duminică, 14 mai 2017

William Hamilton - The Pilgrim - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI WILLIAM HAMILTON

Murind zeii isi lasa

Murind zeii isi lasa
in urma lor templele,
precum melcii
casuliile goale.


Pentru mii de ani, pentru vremuri fara capat
ei si le lasa,
spre mangaierea
varstei de azi si de-apoi.

Dar nici un vestigiu al erei de aur,
oricare-ar fi chipul lui,
nu-nvinge tristetea noastra
in fata timpului.

de Lucian Blaga


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: William Hamilton
Titlul: Pelegrin
Titlul original:The Pilgrim
Data :
Stilul: Neoclasicism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
William Hamilton ( Ing . William Hamilton, 1751, Londra - 1801) - pictor și decorator, englez ,un reprezentant al clasicismului și sentimentalismului .

Thomas Gainsborough - Actriţa Mrs. Sarah Siddons - aniversare


* * *

s-a născut actriţă
ghemuită în spatele fiecărui nume
din dramaturgia lui Shakespeare
lady macbath era cel mai bine jucată
vulturii dragostea şi zâmbetul tău
de sub pălăria neagră mare cu pene
unica realitate.


(cav)


-------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Thomas Gainsborough
Titlul: Actriţa Mrs. Sarah Siddons
Titlul original:Mrs. Sarah Siddons, the actress
Data : 1785
Stilul: Rococo
Mod de realizare:
Dimensiunea: 126.4 x 99.7 cm
Unde se gaseste: National Gallery, London, UK
Date despre pictor:
Thomas Gainsborough (14 mai 1727 – 2 august 1788) a fost unul dintre cei mai faimoşi pictori portretişti şi peisagişti britanici ai secolului al XVIII-lea.S-a născut în luna mai 1727 la Sudbury, o mică localitate în comitatul Suffolk, la nord-est de Londra. John Gainsborough, tatăl lui, era manufacturier şi negustor de ţesături. Thomas a venit pe lume într-o casă veche şi foarte mare care adăpostea, pe lângă cei nouă copii ai familiei Gainsborough, şi războaiele de ţesut. Băiatul creşte în sânul unei familii mai neobişnuite. Tatăl se îmbracă precum un magnat, ia lecţii de scrimă şi se plimbă pe străzile din Sudbury încins cu o sabie. Mama artistului – Mary Burrough- este o femeie educată, pasionată de pictatul florilor. Thomas îşi petrece zilele în tovărăşia ei şi nu se desparte nici o clipă de caietul său de desene. Mama îşi dă foarte repede seama de talentul artistic al fiului.


Foarte apropiat de sufletul lui Thomas este fratele său mai mare, John, un inventator nenorocos, care concepe tot timpul diferite mașinării, din ce în ce mai ciudate. La vârsta de 13 ani, Gainsborough va pleca la Londra pentru a se iniția în arta picturii. În anul 1740, devine ucenic la gravorul și ilustratorul Hubert Francois Gravelot care locuia de câțiva ani la Londra.

