pe plan sentimental, iar la un timp după aceea a reînceput să scrie versuri, deși nu a publicat decât în anul 2000 primul volum „Privind” la Ed. DU Style , iar în 2005, ”Save as…” la Ed. Paralela 45.
-----------------------------------------------------------------------------------
Francisco Goya - Sleep
Original Title: El sueño
Stilul: Romanticism
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Marcel Iancu - Port

ZIUA MARCEL IANCU

Undeva unde nu am calatorit niciodata, cu draga inima

Undeva unde nu am calatorit niciodata, cu draga inima
dincolo de orice experienta, ochii tai infasurati in tacerea-ti:
in cele mai delicate gesturi sant lucruri care ma inconjoara
sau pe care nu le pot atinge pentru ca sant prea aproape.


de E. E. Cummings


--------------------------------------------------------------------------------
Marcel Iancu - Port
Marcel Iancu s-a nascut In 1905 in Bucuresti. A studiat pictura si arhitectura la Bucuresti si Zurich intre 1915 si 1916, fiind si unul dintre fondatorii miscarii Dada.
Locuieste un timp la Paris, revine in Romania si in perioada 1924-1936 este un sustinator activ al miscarii culturale din jurul revistei Contimporanul, editata de Ion Vinea.
In 1929 pe strada Negustori din Bucuresti la numarul 27 se inalta o cladire cu fatada cu o singura fereastra mare la parter si la etaj cu trei hublouri, ferestrele de dormitor. Vecinii si trecatorii spuneau ca este un laborator stiintific ce a nu fost bine plasat. Cladirea proiectata de Marcel Iancu apartinea unui negustor de vinuri care aprecia arta avangardista.
La scurt timp Marcel Iancu a fost asaltat de noi comenzi si astfel in anii 1926-1927 proiecta cladiri moderniste, inspirate de cubism. Impreuna cu fratele sau, Iuliu, avea un cabinet de arhitectura numit Biroul studiilor moderne. Calitatea lucrarilor era garantata de prestigiul arhitectului, iar numele biroului atragea si el.
La inceputul celui De-al Doliea Razboi Mondial se stabileste cu familia in Israel, are o activitate artistica la fel de intensa si fondeaza Colonia Artistica de la Ein Hod. In anul 1952 va reprezenta statul Israel la Bienala de la Venetia si in 1954 participa la marea expozitie Dada de la New York.
Lucrarile lui Marcel Iancu sunt prezente in muzee din intreaga lume : Muzeul National din Zurich, Muzeul de Arta Moderna din Paris, Muzeul National din Berlin, Muzeul Iancu Dada din Ein Hod, Muzeul de Arta Moderna din New York, Muzeul de Arta din Bucuresti.

Ivan Kramskoy - Portret de femeie

Iti port inima cu mine (o port in inima mea)

Iti port inima cu mine (o port in inima mea)
Nu raman niciodata fara ea (oriunde merg mergi si tu, draga mea;

si orice e facut doar de mine e fapta ta, draguta mea)
Nu ma tem de soarta (caci tu-mi esti soarta, dulcea mea)
Nu vreau o alta lume (caci frumoasa tu esti lumea ea, adevarata mea)

si tu esti orice luna a insemnat vreodata
si orice soarele va canta vreodata esti tu.
Iata cea mai ascunsa taina ce nimeni n-o cunoaste
(iata radacina radacinilor si mugurul mugurilor
si cerul cerurilor unui copac numit viata ce creste
mai sus decat sufletul poate spera ori mintea se poate ascunde)

si iata miracolul ce-mpiedica sa se ciocneasca stea de stea.
Iti port inima (o port in inima mea).

de E. E. Cummings


-----------------------------------------------------------------------------
Ivan Kramskoy - Portret de femeie
Data: 1883
Stilul: Realism
Media: Ulei pe panza
Tretyakov Gallery, Moscow, Russia

Ivan Kramskoy - Portret de femeie

Degetele tale fac flori timpurii

Degetele tale fac flori timpurii din
orisice lucru
parul tau mai ales il iubesc ceasurile;
liniste blanda care
canta spunand
(chiar daca iubirea-i doar pentru o zi)
sa nu te temi, noi iesim in imprimavarare.


Picioarele tale cele mai albe ratacesc.
Mereu
ochii tai limpezi se joaca de-a saruturile
a caror ciudatenie mult
spune; cantand
(chiar daca iubirea-i doar pentru o zi)
pentru ce fata vii flori aducand?

Sa fii buzele tale e lucru mult dulce
si mic.
Moarte, spun ca esti bogata mai mult
decat ti-ai dori, daca prinzi asta,
orice altceva pierzand
(chiar daca iubirea-i doar pentru o zi
si viata nu e nimic, sarutul mai dainuie)

de E. E. Cummings


-------------------------------------------------------------------------
Ivan Kramskoy - Portret de femeie
Data: 1883
Stilul: Realism
Media: Ulei pe panza
Tretyakov Gallery, Moscow, Russia

Fernando Botero - Dansatoare la bara

Pași Vrăjiți

În doar câteva clipe
care compun minute absolute
Dansul și pasul lor,
ne dau fiori


Îmi place mersul balerinelor

Cu zâmbete pe buze
cu lacrimi în deget

Îmi place dansul și mersul
balerinelor

cu mersul măiastru
și dansul lor surd

Îmi place dansul balerinelor

Din sunetul sec al unui deget crăpat
cu unghia strambă de dans svăpăiat

Îmi place mersul balerinelor

Cum tu să poți să sufli ușor
peste durerea
balerinelor

Mai ai înca aer și suflu în piept
când pe-alor picioare
tu nu ai mers drept

Ne plac dansul și mersul
balerinelor

Stimabilă Doamnă
cu spatele drept
cu piciorul stâng
ce putea să-l țină la piept
Ea dădea lecții de dans
Pentru cele ce azi
ne duc în extaz
Până acum când,
aerul…
nu a mai voit a intra,
în pieptul domniei sale,
Iar sala
iar sala
S-a cutremurat

nu a plătit cu aer curat

Ne plac dansul și mersul
BALERINELOR.

de Cristi Dincă


----------------------------------------------------------------
Fernando Botero - Dansatoare la bara
Data: 2001
Stilul Naïve Art (Primitivism)
Fernando Botero (n. 19 aprilie 1932, Medellin/Columbia) este un pictor și sculptor columbian. Asemenea lui Astor Piazzolla în muzică sau lui Gabriel García Márquez în literatură, Botero reprezintă în cel mai înalt grad cultura latinoamericană modernă. El însuși se definește drept "cel mai columbian dintre pictorii columbieni". Figurile sale naive, supradimensionate în mod grotesc sunt înțelese ca simboluri ale burgheziei coloniale degenerate. Este imposibil să nu recunoști, de la prima aruncătură de privire, un tablou al lui Botero cu personajele sale floride și opulente, reprezentând în mod metaforic anumite caracteristice ale societății contemporane hipertrofice.
Pentru a umple câmpuri vaste de culoare, artistul dilată formele: oamenii și peisajele capătă dimensiuni insolite, aparent ireale, unde detaliul devine expresia maximă a volumelor. Personajele lui Botero nu reflectă nici bucurie, nici durere, au privirea pierdută în gol și sunt imobile, parcă ar fi reprezentări sculpturale. Când pastișează artiști clasici, ca Velázquez sau Caravaggio, tablourile lui sunt executate în spirit de frondă, până la caricatură, ca "Mona Lisa" după Leonardo da Vinci.