marți, 26 decembrie 2017

Renato Guttuso - Strada

O ANIVERSAREA CU RENATO GUTTUSO

Cine vorbeşte de plecări …

Cine vorbeşte de plecări, de despărţiri…
De cîte ori în viaţa-mi am plecat,
m-am despărţit mereu de oameni şi de locuri
la care m-am întors, spre-a le găsi schimbate…
nici n-aş putea să spun. Iar uneori, a mă despărţi
însemna doar să păşesc cu o melancolie vagă
pe străzile oraşului în care nu lăsam în urmă
pe nimeni care să mă ţină minte. Doar uneori,
primeam printr-o privire vagă
cîte-o imagine a unui colţ, a unei licăriri
iluminînd înceţoşate ziduri…
Nu mulţi vor fi avut o viaţă-ntreagă
această febră de-a se mişca prin lumi diverse
într-o nerăbdătoare căutare a nimicului nostru
iar din el a ceea ce-i neprefăcut în oameni şi în lucruri.
Şi nu vor fi avut în memorie
atît de multe ori plecînd mereu departe,
pentru a şti mereu că totdeauna pleacă
şi niciodată nu se vor întoarce. Chiar şi iubirea
care încrezătoare-aşteaptă revenirea, deja aceeaşi
nu mai e, deşi-i mai arzătoare
sub părul ce le e mai alb.

de Jorge de SENA


 



-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Renato Guttuso
Titlul: Strada
Titlul original: la strada
Data: 1956
Stilul: Realism socialist
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Renato Guttuso (*26 decembrie 1911, Bagheria / Sicilia - 18 ianuarie 1987, Roma) a fost un pictor italian și un militant comunist cunoscut. Este considerat un maestru al realismului italian și a devenit în perioada anilor 1950-1960 un adept al realismului socialist.
În 1950 i se acordă premiul Consiliului Mondial al Păcii. În 1956, la cea de a XXVIII-a Bienală de la Veneția, i se decernează Premiul de pictură pentru compoziția "La spiaggia" ("Plaja"), tablou de mari proporții în care este proiectată o panoramă a vieții moderne, relevând eleganța cuceritoare a frumuseții juvenile
Fascinat de modelul dantesc, execută între 1959 și 1961 un ciclu de ilustrații la Divina Commedia de Dante Alighieri, care vor fi publicate în volum în 1970 cu titlul "Il Dante di Guttuso". În 1965 realizează ilustrațiile la romanul "Mizerabilii" de Victor Hugo. În 1972 pictează tabloul "I funerali di Togliatti" ("Funeraliile lui Togliatti") în vădită manieră realist socialistă.
Renumitul său tablou "La Vucciria", redând faimoasa piață (mercato) din Palermo, exprimă cu un realism crud aspectul pitoresc al mărfurilor expuse (carne, legume și fructe), într-o aglomerare de personaje, de parcă se aud strigătele negustorilor ambulanți sicilieni.

George Michael - Craciunul Trecut


O ZI TRISTĂ: WHAM ŞI-A PIERDUT VOCALISTUL -GEORGE MICHAEL (53)
25.12.2016

Craciunul Trecut

Craciunul Trecut
Ti-am oferit inima mea
Insa chiar a doua zi,
Tu ai renuntat la ea
Anul acesta,
Pentru a ma ferii de lacrimi,
O voi oferii unei persoane speciale...

Craciunul Trecut
Ti-am oferit inima mea
Insa chiar a doua zi,
Tu ai renuntat la ea
Anul acesta,
Pentru a ma ferii de lacrimi,
O voi oferii unei persoane speciale...