Învață foarte repede, este receptiv și, în scurtă vreme, maestrul îi va încredința calfei executarea celor mai importante detalii din operele sale. Descoperă subtilitatea picturii franceze și stilul rococo. Frecventează, de asemenea, cursurile academiei St. Martin’s Lane. În jurul anului 1745, Thomas Gainsborough, care are acum 18 ani, frecventează atelierul de la Hatton Garden.
Întoarcerea acasă
În timpul anilor petrecuți la Londra face dese călătorii acasă pentru a-și vedea părinții și frații. În timpul unei astfel de călătorii o va cunoaște pe Margaret Burr, viitoarea lui soție. Căsătoria va avea loc pe 15 iulie 1746 la Londra. Pictorul avea pe atunci numai 19 ani, iar soția lui, cu un an mai puțin. În anul 1748, după moartea tatălui său, pictorul se va întoarce cu soția la Sudbury. În scurtă vreme i se vor naște două fiice – Mary, în anul 1748, și Margaret, în 1752. Și la Sudbury artistul pictează tot peisaje care oglindesc în mod cert influențele maeștrilor olandezi, pe care îi admira atât de mult. În anul 1752, se vor muta la Ipswich, o mică localitate situată la 25 km de Sudbury, unde va închiria o căsuță pe Lower Brook Street. Pictează portretele aristocraților și burghezilor din partea locului. În anul 1759 se stabilesc la Bath, unde devine un portretist foarte căutat. În 1761 Gainsborough își expune tablourile la Asociația Artiștilor Londonezi. Devine membru fondator al Academiei Regale, care este înființată pe 10 decembrie 1768.
Gloria
În anul 1774, va părăsi Bath-ul și se va muta împreună cu familia la Londra. După câțiva ani de lucru în capitală, Gainsborough va deveni pictorul favorit al familiei regale. Acest lucru îi va garanta nu numai o poziție de seamă în societatea londoneză, dar îi va aduce și nenumărate comenzi. Pictorul suporta cu greu jocul aparențelor care caracterizează viața din înalta societate. Îl iritau conversațiile sterile și petrecerile zgomotoase. Prefera să se odihnească desenând sau cântând la violoncel, deoarece ere un bun interpret. Cei mai apropiați prieteni ai pictorului erau compozitorul Carl Friederich Abel și muzicianul Johann Christian Bach. Ambele fiice ale lui Gainsborough cântau la instrumente – Margaret la clavecin, iar Mary la chitară. Ginerele lui Gainsborough va fi, de asemenea, muzician. În 1784, pictorul se ceartă din nou cu Academia Regală; din acel moment, Gainsboroug nu va mai expune la Academie. În fiecare an, în lunile de vară, amatorii de artă vor putea admira tablourile la reședința sa de la Schomberg House. Într-una din zilele anului 1787, pictorul, care se apropie de 60 de ani, observă pe gât o umflătură care va deveni cu timpul mai dureroasă. În primavara anului 1788, medicii îi confirmă artistului faptul că are cancer. După o odihnă de câteva săptămâni la Richmond, Gainsborough se simte puțin mai bine și se întoarce la Londra. Moare în plină glorie pe 2 august, la vârsta de 61 de ani. Este înmormântat la cimitirul din Kew. Le lasă soției și fiicelor un mare număr de peisaje nevândute, care sunt expuse în încăperile locuinței de la Schomberg House.
Discuție în parc este o pictură semnată de Thomas Gainsborough în anii 1745-1746. Tabloul se găsește astăzi la Louvre, Paris și are dimensiunile 73 x 68 cm. Perechea prezentată în tablou, într-o atitudine ușor teatrală, nu este alta decât pictorul împreună cu soția lui, Margaret Burr. Gainsborough integrează acest dublu portret plin de lirism și prospețime în decorul unei grădini. Lucrarea este realizat în anul în care artistul urma să se căsătorească și reprezintă o dovadă a exuberanței pe care i-o provocau pictorului primele zile de fericire matrimonială.
Templul care se vede în plan secund este închinat zeului Hymen, patronul antic al căsătoriei. Artistul reușește să exprime legătura care îi unește pe cei doi tineri îndrăgostiți: bărbatul în caftan roșu se întoarce spre tovarășa lui; gestul mâinii lui sugerează puntea de legatură a celor doi. Margaret are o atitudine de ușoară reținere, impusă de rang și de educație, față de mâna întinsă. Perechea este prezentată pe fundalul unei grădini englezești tipice.
Plimbarea de dimineață este un tablou pictat de Thomas Gainsborough. Dimensiunile tabloului sunt 236 x 179 cm și se găsește la National Gallery, Londra. În Plimbarea de dimineață (tabloul mai este intitulat: „Mr. și Mrs. William Hallett”), Gainsborough reușește să obțină un efect de desăvârșită eleganță și rafinament. Portretul dublu al tânărului cuplu este o dovadă a faptului că pictorul reușește să observe și să transpună apoi pe pânză cele mai delicate sentimente și impresii. În acest tablou desenul pare mai puțin fluid, compoziția, cel puțin la prima vedere, ne dă senzația de nesiguranță. Și totuși Gainsborough atinge cu această operă apogeul artei sale.
Latifundiarul William Hallett și soția acestuia, Elisabeth, au plecat la o plimbare. Un vânt ușor mișcă iarba și frunzele, în timp ce în fundal se risipește ceața dimineții. Privirile atente exprimă atât dinamism, cât și stabilitate. Grația și frumusețea doamnei Hallett sunt redate de Gainsborough cu ajutorul unei linii arcuite care îi deseneaza brațul. Frumusețea naturală, subtilă a tinerei femei este, de asemenea, oglindită pe chipul delicat, cu trăsături nobile. Veșmintele sunt redate cu foarte mare grijă și atenție pentru detalii. Rochia de mătase și șalul de muselină flutură sub adierea ușoară a vântului. Cu aceeași grijă pictează Gainsborough coafurile celor două personaje și blana câinelui care-i însoțește. Și totuși aceste fragmente, la fel ca și fundalul și veșmintele, sunt pictate cu trăsături de penel temperamentale, hotărâte și rapide. Grație acestei soluții plastice, tabloul emană poezia unei opere nefinisate care lasă loc imixtiunii privitorului. Dacă privim tabloul de la distanță, fețele par netede, aproape lustruite. Când ne apropiem însă, putem observa că ovalul lor a fost obținut cu ajutorul unor linii care ne poartă cu gândul la crestăturile specifice gravurilor. Gainsborough reușește să surprindă tinerețea și frumusețea tinerei perechi.
Sarah Siddons (5 iulie 1755 – 8 iunie 1831) a fost o actriță britanică, cea mai cunoscută tragediană a secolului XVIII. Ea a fost sora mai în vârstă a lui John Philip Kemble, Charles Kemble, Stephen Kemble, Ann Hatton și Elizabeth Whitlock. Ea a fost faimoasă pentru reprezentarea personajului Shakespearean: Lady Macbeth, un personaj pe care l-a modelat transformându-l în ceva original. În imortalizarea ei, Gainsborough o reprezintă cu extraordinară maiestrie. Este un portret compozițional încadrat pe diagonală, ocupând jumatate din suprafața cu detalii de vestimentație dispuse dinamic ca aluzie la viața tumultoasă a actriței. Cealaltă jumătate este închisă cromatic, lipsită de elemente plastice deosebite, oferind suport de odihnă pentru privire. Pălăria neagră și mare cu pene se evidențiază pe fundalul draperiei roșii, draperie ce ne duce cu gândul la cortina unui teatru. Tabloul „Mrs. Sarah Siddons” se numără printre cele mai moderne portrete ale lui Gainsborough. Bazându-se pe intuiția lui infailibilă, pictorul nu ezită să opună nuanțelor reci de albastru ale rochiei galbenul șalului, ruginiul și maroniul manșonului de blană și roșul draperiei. Această asociere de culori complementare împreună cu jocul luminilor și umbrelor ajută la evidențierea puternicei personalități a lui Sarah Siddons.
 

