Alexei Ivanovich Korzukhin - aniversare - eşarfă

ANIVERSAREA PICTORULUI RUS ALEXEI IVANOVICH KORZUKHIN

vis

în pădurea cu brazi argintii
copleşită de frumuseţea ei
o fetiţă visează
la alte fetiţe cu eşarfă pe cap
care au împletit
coşul de răchită.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor:Alexei Ivanovich Korzukhin
Titlul: Portret de fetiţă cu eşarfă pe cap
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Alexei Ivanovich Korzukhin (23 martie 1835 – 30 octombrie 1894) a fost un pictor rus. Korzukhin s-a nascut in Yekaterinburg pe 23 martie 1835. In 1858 si-a inceput studiile la Academia Imperiala de Arte din St. Petersburg. In 1860, Korzukhin a castigat primul sau premiu pentru pictura „The Drunken Father”. In 1864, el a ajutat la fondarea Asociatiei Artistilor din Petersburg – „Revolta celor 14”. Korzukhin a primit titlul de artist gradul I pentru lucrarea „Commemoration on a Rural Cemetery” (1865). Pentru „The Return of the Father from Fair”, el a primit gradul de academician. In 1870 a devenit membrul fondator al grupului de arta Itinerantii. In 1891 a pictat „The Lord’s Supper”pentru o catedrala in Riga. Korzukhin este probabil cel mai faimos pentru numeroasele sale portrete, fiecare dintre ele fiind caracterizat ca avand o subtila profunzime psihologica. Din acest motiv sunt considerate capodopere ale portretisticii ruse. Alexei Korzukhin a murit in St. Petersburg pe 30 octombrie 1894.

Henri-Charles Manguin - aniversare - dimineti ploioase

ANIVERSAREA PICTORULUI HENRI-CHARLES MANGUIN

***

după nebunia unei nopți de primăvară
cearceafuri șifonate.
spune-mi de ce îmi prevestești
zile de neliniști cu dimineți ploioase ?

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Henri-Charles Manguin
Titlul: Răsărit de soare
Titlul original: Henri-Charles Manguin – Le lever
Data:1910
Stilul:fovism
Mod de realizare: ulei pe panză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
Henri-Charles Manguin (23 martie 1874 – 25 septembrie 1949), pictor fauvist francez.
A fost elevul lui Gustave Moreau la Ecole des Beaux-Arts in Paris, la sfarsitul lui 1894, fiind apropiat de colegii sai Albert Marquet, Henri Matisse, Jean Puy si Georges Rouault, cei care vor forma grupul fovist, dupa celebra expozitie de grup din 1905, de la Salon d’Automne.
Chiar daca stilul folosit de Manguin este mai putin indraznet decat cel al lui Matisse, artistul respingea orice traditie in favoarea fovismului, cu perspective stranii si jocuri de umbre, lumini si texturi.

Splendor in the Grass - Splendoare în iarbă (1961)

Splendor in the Grass - Splendoare în iarbă (1961)




„Acum, nimic nu-mi poate-aduce înapoi
Splendoarea-n iarbă trăită de noi doi
Nu vom jeli a florii măreţie
Putere vom găsi în amintirea-i vie.

Chiar dacă-n veci mi-umbri-vor norii
Splendoarea ierbii, semeţia florii
Leac vom găsi, să nu ne doară
În ce păstrăm de-odinioară”


de William Wordsworth
 

 













Unul dintre filmele cele mai bune pe care le-am vazut vreodata , este cu siguranta filmul lui Elia Kazan “Splendoare in iarba”. Un film extraordinar despre viata si relatiile interumane, conflictele din societatea americana din anii 60, despre framantarile primei iubiri adevarate din viata a doi adolescenti, prinsi intre pasiune si prejudecatile parintilor, care se incapataneaza sa creada ca ce vor ei pentru copiii lor e cel mai bine. Destul de actual, nu vi se pare?
Dar de fiecare data cand revad filmul (si recunosc ca nu de putine ori simt nevoia sa revad macar fragmente), ma emotioneaza, pe langa jocul remarcabil al actritei Nathalie Wood, si mesajul poeziei lui William Wordsworth numita „Oda semnelor nemuririi”: „Sa privim cu curaj inainte,sa pastram ce-a mai ramas,vom fi ce am fost,si mai mult inca…”

