Guntis Strupulis - portret - aniversare

* * *

eu şi femeia tânără

cu ochii căprui păr negru

mergem spre aceeaşi destinaţie

şi mă întreb cu tristeţe

ce destin ne-a băgat

în aceeaşi încurcătură ?

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Guntis Strupulis

Titlul : Portret

Titlul original:

Data:1964

Stilul:

Mod de realizare: Acuarelă

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Guntis Strupulis (n. 24 septembrie1933 , Madona, Letonia - 15 iunie1974) a fost un pictor și grafician leton

Wladyslaw Czachorski - Scrisoare

Să iubești ...

...cel mai simplu și cel mai greu ,
Mereu crezi că știi,
Mereu înveți ca și când nu ai fi știut.
Iubirea începe abia atunci când înțelegi
Că nu tu iubești
Ci iubirea te alege pe tine
Ca o pasăre mare, albă, cu aripi lungi , fâlfâietoare
îți poposește pe umăr, îți ia sufletul pe-o aripă,
Iar atunci când zboară, sufletul îți e în vibrare cu cel de pe aripa cealaltă
Al celuilalt ...la fel de surprins de zbor și companie,
la fel de fericit și de supus înspre ce va să fie.
Și uite-așa, înveți zborul ei înalt, zbor tăcut și plin de zig-zag între lumi și cer
Și e clar, nu noi iubim, Iubirea ne iubește pe noi ....
Simbioza între două suflete și – o pasăre măiastră ...
...între lumi,
Între început și sfârșit
între trecut , prezent și viitor,
Se săvârșește miraculos în centru ființei, în pragul abisului,
All is one

de Calinici Simona Mirela
 

----------------------------------------------------------------------
Descriere tablou:

Pictura fascinează prin elementele mobilei din cameră.. atît de complicate şi frumoase, ceva din ale romantismului şi antichităţii. Rochia doamnei şi anume culorile palide în contrast cu roşul oferă un anumit mister acestei fiinţe. Se zice că hainele întruchipează într-o oarecare măsură caracterul fiinţei. Net e că femeia e în aşteptarea unei scrisori, unei ştiri, care îi va schimba radical viaţa… În ochii ei se ascunde o nostalgie, probabil un dor de o persoană, pentru care are sentimente de afecţiune. Liniile feţei evidenţiază caracterul domniţei, calmul şi asumarea corectă a situaţiei.
----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Wladyslaw Czachorski
Titlul: Scrisoarea
Titlul original:
Data: 1902
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 180 x 94 cm
Unde se găseşte: Colectie privata

Giovanni Boldini - Portretul lui Beatrice Susanne Henriette van Bylandt

Cutremur

Tu eşti aerul, eu harpa
Care tremură în vânt,
Tu te mişti, eu mă cutremur
Cu tot sufletul în cânt.

catren de Mihai Eminescu (1869)




 

----------------------------------------------------------------------
Pictor: Giovanni Boldini
Titlul: Portretul lui Beatrice Susanne Henriette van Bylandt
Titlul original:
Data: 1901
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 180 x 94 cm
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Născut în Ferrara, Italia, în 1842, pictorul Giovanni Boldini s-a stabilit la Paris la vârsta de 29 de ani, unde a devenit „cronicarul“ eleganţei mondene din acea perioadă. A realizat portretele celor mai frumoase şi admirate femei ale vremii, arta lui fiind o reprezentare expresivă a evoluţiei epocii, surprinzând şi noua elită a societăţii, bogată şi rafinată, dornică să îşi arate eleganţa şi statutul social prin modă. Pe atunci, moda începea să se traducă prin arta de a te îmbrăca. Boldini a murit la Paris, în 1931

Giovanni Boldini - Actriţa Marthe de Florian

Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

M-aş jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-aş spune cum te cheamă,
Pătrate negre şi pătrate albe
Îmi covârşesc grădina şi mi-e teamă.

Şi, uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-şi mai ţine lumea ale sale
Şi-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.

Prin gări descreierate – accidente,
Mărfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii şi ca să te sperii.