Thomas Gainsborough - O femeie în albastru. Portretul decesei de Beaufort - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI THOMAS GAINSBOROUGH

Un deceniu

Când ai venit erai ca vinul roşu şi ca mierea
Şi gustul tău mi-a ars gura cu dulceaţa lui.
Acum eşti ca pâinea proaspătă,
Netedă şi plăcută.
Abia dacă te mai gust, căci îţi cunosc savoarea,
Dar sunt hranită deplin.


de Amy Lowell


----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Thomas Gainsborough
Titlul: O femeie în albastru. Portretul decesei de Beaufort
Titlul original:A Woman in Blue (Portrait of the Duchess of Beaufort)
Data :
Stilul: Rococo
Mod de realizare:
Dimensiunea: 64 x 76 cm
Unde se gaseste: Hermitage Museum, Saint Petersburg, Rusia
Date despre pictor:
Thomas Gainsborough (14 mai 1727 – 2 august 1788) a fost unul dintre cei mai faimoşi pictori portretişti şi peisagişti britanici ai secolului al XVIII-lea.S-a născut în luna mai 1727 la Sudbury, o mică localitate în comitatul Suffolk, la nord-est de Londra. John Gainsborough, tatăl lui, era manufacturier şi negustor de ţesături. Thomas a venit pe lume într-o casă veche şi foarte mare care adăpostea, pe lângă cei nouă copii ai familiei Gainsborough, şi războaiele de ţesut. Băiatul creşte în sânul unei familii mai neobişnuite. Tatăl se îmbracă precum un magnat, ia lecţii de scrimă şi se plimbă pe străzile din Sudbury încins cu o sabie. Mama artistului – Mary Burrough- este o femeie educată, pasionată de pictatul florilor. Thomas îşi petrece zilele în tovărăşia ei şi nu se desparte nici o clipă de caietul său de desene. Mama îşi dă foarte repede seama de talentul artistic al fiului.

