Un tren murdar si obosit, de noapte,
Plin de miasme,precum un dos de crisma,
Isi cara-n sila vagoanele-i rascoapte,
Ducind cu sine destine fara urma...
E frig in tren si-n suflet, e ger cumplit afara,
Luminile sint stinse sau...poate nici n-au fost!
Lumea incremenita sta strins ingramadita,
Visind cu ochi deschisi la vremuri fara rost...
Este un tren al groazei, un tren al deznadejdii,
Plin de oameni nevoiasi si disperati,
Rosi de ideea lacom-a faradelegii-
De a avea si ei cit cei bogati...
Fiecare are-un gind,fiecare-ar vrea ceva!...
Si toti mai spera ca-n contravaloarea de tichet
Sa li se dea-napoi, de undeva, de-aiurea,
Putina sanatate si...cheia fericirii de moment!
Dar trenul hid,e mult,mult prea sarac
Sa aiba daruri sau sa dea solutii.
El nu stie decit sa care fiinte-n vrac
Si sa se tirasca intre statii...
E simbolul multimii cu ochi tristi
Ce sta pe banci,crezindu-se la filme,
Inchipuindu-se pe scena mari artisti
Ce,pacalind lumea, se pacalesc pe sine...
Dar...Ce-i cu lumina asta? S-apropie o gara?
Sau...or fi zorii diminetii?
Cei mai multi urca si doar citiva coboara,
Sperind din rasputeri c-acesta-i trenul vietii.
de Gheorghe Ganea
Camille Pissarro - Trenul , Bedford Park
Data: 1897
Stilul: Impresionism
Media: ulei pe panza
Colectie privata
Camille Pissarro (n. 10 iulie 1830, Charlotte-Amalie, astăzi în Insulele Virgine Americane - d. 13 noiembrie 1903, Paris) a fost un pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mișcării impresioniste și în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, rol recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el. Prin contribuția pe care a avut-o la formarea artistică a lui Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, Paul Gauguin, Georges Seurat și alții a influențat, deși mai puțin remarcat, apariția picturii moderne din secolul al XX-lea.