Candva dezamagit si de doua ori mai retinut
Pastrez distanta,
Dar tu inca imi atragi privirea
Spune-mi iubito,
Oare mai ma recunosti?
Ei bine, a trecut un an
Nu ma surprinde...
Craciun fericit!
Am impachetat-o si am trimis-o
Cu un bilet in care spune "Te Iubesc"
Si vorbeam serios,
Acum stiu cat de fraier am putut sa fiu
Dar daca m-ai saruta acum
Stiu ca m-ai fraierii din nou

Craciunul Trecut
Ti-am oferit inima mea
Insa chiar a doua zi,
Tu ai renuntat la ea
Anul acesta,
Pentru a ma ferii de lacrimi,
O voi oferii unei persoane speciale...

O camera aglomerata,
Prieteni obositi,
Ma ascund de tine si de sufletul tau gheata
Doamne, am crezut ca esti cineva de incredere
Eu?
Cred ca am fost doar un umar pe care sa plangi
Chipul unui indragostit cu o vapaie in a lui inima
Un om sub acoperire pe care tu l-ai facut bucati
Acum am gasit o dragoste adevarata
Si tu nu ma vei mai fraierii din nou...

Craciunul Trecut
Ti-am oferit inima mea
Insa chiar a doua zi,
Tu ai renuntat la ea
Anul acesta,
Pentru a ma feri de lacrimi,
O voi oferii unei persoane speciale

the Wham

-----------------------------------------------------------------
Geórgios Kîriákos Panagiótou (greacă Γεώργιος Κυριάκος Παναγιώτου, n. 25 iunie 1963, Londra, Regatul Unit, d. 25 decembrie 2016, Oxfordshire, Regatul Unit), cunoscut mai bine ca George Michael a fost un cântăreț și compozitor englez de origine greacă. A devenit popular fiind vocalist al formației Wham! și apoi fiind solist.
A vândut mai mult de 100 de milioane de albume la nivel mondial.
---------------------------------------------------------------------

Francesco Hayez - Portretul contesei Luigia Douglas Scotti d'Adda

Legământ de iubire

Am văzut-o mergând prin visul meu,
Legământ venit din altă lume;
La glezna stângă îşi ţinea sceptrul
Ce părea zâmbet din focul
Crescând în ochii ei
Precum furtuna ce sufla
Năpraznic, precum sfârşitul viu
Al iubirii născânde deodată,
În zori.
Și atunci am ştiut că voi iubi,
Cu-adevărat,
Viaţa.


de Serge Eugène GHOMA-BOUBANGA



-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Francesco Hayez
Titlul: Portretul contesei Luigia Douglas Scotti d'Adda
Titlul original: Ritratto della contessa Luigia Douglas Scotti d'Adda
Data: 1830; Italia
Stilul: Romantic
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea: 61.8 x 46.6 cm
Unde se gaseste: Colecţie privată

Date despre pictor:
Francesco Hayez (11 februarie 1791 - 12 decembrie 1882) a fost un pictor italian, principalul artist al Romantismului de la mijlocul secolului al XIX-lea din Milano, renumit pentru grandioasele picturi istorice, alegoriile politice si exceptionalele portrete. Hayez a provenit dintro famile saraca din Venetia. Tatal lui era de origine franceza, iar mama lui, Chiara Torcella, era din Murano. Copilul Francesco, cel mai mic dintre cei cinci copii, a fost crescut de sora mamei lui, care s-a maritat cu Giovanni Binasco, un instarit armator si colectionar de arta. Din copilarie a aratat predispozitie pentru desen, astfel ca unchiul lui l-a dat ca ucenic la un restaurator de arta. Mai tarziu a devenit student al pictorului Francesco Maggiotto cu care si-a continuat studiile timp de trei ani. A fost admis la cursul de pictura la Noua Academie de Arte Frumoase in 1806, unde a studiat sub indrumarea lui Teodoro Matteini. In 1809 a castigat un concurs al Academiei din Venetia pentru un an de studii la Accademia di San Luca din Roma. A ramas in Roma pana in 1814, apoi s-a mutat la Neapole unde a fost angajat de Joachim Murat sa picteze o lucrare grandioasa reprezentandu-l pe Ulise la curtea lui Alcinous.
Este considerat cel mai important pictor romantic italian, fiind foarte admirat mai ales pentru portretele realizate si pentru compozitiile istorice. Avea sa joace de altfel si un rol important in perioada formarii statului modern italian, fiind o personalitate culturala de prima mana.