Jur-împrejur, privelişti aberante,
Copii fragili ducând părinţii-n spate,
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Şi albatroşi venind spre zări uscate.

Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, dacă iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în bătălii din vreme-n vreme,
Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon şi nume de regină.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate
Că tu, de la etajul treisprezece,
Voiai să te arunci, să scapi de toate.

Dar tu-nţelegi, de fapt, că nu se cade
Să-ţi pui în cumpănă întreaga viaţă,
Că nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheaţă.

Neputincioasă, tristă şi frigidă,
Aşa ai fost şi apăreai senină,
Dar cel care-a ştiut să te deschidă
Nu-i fericit, ci îmbătat de vină.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te făceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astăzi eşti, o alta,
Pe care la căldură am trezit-o.

Lăsând ambiţiile de o parte,
Ne aruncăm în marea nemiloasă
Şi-mpreunaţi, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfântă casă.

Pe urmă, vin ceilalţi să ne-o distrugă
Şi ochii tăi mă caută întruna
Şi eu înalţ nefericită rugă,
Purtând pe tâmple soarele şi luna.

Şi te iubesc cu milă şi cu groază,
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră, pentru veşnicie.

de Adrian Paunescu
 

----------------------------------------------------------------------
Despre tablou:

Recent a fost descoperit la Paris, în cartierul Pigalle, în apropiere de l’Église de la Trinité, un apartament rămas intact din … 1942. Ca şi cum timpul s-ar fi oprit în loc, apartamentul de 140 de metri arată exact ca acum 74 de ani, mai puţin stratul gros de praf depus pe mobilier şi obiecte. Un apartament elegant, cu minunate plafoane din lemn, pereţi tapetaţi, oglinzi, conţinând jucării de pluş de dinaintea celui de Al Doilea Război Mondial (cum ar fi un Mickey Mouse) şi vechi scrisori de dragoste.
Proprietara, Madame de Florian, plecase în ’42 în Sudul Franţei, pentru a fugi de nemţii care ocupau Parisul; nu s-a mai întors niciodată la Paris. În urma morţii sale recente, la vârsta de 91 de ani, executorii judecătoreşti au descoperit acest apartament pentru care timpul s-a oprit în loc.
Şi pentru ca surpriza să fie şi mai mare, în salon era agăţat pe perete un tablou semnat de pictorul Giovanni Boldini. Tabloul o reprezintă pe actriţa Marthe de Florian, într-o rochie de seară roz pal. Printre admiratorii acestei femei se găsea, pare-se, prim-ministrul francez Georges Clemenceau. (Proprietara se pare că era nepoata actriţei; pictorul însuşi era, aparent, un admirator îndrăgostit al ei.) Tabloul a fost vândut contra sumei de 1,7 milioane de euro/ 2,1 milioane euro cu tot cu taxe.
Curiozităţii uimite pe care o reprezintă o astfel de descoperire – un apartament parizian elegant din timpul celui de-Al Doilea Război rămas intact, cu atmosfera şi mobilierul său – i se adaugă, în cazul meu, încă una: pictorul Giovanni Boldini – al cărui tablou a fost vândut, iată, cu o sumă-record – este şi autorul portretului făcut în 1911 Marthei Bibescu.

----------------------------------------------------------------------
Pictor: Giovanni Boldini
Titlul: Actriţa Marthe de Florian
Titlul original:
Data: 1912
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 180 x 94 cm
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Născut în Ferrara, Italia, în 1842, pictorul Giovanni Boldini s-a stabilit la Paris la vârsta de 29 de ani, unde a devenit „cronicarul“ eleganţei mondene din acea perioadă. A realizat portretele celor mai frumoase şi admirate femei ale vremii, arta lui fiind o reprezentare expresivă a evoluţiei epocii, surprinzând şi noua elită a societăţii, bogată şi rafinată, dornică să îşi arate eleganţa şi statutul social prin modă. Pe atunci, moda începea să se traducă prin arta de a te îmbrăca. Boldini a murit la Paris, în 1931