Să nu uiţi ceva de toţi ştiut:
Un sărut rămâne un sărut,
Un oftat e numai un oftat;
Ce-i important rămâne...
Cum treci de azi spre mâine.
versuri de Herman Hupfeld din filmul artistic Casablanca (1942)
Se afișează postările cu eticheta Filme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Filme. Afișați toate postările
marți, 13 martie 2018
Casablanca (1942)
CUM TRECE VREMEA
Să nu uiţi ceva de toţi ştiut:
Un sărut rămâne un sărut,
Un oftat e numai un oftat;
Ce-i important rămâne...
Cum treci de azi spre mâine.
versuri de Herman Hupfeld din filmul artistic Casablanca (1942)
Să nu uiţi ceva de toţi ştiut:
Un sărut rămâne un sărut,
Un oftat e numai un oftat;
Ce-i important rămâne...
Cum treci de azi spre mâine.
versuri de Herman Hupfeld din filmul artistic Casablanca (1942)
ZORBA GRECUL
ZORBA GRECUL
Fiecare om are câte-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, după mine, e să n-ai niciuna.
Epuizează-ţi manifestările sufletului printr-un zâmbet.
Să nu laşi niciodată singură o femeie care te doreşte.
Mulţi caută fericirea mai presus de om; alţii mai prejos.
Dar fericirea e pe potriva omului.
Nu sper nimic, nu mă tem de nimic, sunt liber.
„Cand o femeie te cheama sa imparti culcusul cu ea, tinere, si nu te duci, sufletul tau e pierdut! Femeia aceea va ofta in ziua marii judecati, si oftatul acela, oricine-ai fi tu si oricate fapte bune ai fi savarsit, te va pravali in iad!”
„Ziua e pentru munca. Ziua e barbat. Noaptea e pentru benchetuiala. Noaptea e femeie.”
„Jupane, striga el, am multe lucruri sa iti spun, n-am iubit pe nimeni niciodata cum te iubesc pe tine, am multe lucruri sa iti spun, dar cu limba nu izbutesc. Asa ca o sa le dansez! Da-te la o parte, sa nu te calc in picioare! Inainte! Hop! hop!”
„Dupa vreo sase-sapte luni,am primit o ilustrata din Romania, infatisand o femeie planturoasa, decoltata:”Mai traiesc, mananc mamaliga, beau bere, lucrez la puturile de Petrol, sunt murdat, put ca un sobolan din canalul de scurgere. Dar ce-are a face? Se afla aici din belsug tot ce inima si burta isi poate dori. Un adevarat rai pentru niste batrani pehlivani ca mine. Ma intelegi, jupane: trai bun, gaini si puiculite pe deasupra, slava Domnului! Te imbratisez prieteneste, Alexis Zorba, sobolan din canalul de scurgere.”
Fiecare om are câte-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, după mine, e să n-ai niciuna.
Epuizează-ţi manifestările sufletului printr-un zâmbet.
Să nu laşi niciodată singură o femeie care te doreşte.
Mulţi caută fericirea mai presus de om; alţii mai prejos.
Dar fericirea e pe potriva omului.
Nu sper nimic, nu mă tem de nimic, sunt liber.
„Cand o femeie te cheama sa imparti culcusul cu ea, tinere, si nu te duci, sufletul tau e pierdut! Femeia aceea va ofta in ziua marii judecati, si oftatul acela, oricine-ai fi tu si oricate fapte bune ai fi savarsit, te va pravali in iad!”
„Ziua e pentru munca. Ziua e barbat. Noaptea e pentru benchetuiala. Noaptea e femeie.”
„Jupane, striga el, am multe lucruri sa iti spun, n-am iubit pe nimeni niciodata cum te iubesc pe tine, am multe lucruri sa iti spun, dar cu limba nu izbutesc. Asa ca o sa le dansez! Da-te la o parte, sa nu te calc in picioare! Inainte! Hop! hop!”
„Dupa vreo sase-sapte luni,am primit o ilustrata din Romania, infatisand o femeie planturoasa, decoltata:”Mai traiesc, mananc mamaliga, beau bere, lucrez la puturile de Petrol, sunt murdat, put ca un sobolan din canalul de scurgere. Dar ce-are a face? Se afla aici din belsug tot ce inima si burta isi poate dori. Un adevarat rai pentru niste batrani pehlivani ca mine. Ma intelegi, jupane: trai bun, gaini si puiculite pe deasupra, slava Domnului! Te imbratisez prieteneste, Alexis Zorba, sobolan din canalul de scurgere.”
LOVE STORY (1970)
LOVE STORY (1970)
Oliver Barrett IV: Vezi tu, eu cred că ţi-e teamă. Ţi-ai construit un zid de sticlă în jurul tău ca să nu fii rănită. Dar astfel nu poţi fi nici atinsă. E un risc, nu-i aşa, Jenny? Cel puţin eu am avut curajul să recunosc ce simt. Într-o zi va trebui să-ţi faci şi tu curaj să recunoşti că-ţi pasă.
Jennifer Cavalieri: Îmi pasă
Jennifer Cavalieri (pe patul de spital): Nu doare, Ollie. E ca şi cum ai cădea extrem de lent de pe o stâncă. Doar că după o vreme ţi-ai dori să ajungi jos o dată, ştii?
Oliver Barrett IV: Da.
Jennifer Cavalieri: Aiurea. Tu n-ai căzut niciodată de pe o stâncă.
Oliver Barrett IV: Ba da. Când te-am întâlnit pe tine.
Oliver Barrett IV: Vezi tu, eu cred că ţi-e teamă. Ţi-ai construit un zid de sticlă în jurul tău ca să nu fii rănită. Dar astfel nu poţi fi nici atinsă. E un risc, nu-i aşa, Jenny? Cel puţin eu am avut curajul să recunosc ce simt. Într-o zi va trebui să-ţi faci şi tu curaj să recunoşti că-ţi pasă.
Jennifer Cavalieri: Îmi pasă
Jennifer Cavalieri (pe patul de spital): Nu doare, Ollie. E ca şi cum ai cădea extrem de lent de pe o stâncă. Doar că după o vreme ţi-ai dori să ajungi jos o dată, ştii?
Oliver Barrett IV: Da.
Jennifer Cavalieri: Aiurea. Tu n-ai căzut niciodată de pe o stâncă.
Oliver Barrett IV: Ba da. Când te-am întâlnit pe tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)