Francesco Hayez - Melancolie

X

Spre piaţa goală
conduce un labirint de poteci.
De o parte, vechiul zid umbrit
al unei biserici ruinate;
de cealaltă parte, văruit, zidul împrejmuitor
al unei livezi de chiparoşi şi palmieri
şi, vis-à-vis de mine, casa,
şi în casă, gratiile,
în faţa sticlei geamului uşor aburea
figurina sa placidă şi zîmbitoare.
Mă voi îndepărta. Nu vreau
să te chem la fereastră…Primăvara
vine – îmbrăcămintea ei albă
pluteşte în aerul pieţei moarte –
vine să incendieze trandafirii
roşii din tufişurile tale… Aş vrea s-o văd…

de Antonio MACHADO

 



-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Francesco Hayez
Titlul: Melancolie
Titlul original:
Data: 1842; Italia
Stilul: Romantic
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea: 61.8 x 46.6 cm
Unde se gaseste: Colecţie privată

Date despre pictor:

Francesco Hayez (11 februarie 1791 - 12 decembrie 1882) a fost un pictor italian, principalul artist al Romantismului de la mijlocul secolului al XIX-lea din Milano, renumit pentru grandioasele picturi istorice, alegoriile politice si exceptionalele portrete. Hayez a provenit dintro famile saraca din Venetia. Tatal lui era de origine franceza, iar mama lui, Chiara Torcella, era din Murano. Copilul Francesco, cel mai mic dintre cei cinci copii, a fost crescut de sora mamei lui, care s-a maritat cu Giovanni Binasco, un instarit armator si colectionar de arta. Din copilarie a aratat predispozitie pentru desen, astfel ca unchiul lui l-a dat ca ucenic la un restaurator de arta. Mai tarziu a devenit student al pictorului Francesco Maggiotto cu care si-a continuat studiile timp de trei ani. A fost admis la cursul de pictura la Noua Academie de Arte Frumoase in 1806, unde a studiat sub indrumarea lui Teodoro Matteini. In 1809 a castigat un concurs al Academiei din Venetia pentru un an de studii la Accademia di San Luca din Roma. A ramas in Roma pana in 1814, apoi s-a mutat la Neapole unde a fost angajat de Joachim Murat sa picteze o lucrare grandioasa reprezentandu-l pe Ulise la curtea lui Alcinous.
Este considerat cel mai important pictor romantic italian, fiind foarte admirat mai ales pentru portretele realizate si pentru compozitiile istorice. Avea sa joace de altfel si un rol important in perioada formarii statului modern italian, fiind o personalitate culturala de prima mana.

William Dyce - Regele Lear și Nebunul în furtună

1606: S-A JUCAT PENTRU PRIMA OARĂ TRAGEDIA REGELE LEAR SCRISA DE WILLIAM SHAKESPEARE DUPĂ LEGENDA REGELUI BRITANIC LEIR

Gloucester: E boala vremii noastre când nebunii îi conduc pe orbi.

Lear: Când ne naştem, plângem pentru că urcăm
Pe astă mare scenă de nebuni.

Regan: Bufonii se dovedesc adesea a fi profeţi.

Lear (Cordeliei): Iar tu, mângâierea bătrâneţii noastre, –
Măcar că-i cea din urmă şi firavă, la a ei gingaşă iubire
Atât francezi, cât şi burgunzi înfloritori
Se-ntrec în râvnă –, ce poţi să spui ca să obţii
Partea leului, mai preţioasă decât cele ale surorilor tale?