Marius Bunescu - Constanţa veche - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI MARIUS BUNESCU

* * *

nici o maşină pe drum
nici o barcă pe mare
nici un avion pe cer
nici un pas
nici o voce
nimic.
totul este tăcut.
în casă la fel.


(cav)



----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Marius Bunescu
Titlul: Constanţa veche
Titlul original:Constanţa veche
Data :
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Marius Bunescu (14 mai 1881, Caracal – 31 martie 1971, Bucureşti), a fost un pictor român, organizator al Muzeului Naţional de Artă, directorul Muzeului Anastase Simu.
Personalitatea lui Marius Bunescu impresionează prin aportul pe care l-a adus vieții artistice românești, atât în planul creației, ca pictor și grafician, cât și în plan administrativ, ca fondator și director al unor muzee și galerii bucureștene. Își petrece primii 20 de ani din viață fără a avea un contact efectiv cu pictura, fiind autodidact într-o perioadă în care încearcă mai multe meserii, de la contabil la desenator tehnic. Primele lecții de pictură și desen le primește la Constanța, între 1904 și 1906, de la Dimitrie Hârlescu. Acesta îl îndrumă către aprofundarea studiilor în Germania, unde se va înscrie, în 1906, la cursurile Academiei Regale din München, asemenea tuturor celor care reprezentau promisiuni pentru arta românească: Luchian, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Iosif Iser, Octav Băncilă, Tonitza, Samuel Mützner, Cecilia Cuțescu-Storck, Ipolit Strâmbu și alții. Aici îl cunoaște pe Hermann Groeber, cu care va studia pictura și în atelierul căruia își va desăvârși formația. Asimilează impresionismul în varianta sa germană și îl practică o perioadă, dar se eliberează curând de această influență. Tematica de care se simte cu predilecție atras - peisajul orașului și imaginea solidității acestuia - se află în incompatibilitate cu modul în care atmosfera tratată impresionist se interpune clarității subiectului.

Gustave Courbet = Les Demoiselles


ZIUA EMILY DICKINSON

Eu am murit pentru frumuseţe

Eu am murit pentru frumuseţe.
Dar abia am fost în lut aşezată,
Că un altul – mort pentru Adevăr – fu întins
Într-o groapă alăturată.
Încet m-a întrebat: “Pentru ce ai murit?”
“Pentru Frumuseţe”, I-am zis eu.
“Iar eu – pentru Adevăr. E tot una.
Suntem fraţi”, mi-a răspuns vecinul meu.
Şi-aşa, ca mirii care se-ntâlnesc noaptea,
Am vorbit de la o groapă la alta,
Până ce muşchiul ne-atinse buzele
Şi-a năpădit numele noastre.

de Emily Dickinson
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Emily Elizabeth Dickinson (n. 10 decembrie 1830 - d. 15 mai 1886) a fost o poetă americană.
Tematica liricii sale curpinde: dragostea, singurătatea, moartea. Prin forța novatoare a operei, concentrarea expresiei poetice în forme epigramatice și densitate metaforică, este o precursoare a imagismului secolului al XX-lea.
Poeziile sale au fost publicate postum sub titlul Poems ("Poezii").
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Gustave Courbet = Les Demoiselles
Data: 1856
Stilul: Realism
Media: ulei pe panza
Dimensiunea: 81.2 x 64.6 cm
National Gallery of Australia, Canberra, Australia
Gustave Courbet, (n. Jean Désiré Gustave Courbet, 10 iunie 1819, Ornans/Franche-Comté - d. 31 decembrie 1877, La Tour-de-Peilz/Elveţia) a fost un pictor francez, care a condus mişcarea artistică a realismului în pictura franceză din secolul al 19-lea. Într-unele din operele sale exprimă un naturalism violent, ca în tabloul intitulat Originea lumii, 1866. Angajat în evenimentele politice ale timpului său, a fost ales în conducerea Comunei din Paris din anul 1871. Viaţa lui coincide cu o perioadă deosebit de furtunoasă di istoria Franţei: întoarcerea pe tron a Bourbonilor după căderea lui Napoleon, Revoluţia din iulie 1830, Revoluţia din 1848, a II-a Republică, al II-lea Imperiu, Comuna din Paris şi, în fine cea de-a III-a Republică. În ciuda convingerilor sale republicane, Courbet nu este legat de niciun regim politic al Franţei secolului al XIX-lea, rămânând fidel, cum avea să spună el însuşi, "regimului libertăţii".

Sir Lawrence Alma-Tadema - " Nimeni nu ți-a cerut , domnule ! " Ea a spus

ZIUA EMILY DICKINSON

Eu nimeni nu sunt ! Tu cine eşti?

Eu Nimeni sunt! Tu cine eşti? Se ştie?
Ori poate Nimeni eşti asemeni Mie?
Suntem deci o pereche? Taci, nu spune!
Pe dată ar afla o întreagă lume -


Ce jalnic este - Cineva - să fii!
Ce public - ca un Brotac - în zarvă multă
Orăcăindu-şi numele - pe cînd
În admirare - o Mlaştină îl ascultă!

de Emily Dickinson
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Emily Elizabeth Dickinson (n. 10 decembrie 1830 - d. 15 mai 1886) a fost o poetă americană.
Tematica liricii sale curpinde: dragostea, singurătatea, moartea. Prin forța novatoare a operei, concentrarea expresiei poetice în forme epigramatice și densitate metaforică, este o precursoare a imagismului secolului al XX-lea.
Poeziile sale au fost publicate postum sub titlul Poems ("Poezii").
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Sir Lawrence Alma-Tadema - " Nimeni nu ți-a cerut , domnule ! " Ea a spus
Data: 1896
Stilul: Romantism
Media: acuarela pe hartie
Art Gallery of South Australia, Adelaide, Australia
Lawrence Alma-Tadema, născut: Lourens Alma Tadema (Dronryp, 8 ianuarie 1836 — Wiesbaden, 25 iunie 1912) este un pictor britanic de origine olandeză, neoclasic din perioada epocii victoriene, cunoscut pentru pânzele sale inspirate din lumea antică.

Claude Monet: Flori langa Vetheuil

ZIUA EMILY DICKINSON

Cîte Flori neştiute în Pădure rămîn

Cîte Flori neştiute în Pădure rămîn
Pierind pe Dealuri, prin Fîneţe
Fără Puterea de a-şi cunoaşte
Nebănuita Frumuseţe -


Şi cîte-şi risipesc în Vînt
Nepieritor şi tainic Nimbul sfînt -
Fără să ştie ce Fior
În Suflet strecura-ne-vor

de Emily Dickinson
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Emily Elizabeth Dickinson (n. 10 decembrie 1830 - d. 15 mai 1886) a fost o poetă americană.
Tematica liricii sale curpinde: dragostea, singurătatea, moartea. Prin forța novatoare a operei, concentrarea expresiei poetice în forme epigramatice și densitate metaforică, este o precursoare a imagismului secolului al XX-lea.
Poeziile sale au fost publicate postum sub titlul Poems ("Poezii").
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Claude Monet: Flori langa Vetheuil
Data: 1880
Stilul: Impresionism
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franţa.
Monet s-a născut la Paris, Franţa. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schiţe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învăţat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învăţat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârşit ,ochii mi s-au deschis şi am înţeles cu adevărat natura. Am învăţat în acelaşi timp s-o iubesc ."
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătuşa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradiţională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mişcarea impresionistă. Ei au pictat împreună şi au rămas prieteni toată viaţa.

Claude Monet: Apus de soare pe Sena

ZIUA EMILY DICKINSON

Adu-mi apusul de soare-ntr-o cupă,

Adu-mi apusul de soare-ntr-o cupă,
Socoate cănile din zori - şi după
Să-mi spui cu Rouă câte-s pline,
Şi dimineaţa cît se-ntinde -
Cînd doarme ţesătoarea - cine
Mai ţese pînzele senine!


Şi scrie-mi cîte note ai simţit
În extazul Prihorului ameţit
În ramul plin de umire nouă -
Ţestoasa cîte plimbări a făcut -
Albina cîte potire a băut,
La marea Orgie cu rouă!

Bolta curucubeului de cine e dusă
Şi cine mînă zarea supusă
Cu nuiele subţiri de Azur?
Degetele cui sînt stalactite -
Salbele nopţii de cine-s socotite
De nu s-a pierdut vreuna-mprejur?

Şi cine a clădit Căscioara Albă, cine
A zăvorît ferestrele atît de bine
Ca spiritu-mi să nu pătrundă în larg?
Cine-ntr-o zi de gală anume
Îmi va deschide dincolo de lume
Şi voi lăsa zorzoanele în prag?

de Emily Dickinson
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Emily Elizabeth Dickinson (n. 10 decembrie 1830 - d. 15 mai 1886) a fost o poetă americană.
Tematica liricii sale curpinde: dragostea, singurătatea, moartea. Prin forța novatoare a operei, concentrarea expresiei poetice în forme epigramatice și densitate metaforică, este o precursoare a imagismului secolului al XX-lea.
Poeziile sale au fost publicate postum sub titlul Poems ("Poezii").

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------





Claude Monet: Apus de soare pe Sena
Data: 1874
Stilul: Impresionism
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franţa.
Monet s-a născut la Paris, Franţa. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schiţe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învăţat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învăţat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârşit ,ochii mi s-au deschis şi am înţeles cu adevărat natura. Am învăţat în acelaşi timp s-o iubesc ."
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătuşa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradiţională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mişcarea impresionistă. Ei au pictat împreună şi au rămas prieteni toată viaţa.

Gustave Courbet = Portretul lui Jo

ZIUA EMILY DICKINSON

Am văzut o privire

Am văzut o privire în agonie
Cum s-a pornit prin odaie s-alunece
În căutarea unui lucru-se pare,
Apoi-a început să se-ntunece,
Apoi-s-a-nfăşurat ca-ntr-o ceaţă,
Apoi-s-a lăsat, pecetluită, să cadă:
Fără a dezvălui ce anume
Ar fi fost fericită să vadă.


de Emily Dickinson
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Emily Elizabeth Dickinson (n. 10 decembrie 1830 - d. 15 mai 1886) a fost o poetă americană.
Tematica liricii sale curpinde: dragostea, singurătatea, moartea. Prin forța novatoare a operei, concentrarea expresiei poetice în forme epigramatice și densitate metaforică, este o precursoare a imagismului secolului al XX-lea.
Poeziile sale au fost publicate postum sub titlul Poems ("Poezii").
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------



----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Gustave Courbet = Portretul lui Jo,
Data: 1865
Stilul: Realism
Media: ulei pe panza
Dimensiunea: 65 x 54 cm
Nationalmuseum, Stockholm, Swede
Gustave Courbet, (n. Jean Désiré Gustave Courbet, 10 iunie 1819, Ornans/Franche-Comté - d. 31 decembrie 1877, La Tour-de-Peilz/Elveţia) a fost un pictor francez, care a condus mişcarea artistică a realismului în pictura franceză din secolul al 19-lea. Într-unele din operele sale exprimă un naturalism violent, ca în tabloul intitulat Originea lumii, 1866. Angajat în evenimentele politice ale timpului său, a fost ales în conducerea Comunei din Paris din anul 1871. Viaţa lui coincide cu o perioadă deosebit de furtunoasă di istoria Franţei: întoarcerea pe tron a Bourbonilor după căderea lui Napoleon, Revoluţia din iulie 1830, Revoluţia din 1848, a II-a Republică, al II-lea Imperiu, Comuna din Paris şi, în fine cea de-a III-a Republică. În ciuda convingerilor sale republicane, Courbet nu este legat de niciun regim politic al Franţei secolului al XIX-lea, rămânând fidel, cum avea să spună el însuşi, "regimului libertăţii".