Si daca nu ati vazut vreodata filmul „Splendor in the grass”, vi-l recomand cu caldura…trairi, zbucium, tinerete, boala , prea multa iubire…siropos? deloc…o felie de viata asa cum nu mai vezi prea des in filmele din ultima vreme

Ernest Lawson - aniversare - elegie

Elegie

Să plângem patul de flăcări, rozele de culcare
Azi răsfoite cu pasiuni de ierbare.
O singură arşiţă unui poetic orgoliu;
Haitul stelelor ni se revarsă peste doliu.

De câteor mâini strânse voi nu aţi trecut,
În leagăn speriat şi mut,
Printre chemările spinilor
Ca veveriţi în orga pinilor.

Vino să-ngenunchem pe cer; împrăştiat de plecări,
Corul miresmelor de întâie dimineaţă,
 Poate odată,
Ca o ploaie de fluturi, de înfiorări
Se va reîntoarce peste uitata viaţă.

de Virgil Gheorghiu

Ernest Lawson (22 martie 1873 – 18 decembrie 1939) a fost un pictor canadiano-american si membru al The Eight, un grup de artisti din care faceau parte Robert Henri, Everett Shinn, John Sloan, Arthur B. Davies, Maurice Prendergast, George Luks si William J. Glackens. Cu toate ca Lawson a pictat mai mult peisaje, el a pictat si cateva scene urbane realiste pentru expozitia din 1908 a grupului The Eight. Stilul lui a fost infuentat mult de impresionism, in special de stilul pictorilor John Henry Twachtman, Alfred Sisley si J. Alden Weir.

Chiar daca a fost considerat impresionist, lucrarile lui Lawson se incadreaza stilistic intre impresionism si realism.
Lawson s-a nascut in 1873 la Halifax, Nova Scotia si a ajuns in America in 1888, stabilindu-se in Kansas City. In 1891 s-a mutat in New York si in curand a intrat la Art Students League la clasa lui Twachtman. Si-a continuat studiile cu el la Cos Cob, Connecticut, a fost si studentul lui J. Alden Weir la scoala lor de arta. Lawson a vizitat Franta in 1893 si a studiat la Académie Julian cu Benjamin Constant si Jean-Paul Laurens, l-a cunoscut si pe Alfred Sisley. Dupa ce s-a reintors in Statele Unite, si-a format stilul sau propriu incurajat de Henri si ceilalti artisti independenti cu care a inceput sa se asocieze prin 1903.
Lawson s-a mutat in Manhattan in 1899 si a inceput sa exploreze imprejurimile pe care le-a si pictat. De asemenea a calatorit destul de des, pictand si alte locuri. Prima sa expozitie solo a fost la Pennsylvania Academy in 1907, unde a castigat premiul la concursul anual pentru peisaje de iarna, o tema care a devenit subiectul sau preferat.In 1917 a devenit academician la National Academy. Lawson a expus ca membru al Canadian Art Club intre 1911 si 1915.
Lawson a castigat numeroase premii de-a lungul carierei sale si era bine privit, cu toate acestea, a avut dificultati financiare. La fel ca ceilalti realisti, el a lucrat direct din subiect, iar locurile pe care le-a vizitat i-au servit ca subiecte.
In ultimii sai ani, sanatatea lui s-a deteriorat rapid, iaar el s-a inecat in circumstante misterioase in timp ce inota la Miami Beach, Florida, in 1939.

Anthony van Dyck - aniversare - autoportret cu floarea-soarelui

ANIVERSAREA PICTORULUI FLAMAN ANTHONY VAN DYCK

gânduri

gândurile lui nu sunt altceva decât tablouri

o floarea soarelui

portrete de domnisoare

portrete cu familii

capete triste

lorzi

peisaje cu Jupiter and Antiope

cantareti la cimpoi

calarati pe cai arabi

o respiraţie.

