luni, 19 iunie 2017

Sir John Lavery - The Terrace, Cap d'Ail

Muzica

Deodata au venit pe sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
care lasa în seara
o umbra grea, triunghiulara.


Dupa aceea au inceput să cânte
si melodia a intins spre tine
bratele ei reci.

Melodia intindea spre tine
bratele ei feline, bratele ei reci,
si n-am simtit când te-a-mbratisat
cu imbratisarea
pe care uneori ti-o da inserarea,
electric si-ntunecat.

Melodia ospata din tine
cum ospateaza dintr-o prada
o forfota de raci.
Deodata au plecat de sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
cu o umbra grea, triunghiulara,
smulsa din seara, rupta din seara.

Când mi-am întors spre tine chipul
vazui doar un schelet ce-l lustruia
nisipul.

O, draga mea, iubita mea,
femeia mea,
bine-ai venit dintotdeauna.
Ti-am sarutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeste mâna,
scheletul clipei strabatind eternul...

de Nichita Stanescu


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Sir John Lavery
Irish
1856 - 1941
The Terrace, Cap d'Ail

Jonathan Wolstenholme - Jucătorii de cărţi

Viaţa ca un joc de cărţi

Omule... destinul poate pune
Pe fiecare clip-a vieţii câte-un preţ,
Şi chiar venirea ta pe lume
A fost miză, într-un anume joc de cărţi.


Ascunse patimi ce le porţi
Fără temei şi fără sens,
Transformă într-un joc de cărţi
Contextul vieţii ne-nţeles.

E viaţa ca un joc de cărţi
În care popi, valeţi şi dame,
Îţi dau impresia că poţi
Avea o lume la picioare.

Tânjeşti hulpav spre cât mai mult
Dar omule... un joc de cărţi
E viaţa, şi-un neprevăzut
Pândeşte pe la orice colţ.

E viaţa ca un joc de cărţi.
Sperând câştigul de îndată
Plusezi... şi în final accepţi
Că ai pierdut la chintă spartă.

E viaţa ca un joc de cărţi...
Ai grijă ce vrei să câştigi,
Că s-ar putea să nu suporţi
Singurătatea, şi-ai să plângi.

Dar nu depinde de voinţa ta
Parcursul triumfal prin suma de etape.
Având drept partener destinul, vei juca,
Pierzând până la urmă totul, pe o carte.

de Cristian Neagu


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jonathan Wolstenholme
Titlul: Jucătorii de cărţi
Data: 2003
Jonathan Wolstenholme, un artist britanic născut în 1950 şi absolvent al Croydon Art College, care a colaborat ca ilustrator independent cu numeroase reviste, edituri şi agenţii de publicitate. Lucrările sale au fost expuse în orașe precum Londra, New York sau Boston.
Wolstenholme îşi manifestă pasiunea pentru cărţile de anticariat şi, cu umor, creează într-o manieră suprarealistă o lume a cărţilor compusă din imagini antropomorfe. Artistul lucrează în acuarelă, cu o deosebită atenţie pentru detalii, în așa fel încât naturile sale moarte cu cărţi par cât se poate de vii. Seria de ilustraţii poartă denumirea de Books on Books.

Childe Hassam - vara dimineaţa

FĂRĂ SĂRBĂTORITĂ

El îmbrăţişează mereu amintirile,
amprenta fină a degetelor ei îi stăruie încă pe trup
ca o mângâiere a clapelor de pian de către un virtuoz.

E de-ajuns să se deschidă o singură fereastră, să se audă o melodie,
să se simtă mireasma unei flori
şi toate frunzele se ridică deodată în aer,
foşnesc amintirile în mărimea lor naturală
şi ea există din nou de parcă ar exista
la prima sărbătorire
a zilei de naştere fără Ea
ca focuri de artificii prelungite.

Iar eu capăt tendinţa să cred că poate moartea nici nu există
şi că lumea
e numai aparent un loc atât de înspăimântător.

de Riri Sylvia Manor
din Pestriţ, editura Paralela 45, 2010



---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
I
Childe Hassam - vara dimineaţa
Dat: 1886
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe pânză

SABIN BĂLAŞA - primăvara

MEMORIA

Îmi mângâi memoria de câte ori trec pe lângă ea
ca pe un trunchi zgrumţuros de copac
rădăcinile efemere cerşind apa,
inelele concentrice ale anilor-ireparabile,
frunzele care nici nu mai povestesc când pleacă şi când vin.


Îmi mângâi memoria de câte ori trec pe lângă ea
cu perversitatea celui care
pluteşte în aer lipit de pământ.

Îmi mângâi memoria de câte ori trec pe lângă ea
aşa cum mângâia Michelangelo trunchiul de marmoră al statuii
cizelate de un grec rămas anonim.

de Riri Sylvia Manor


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
SABIN BĂLAŞA - primăvara
(Nas.17 iunie 1932, Dobriceni, Olt – dec.1 aprilie 2008, București)
A fost un pictor român, autor și regizor de filme de pictură animată, cât și scriitor. Absolvent în 1955 al Institutului de Artă Nicolae Grigorescu București.
Obsesia declarată a vieții și a artei lui Sabin Bălașa a fost să inițieze o mare renaștere artistică și culturală. El a ales să fie renascentist, înțelegând că Renașterea nu se consumă istoric într-o perioadă anume de reconsiderare a valorilor, ci însoțește, ca stare de spirit, demersul creatorului de cultură. Dincolo de valoarea intrinsecă a picturii sale, apreciată în întreaga lume cu atribute acordate doar capodoperelor, opera amplă a lui Sabin Bălașa, care cuprinde, deopotrivă și creația cinematografică (i s-au acordat prestigioase premii internaționale pentru filmele de animație[necesită citare]), literară și publicistică, își pune amprenta inconfundabilă asupra epocii.

Claude Monet - Câmp de lalele cu mori de vânt lângă Rijnsburg

IARMAROC

Doar lucrurile pe care le-am trăit sunt imaginare.
Braţ la braţ cu Don Quichotul din noi
alergăm spre morile de vânt
 până când cei ce ne cunosc
nu ne vor mai recunoaşte ...


până când din raftul cu oameni vii
nici un curios
nu ne va mai scoate la iveală

nu ne va şterge de praf
să ne expună la iarmaroc
unde un copil
ne-ar putea arăta cu degetul zicând: „Iată !”

de Riri Sylvia Manor


---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Claude Monet - Câmp de lalele cu mori de vânt lângă Rijnsburg
Data: 1886
Stilul: Impresionism
Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc ."