miercuri, 31 mai 2017

Pierre-Auguste Renoir - The Ingenue

ZIUA WALT WHITMAN

Tu eşti cea nouă?

Tu esti cea noua, atrasa catre mine?
Ca sa încep, te previn ca, în mod sigur,
sînt foarte diferit de ceea ce presupui;
Oare crezi ca vei gasi în mine iubitul tau?
Crezi ca e usor sa ma faci sa devin iubitul tau?
Crezi ca prietenia mea îti va da deplina
satisfactie?
Crezi ca sînt statornic si credincios?
Nu vezi nimic altceva decît aceasta înfatisare,
acest calm si rabdator mod al meu de a fi?
Crezi ca te îndrepti, pe un teren solid, catre
un adevarat ecou?
O, visatoareo, nu te-ai gîndit ca
as putea fi o Fata Morgana, o iluzie?


de Walt Whitman


-------------------------------------------------------------------------------
Walter Whitman (n. 31 mai 1819 - d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Considerat „cel mai mare poet american” de către mulți pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urban. El a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente. Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți din canonul american.
------------------------------------------------------------------------------------
Pierre-Auguste Renoir - The Ingenue
Data: 1877
Stilul: Impresionism
Media: ulei pe panza
Sterling and Francine Clark Art Institute at Williamstown, MA, USA
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Pierre-Auguste Renoir - Pe Sena langa Argenteuil

Podul Mirabeau

Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Şi dragostea noastră...
Eu ştiu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.


Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub braţele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Iubirea ca râul curge uşor
Şi se petrece.
Înceată-i viaţa - val călător,
Nesecat e-al Speranţei zbor.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Zilele au trecut - toate una ca una.
Ceea ce-a fost, s-a dus
 Şi dragostea noastră s-a dus de-acuma.
Sub podul Mirabeau Sena curge întruna.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

de Guillaume Apollinaire



-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pierre-Auguste Renoir - Pe Sena langa Argenteuil
Data: 1874
Stilul: Impresionism
Media: ulei pe panza
Colectie privata
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Ludwig Thiersch (1825-1909). - Loreley - c.1860(?)


Loreley

La Bacharach de-o vrăjitoare blondă se zvonea
Mureau pe rând bărbaţii îndrăgostiţi de ea

Episcopul chemând-o-într-o zi la judecată
Orbit de frumuseţea-i o şi iertă îndată

O Loreley frumoaso cu ochi de nestemate
Ce mag a pus în tine puterea-i fără moarte

Sătulă sunt de viaţă mi-s ochii blestemaţi
Căci au murit părinte privindu-mă bărbaţi

Mi-s ochii două flăcări nu nestemate rare
Zvârliţi-i dar în flăcări să-şi afle-a lor pierzare

În flăcările tale eu ard copila mea
Să te condamne altul tu m-ai vrăjit deja

Nu râdeţi preasfinţite rugaţi-vă deci iute
Daţi semn să mă omoare şi Domnul să vă-ajute

Iubitul meu plecat e pe-ndepărtat meleag
Daţi semn să mă omoare căci n-am nimica drag

Mi-e inima bolnavă eu trebuie să mor
De m-aş privi-n oglindă ar trebui să mor

Mi-e inima bolnavă căci n-am pe-al meu iubit
Mi-e inima bolnavă de când m-a părăsit

Episcopul la sine trei cavaleri chemat-a
Duceţi-o-n mânăstire e rătăcită fata

Te du nebună Lore cu ochi tremurători
Vei fi în alb şi negru măicuţă mâine-n zori

Porniră-apoi toţi patru la drum peste muscele
Îi implora frumoasa cu ochii plini de stele

Lăsa-ţi-mă o clipă pe acel mal frumos
Ca să mai văd o dată castelul meu frumos

Şi să-mi mai văd în fluviu ochi limpezi blonde plete
Voi merge-apoi în schitul de văduve şi fete

Zburda pe stâncă vântul prin părul ei bălai
Strigară cavalerii o Lore Loreley

Pe Rin soseşte-o luntre e el de bună seamă
Iubitul meu e-ntr-însa el m-a văzut mă cheamă