Lear: Nimic nu iese din nimic.

Lear: Trebuie să fiţi îngăduitori cu mine.
Te rog, iartă şi uită. Sunt bătrân şi nu sunt în toate minţile.

Edmund: Tu ai dreptate. Aşa e, precum spui.
Roata s-a-ntors şi iată unde-am ajuns.

replici din piesa de teatru Regele Lear, de William Shakespeare (1606)

 



-----------------------------------------------------------------------------------------
Regele Lear este o tragedie scrisă de William Shakespeare care reprezintă o încununare a analizei umanisto-psihologice prezentă în mai toate lucrările marelui dramaturg englez. Regele Lear, retrăgându-se de la domnie și stăpânit fiind de iluzia puterii sale nelimitate, își împarte regatul fiicelor sale. Le cere însa acestora, înainte de a le împărți regatul, să-și exprime în cuvinte dragostea pe care i-o poartă. Fiicele mai mari, Goneril și Regan, meschine și lingușitoare, îi spun bătrânului vorbe frumoase, exact ceea ce acesta dorea sa audă. Cordelia însă, fire sinceră, îi spune cu naturalețe : "Iubesc pe Majestatea-ta așa cum îmi este datoria, nici mai mult nici mai putin". Luând acest răspuns drept o adevărată insolență, tatăl își alungă fiica cea mica, dezmoștenind-o. Doborât de ingratitudinea fiicelor sale, bătrânul, cu mintea tulburata de durere, rătăcește pe câmpii, înfruntând furtuni și trăsnete. Dintre foștii curteni i-au rămas credincioși doar contele de Kent, Edgar și bufonul.
Cordelia, devenită între timp regină a Franței, vine în ajutorul tatălui său. Goneril și Regan vor sfârși în mod mizerabil, otrăvindu-se una pe cealaltă, din rivalitate pentru același bărbat: Edmund, comandantul oștilor britanice. Cordelia și regele Lear, în timpul luptelor dintre francezi și englezi, ajung prizonierii lui Edmund. Cordelia este omorâtă din porunca lui Edmund, chiar sub ochii bietului sau tată, care se stinge de durere. Cordelia întruchipează în aceasta opera puterea miraculoasa a dragostei și a iertării. Prin dragostea cu care aceasta îl înconjoară, Regele Lear își va găsi liniștea. Tema piesei devine universală, prin detaliata descriere a caracterului uman și în special, a transformării determinată de schimbarea unor idealuri și a unei lumi considerată de protagonist, o reflexie ideatică a percepțiilor sale interioare.

-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: William Dyce
Titlul: Regele Lear și Nebunul în furtună
Titlul original:
Data: 1848
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

William Dyce(19 septembrie 1806, Aberdeen, Scotia – 14 februarie 1864, Londra) a fost un distins pictor scotian, care a jucat un rol important in formarea educatiei publice in arta din UK, ca parinte al sistemului de scoli din South Kensington.
Dyce si-a inceput cariera la Royal Academy, apoi a plecat la Roma pentru prima oara in 1825. Acolo a studiat lucrarile lui Titian si Poussin. S-a reintors la Roma in 1827, de data aceasta a stat acolo un an si jumatate, iar in acea perioada se pare ca l-a cunoscut pe pictorul german nazaraean Friedrich Overbeck. Dupa aceste doua calatorii s-a stabilit pentru cativa ani in Edinburgh. S-a intretinut din pictura de portrete mai intai, insa a trecut imediat la alte subiecte de arta, in special cele religioase.
I s-a dat conducerea School of Design din Edinburgh, apoi a fost invitat la Londra sa conduca noua School of Design, care a devenit ulterior Royal College of Art.Inainte de a lua acest post in 1838 impreuna cu un coleg au fost trimisi sa viziteze Franta si Germania pentru a face un raport despre educatia de acolo. A plecat de la scoala in 1843 pentru a putea picta mai mult.