(cav)

 ----------------------------------------------------------------------------------------------------
Spre sfârşitul vieţii, van Dyck dorea să picteze şi altceva în afară de portrete, considerate în această perioadă ca fiind un gen inferior al picturii şi se orientează spre tematica istorică sau mitologică - "Amor şi Psyche", 1638. Totuşi, în istoria artei el figurează mai ales ca portretist. Nivelul înalt şi caracterul inovator al pînzelor sale au consolidat timp de două secole genul cunoscut sub numele de "portret aristocratic".

-----------------------------------------------------------------------------------------------------

   

-----------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Anthony van Dyck

Titlul: Autoportret cu floarea soarelui

Titlul original:

Data:1632au

Stilul:Baroc

Mod de realizare:Ulei pe panza

Dimensiunea: 60 x 73 cm

Unde se gaseste: Colectie privata

Date despre pictor:

Antoon van Dyck (n. 22 martie 1599, Antwerpen – d. 9 decembrie 1641, Londra) a fost unul dintre cei mai mari pictori și creatori de gravuri flamanzi, reprezentant al stilului baroc, discipol al lui Rubens, inovator în folosirea gravurii cu „acquaforte”. Devine celebru în calitate de pictor al curții regelui Carol I Stuart al Angliei. Antoon van Dyck s-a născut pe 22 martie 1599 în Antwerpen, fiu al negustorului de țesături Frans van Dyck. Vocația lui pentru desen îl determină pe tatăl său în 1609 să-l dea ucenic în atelierul lui Hendrik van Balen, una dintre personalitățile remarcabile ale orașului Antwerpen. Deja de la vârsta de paisprezece ani, van Dyck pictează portrete și autoportrete valoroase. În anul 1613 devine asistentul lui Rubens, cunosut în întreaga Europă. Măiestria tehnicii tânărului artist este atât de mare, încât Rubens, vorbind despre compozițiile proiectate de el însuși, dar executate de asistenții săi, nu ezită să prezinte lucrările tânărului van Dyck ca fiind ale sale. În anul 1618, numele „Antoon van Dyck” figurează în registrele „Ghildei” (breslei) pictorilor orașului Antwerpen, cu mențiunea „maestru”. În anul 1620, pictorul acceptă invitația de a veni la Londra, formulată de două personalități ale curții regale engleze, contele Arundel și vicontele Purbeck, fiul lordului Buckingham. La Londra, începe să execute portrete și are ocazia să admire tablourile lui Tiziano, care se găseau în colecțiile englezești. Începând cu anul 1620, regele Iacob I îi acordă o rentă anuală în valoare de 100 funzi. În anul 1632, van Dyck se află pentru a doua oară la Londra, unde își pune talentul în slujba regelui Carol I Stuart, care îl va numi „„Prim-pictor în Serviciul Majestății Sale Regale””, acordându-i o rentă anuală în valoare de 200 funzi. În total, artistul va executa unssprezece portrete regale. În tabloul (1635) plin de eleganță reprodus aici, Carol I este portretizat la marginea pădurii, într-o atitudine demnă, îmbrăcat în catifea și satin, cu o pălărie neagră mare. Van Dyck reduce ponderea culorii, pe pânza groasă, grunduită așterne un prim strat de bază, după care întinde două-trei straturi de culoare, folosind cel mai adesea ulei de in. Pentru a lega tonurile de albastru, folosește gălbenuș de ou amestecat cu lapis-lazuli, din azurit sau smalț. La curtea regală duce o viață pompoasă și libertină, trăiește în aceeași opulență ca și cea a clienților și protectorilor săi. În anul 1639 van Dyck se căsătorește cu Mary Ruthven, o doamnă din suita reginei Henrietta-Maria. După doi ani petrecuți la Antwerpen și Paris, pictorul se întoarce la Londra. În anul 1641 se îmbolnăvește grav. Pe 4 decembrie al acestui an, artistul își scrie testamentul și cinci zile mai târziu încetează din viață.