O inima-mi se-nmoaie iubitul meu soseşte
Atunci ea se apleacă şi-n Rin se prăbuşeşte

Căci s-a văzut în unde frumoasa vrăjitoare
Cu ochii săi ca Rinul cu părul ei de soare

de Guillaume Apollinaire



-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
MITUL
Loreley este cântată în balade ea fiind o zână, care ademenea cu cântecul ei pe navigatori. Pe lângă glasul ademenitor și frumusețea ei, zâna mai avea un păr lung blond strălucitor pe care-l pieptăna cu un pieptene de aur, aceste lucruri vrăjeau marinarii, care uitau pericolul de pe Rin. Balada Loreley povestește întâmplarea unei zâne care a fost o fată care se numea Lore, fata prin frumusețea ei făcea ca bărbații să-și piardă mințile. Pentru acest lucru fata este învinuită de vrăjitorie. Episcopul la vederea frumuseții ei o trimite în mănăstire neputând hotărî condamnarea ei la moarte. Lore este condusă la mănăstire de trei cavaleri, întristată pe drum de pierderea iubitului ei care a înșelat-o, reușește să scape de însoțitori și se aruncă de pe stâncă în apele Rinului.
ISTORIC
Loreley sau Lorelei este o stâncă alcătuită din șisturi vulcanice, situată pe malul estic al Rinului având o înălțime de 132 m. Stânca este în apropiere de Rheinknie și de localitatea Sankt Goarshausen în landul Rheinland-Pfalz din Germania. Peisajul încântător al orașelor Sankt Goarshausen, Sankt Goar și al cetății Katz oferit de pe stâncă, este un punct de atracție pentru turiști. Pe platoul stâncos au loc și o serie de spectacole, sau concerte de muzică rock. În dreptul stâncii Loreley Rinul are o adâncime de 25 m și o lățime de numai 113 m, fiind locul cel mai îngust și mai adânc al părții navigabile al Rinului. Această porțiune fiind numită Groapa Bingen este și în prezent periculoasă pentru navigație, navele folosind permanent o comunicare prin semnale luminoase. Prin aruncarea în aer în anul 1930, cu ajutorul explozivilor a stâncilor de sub apă a diminuat pericolul.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ludwig Thiersch (1825-1909). - Loreley - c.1860(?),
Aachen, Suermondt-Ludwig-Museum.

Pierre-Auguste Renoir - Buchet de primavara

Dorm florile

Dorm florile uşor în pluşul moale
Al nopţii ce se mistuie şi moare,
Iar licurii de rouă-n cupe clare
Au scânteieri fugare de opale.


Şi risipit în straturi şi în oale
Norodu-ntreg de flori mirositoare
Îşi profilează-n noaptea visătoare
Conturul zvelt al trupurilor goale.

Un crin suspină-n somn; apoi se-nclină
Extatic, în cascade de lumină
Ce se scoboară blândă dinspre astre.

Şi dintr-atâtea cupe-nlăcrimate,
Aromele se-nalţă val, furate
Dintr-un buchet suav de flori albastre.

sonet de Benjamin Fondane


----------------------------------------------------------
Pierre-Auguste Renoir - Buchet de primavara
Data: 1866
Stilul: Impresionism
Media: ulei pe panza
Fogg Art Museum, Cambridge, Massachusetts, USA
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Claude Monet - Buchet de gladiole, margarete si crini

Un buchet de flori

Un buchet de flori
Îți dăruiesc acum
Pentru că ai fost cu mine
De-atâtea ori.
Și îți mai spun că te iubesc
Doar la tine mă gândesc.
Tu ești soarele ce mă încălzește
În-fiecare dimineață,
Tu ești speranța mea în viață.


Ocrotită de tine
Mă simt mereu
Chiar dacă nu mi-e bine.

Un copac de-as fi
Doar pe tine te-as priviri.
Ești ca un înger venit pe pământ,
Te rog să nu mai pleci niciodată.

de Elena Deacu


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Claude Monet - Buchet de gladiole, margarete si crini
Data: 1878
Stilul: Impresionism
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franța.
Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc