George Romney - Charles Lennox - Aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI GEORGE ROMNEY

* * *

citim

cărți diferite

cu probleme mărunte şi

întâmplări banale

cu actori cu mai multe feţe

descoperim

aceeași lume

aceeași distribuție

același rival

timpul

(cav)

-----------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: George Romney

Titlul:Charles Lennox

Titlul original: Charles Lennox

Data: 1777

Stilul: Rococo

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

George Romney (26 decembrie 1734 – 15 noiembrie 1802) a fost un pictor portretist englez. George Romney s-a nascut la Beckside in Dalton-in-Furness, Lancashire si dupa ce a intrat la scoala din Dendron, la varsta de 11 ani, tatal sau l-a dat ca ucenic la un producator de mobilier. In 1755 a plecat la Kendal sa invete pictura de la un artist din Cumberland, Christopher Steele. Prin 1757, Romney devenise deja un renumit portetist. In 1762, casatorit si cu doi copii a plecat la Londra, unde lucrarea sa „The Death of General Wolfe” a castigat un premiu al Societatii Regale de Arta. Curand, Romney a inceput sa aiba o afacere prospera de portretist in Long Acre. Multe dintre lucrarile sale reprezentau aristocrati locali, de la gentlemen instariti si ofiteri militari, pana la doamne, copii si familii intregi.

In ciuda succesului sau, George Romney nu a fost invitat niciodata sa intre sau sa se alature Academiei Regale. In 1773 a calatorit in Italia cu pictorul Ozias Humphrey pentru a studia arta in Roma si Parma, reintorcandu-se la Londra in 1775 pentru a se rezuma la afaceri, de data aceasta in Cavendish Square. In 1782 a intalnit-o pe Emma Hamilton (care se numea atunci Emma Hart) si care a devenit muza sa. A pictat peste 60 de portrete ale ei in diferite poze, uneori ca personaj mitologic.Dupa o absenta de aproape 40 de ani s-a intors la familia lui din Kendal in vara lui 1799

George Romney - Lady Hamilton

SĂRBĂTOARE CU PICTORUL PORTRETIST GEORGE ROMNEY

Ca ochii tai

Câteodată,
precum ochii tăi,
inima se limpezește,
că poți vedea dincolo de gând,
până în Dumnezeu.

Peste gardul de școală al Lui
se aud
clopoțeii râzând...

Alteori,
ca o negură din neunde
se face-nserare
deasupra inimii mele,
ca printre coarne de cerb
violetul pietrelor rare.
Atunci,
ochii tăi, aproape plângând,
îmi repetă, mereu și mereu,
să nu uit intraductibilul verb
din limba clopotului mare.

Ochii tăi, mai frumoși ca oricând...

de Dumitru Ichim

 

-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: George Romney
Titlul: Lady Hamilton
Titlul original: Lady Hamilton
Data: 1782
Stilul: Romantic
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

George Romney (26 decembrie 1734 – 15 noiembrie 1802) a fost un pictor portretist englez. George Romney s-a nascut la Beckside in Dalton-in-Furness, Lancashire si dupa ce a intrat la scoala din Dendron, la varsta de 11 ani, tatal sau l-a dat ca ucenic la un producator de mobilier. In 1755 a plecat la Kendal sa invete pictura de la un artist din Cumberland, Christopher Steele. Prin 1757, Romney devenise deja un renumit portetist. In 1762, casatorit si cu doi copii a plecat la Londra, unde lucrarea sa „The Death of General Wolfe” a castigat un premiu al Societatii Regale de Arta. Curand, Romney a inceput sa aiba o afacere prospera de portretist in Long Acre. Multe dintre lucrarile sale reprezentau aristocrati locali, de la gentlemen instariti si ofiteri militari, pana la doamne, copii si familii intregi.
In ciuda succesului sau, George Romney nu a fost invitat niciodata sa intre sau sa se alature Academiei Regale. In 1773 a calatorit in Italia cu pictorul Ozias Humphrey pentru a studia arta in Roma si Parma, reintorcandu-se la Londra in 1775 pentru a se rezuma la afaceri, de data aceasta in Cavendish Square. In 1782 a intalnit-o pe Emma Hamilton (care se numea atunci Emma Hart) si care a devenit muza sa. A pictat peste 60 de portrete ale ei in diferite poze, uneori ca personaj mitologic.Dupa o absenta de aproape 40 de ani s-a intors la familia lui din Kendal in vara lui 1799.

Maurice Utrillo - Piaţa Abbesses iarna

ANIVERSAREA PICTORULUI FRANCEZ MAURICE UTRILLO

Zăpada

Ce-mbietor, ce agreabil, ce plăcut,
Când crengile-n păduri s-au dezbrăcat,
E să asculţi poveşti dintr-un trecut…
Când neaua e pufoasă pe solul îngheţat!


Când doar un plop se-avântă sub cerul cel opac
Iar sub mantaua albă atâtea se ascund…
Un corb nestingherit se leagănă-n copac
Precum o giruetă în vârful unui turn.

de Alfred de VIGNY

 

-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Maurice Utrillo
Titlul: Piaţa Abbesses iarna
Titlul original:
Data: 1782
Stilul: Post-Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 81 x 65 cm
Unde se gaseste: Colecţie privată

Date despre pictor:

Maurice Utrillo (n. 26 decembrie 1883, Paris - d. 5 noiembrie 1955, Dax) a fost un pictor francez, fiu al pictoriței Suzanne Valadon.
Maurice Utrillo s-a născut în ziua de 26 decembrie 1883 la Paris, în cartierul Montmartre, fiu al pictoriței Suzanne Valadon (cu nume adevărat: Marie-Clémentine Valade), tatăl fiind necunoscut. În 1891, Miguel Utrillo y Morlius, pictor și critic de artă catalan, îl recunoaște drept fiu al său, îi acordă paternitatea și numele, deși - cu mare probabilitate - nu a fost cu adevărat tatăl său.
Victimă a repetatelor abuzuri de alcool, este condamnat în 1911 de un tribunal corecțional pentru atentat la pudoare. În anii următori, 1912, 1913 și 1914 este internat în repetate rânduri în clinica doctorului Revertégat din Sannois. Între 9 și 26 decembrie 1914 este internat în clinica psihiatrică a spitalului Sainte-Anne, după repetate acte de agresiune, apoi - până pe 18 ianuarie 1915 - în ospiciul din Villejuif, în urma unei tentative de sinucidere. Medicii pun diagnosticul de „degenerescență mentală pe fond de alcoolism cronic”. În tot acest timp continuă să picteze, în tablourile sale predominând formele și tonurile albe („période blanche”).
În ultimii ani duce o viață austeră, continuând să picteze mult, dar cu mai puțină strălucire, reputația lui în continuă creștere fiind asigurată de expoziții retrospective (1950: Expoziție personală la Bienala de la Veneția) cu lucrări realizate mai demult. Maurice Utrillo moare pe 5 noiembrie 1955 în Dax, localitate balneară unde se găsea împreună cu Lucie. Este înmormântat în cimitirul Saint-Vincent din Montmartre.

Renato Guttuso - Strada

O ANIVERSAREA CU RENATO GUTTUSO

Cine vorbeşte de plecări …

Cine vorbeşte de plecări, de despărţiri…
De cîte ori în viaţa-mi am plecat,
m-am despărţit mereu de oameni şi de locuri
la care m-am întors, spre-a le găsi schimbate…
nici n-aş putea să spun. Iar uneori, a mă despărţi
însemna doar să păşesc cu o melancolie vagă
pe străzile oraşului în care nu lăsam în urmă
pe nimeni care să mă ţină minte. Doar uneori,
primeam printr-o privire vagă
cîte-o imagine a unui colţ, a unei licăriri
iluminînd înceţoşate ziduri…
Nu mulţi vor fi avut o viaţă-ntreagă
această febră de-a se mişca prin lumi diverse
într-o nerăbdătoare căutare a nimicului nostru
iar din el a ceea ce-i neprefăcut în oameni şi în lucruri.
Şi nu vor fi avut în memorie
atît de multe ori plecînd mereu departe,
pentru a şti mereu că totdeauna pleacă
şi niciodată nu se vor întoarce. Chiar şi iubirea
care încrezătoare-aşteaptă revenirea, deja aceeaşi
nu mai e, deşi-i mai arzătoare
sub părul ce le e mai alb.

de Jorge de SENA


 

-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Renato Guttuso
Titlul: Strada
Titlul original: la strada
Data: 1956
Stilul: Realism socialist
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Renato Guttuso (*26 decembrie 1911, Bagheria / Sicilia - 18 ianuarie 1987, Roma) a fost un pictor italian și un militant comunist cunoscut. Este considerat un maestru al realismului italian și a devenit în perioada anilor 1950-1960 un adept al realismului socialist.
În 1950 i se acordă premiul Consiliului Mondial al Păcii. În 1956, la cea de a XXVIII-a Bienală de la Veneția, i se decernează Premiul de pictură pentru compoziția "La spiaggia" ("Plaja"), tablou de mari proporții în care este proiectată o panoramă a vieții moderne, relevând eleganța cuceritoare a frumuseții juvenile
Fascinat de modelul dantesc, execută între 1959 și 1961 un ciclu de ilustrații la Divina Commedia de Dante Alighieri, care vor fi publicate în volum în 1970 cu titlul "Il Dante di Guttuso". În 1965 realizează ilustrațiile la romanul "Mizerabilii" de Victor Hugo. În 1972 pictează tabloul "I funerali di Togliatti" ("Funeraliile lui Togliatti") în vădită manieră realist socialistă.
Renumitul său tablou "La Vucciria", redând faimoasa piață (mercato) din Palermo, exprimă cu un realism crud aspectul pitoresc al mărfurilor expuse (carne, legume și fructe), într-o aglomerare de personaje, de parcă se aud strigătele negustorilor ambulanți sicilieni.

George Michael - Craciunul Trecut

O ZI TRISTĂ: WHAM ŞI-A PIERDUT VOCALISTUL -GEORGE MICHAEL (53)

25.12.2016

Craciunul Trecut

Craciunul Trecut

Ti-am oferit inima mea

Insa chiar a doua zi,

Tu ai renuntat la ea

Anul acesta,

Pentru a ma ferii de lacrimi,

O voi oferii unei persoane speciale...

Craciunul Trecut

Ti-am oferit inima mea

Insa chiar a doua zi,

Tu ai renuntat la ea

Anul acesta,

Pentru a ma ferii de lacrimi,

O voi oferii unei persoane speciale...

Candva dezamagit si de doua ori mai retinut

Pastrez distanta,

Dar tu inca imi atragi privirea

Spune-mi iubito,

Oare mai ma recunosti?

Ei bine, a trecut un an

Nu ma surprinde...

Craciun fericit!

Am impachetat-o si am trimis-o

Cu un bilet in care spune "Te Iubesc"

Si vorbeam serios,

Acum stiu cat de fraier am putut sa fiu

Dar daca m-ai saruta acum

Stiu ca m-ai fraierii din nou

Craciunul Trecut

Ti-am oferit inima mea

Insa chiar a doua zi,

Tu ai renuntat la ea

Anul acesta,

Pentru a ma ferii de lacrimi,

O voi oferii unei persoane speciale...

O camera aglomerata,

Prieteni obositi,

Ma ascund de tine si de sufletul tau gheata

Doamne, am crezut ca esti cineva de incredere

Eu?

Cred ca am fost doar un umar pe care sa plangi

Chipul unui indragostit cu o vapaie in a lui inima

Un om sub acoperire pe care tu l-ai facut bucati

Acum am gasit o dragoste adevarata

Si tu nu ma vei mai fraierii din nou...

Craciunul Trecut

Ti-am oferit inima mea

Insa chiar a doua zi,

Tu ai renuntat la ea

Anul acesta,

Pentru a ma feri de lacrimi,

O voi oferii unei persoane speciale

the Wham

-----------------------------------------------------------------

Geórgios Kîriákos Panagiótou (greacă Γεώργιος Κυριάκος Παναγιώτου, n. 25 iunie 1963, Londra, Regatul Unit, d. 25 decembrie 2016, Oxfordshire, Regatul Unit), cunoscut mai bine ca George Michael a fost un cântăreț și compozitor englez de origine greacă. A devenit popular fiind vocalist al formației Wham! și apoi fiind solist.

A vândut mai mult de 100 de milioane de albume la nivel mondial.

---------------------------------------------------------------------

Francesco Hayez - Portretul contesei Luigia Douglas Scotti d'Adda

Legământ de iubire

Am văzut-o mergând prin visul meu,
Legământ venit din altă lume;
La glezna stângă îşi ţinea sceptrul
Ce părea zâmbet din focul
Crescând în ochii ei
Precum furtuna ce sufla
Năpraznic, precum sfârşitul viu
Al iubirii născânde deodată,
În zori.
Și atunci am ştiut că voi iubi,
Cu-adevărat,
Viaţa.

de Serge Eugène GHOMA-BOUBANGA

-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Francesco Hayez
Titlul: Portretul contesei Luigia Douglas Scotti d'Adda
Titlul original: Ritratto della contessa Luigia Douglas Scotti d'Adda
Data: 1830; Italia
Stilul: Romantic
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea: 61.8 x 46.6 cm
Unde se gaseste: Colecţie privată

Date despre pictor:
Francesco Hayez (11 februarie 1791 - 12 decembrie 1882) a fost un pictor italian, principalul artist al Romantismului de la mijlocul secolului al XIX-lea din Milano, renumit pentru grandioasele picturi istorice, alegoriile politice si exceptionalele portrete. Hayez a provenit dintro famile saraca din Venetia. Tatal lui era de origine franceza, iar mama lui, Chiara Torcella, era din Murano. Copilul Francesco, cel mai mic dintre cei cinci copii, a fost crescut de sora mamei lui, care s-a maritat cu Giovanni Binasco, un instarit armator si colectionar de arta. Din copilarie a aratat predispozitie pentru desen, astfel ca unchiul lui l-a dat ca ucenic la un restaurator de arta. Mai tarziu a devenit student al pictorului Francesco Maggiotto cu care si-a continuat studiile timp de trei ani. A fost admis la cursul de pictura la Noua Academie de Arte Frumoase in 1806, unde a studiat sub indrumarea lui Teodoro Matteini. In 1809 a castigat un concurs al Academiei din Venetia pentru un an de studii la Accademia di San Luca din Roma. A ramas in Roma pana in 1814, apoi s-a mutat la Neapole unde a fost angajat de Joachim Murat sa picteze o lucrare grandioasa reprezentandu-l pe Ulise la curtea lui Alcinous.
Este considerat cel mai important pictor romantic italian, fiind foarte admirat mai ales pentru portretele realizate si pentru compozitiile istorice. Avea sa joace de altfel si un rol important in perioada formarii statului modern italian, fiind o personalitate culturala de prima mana.

Francesco Hayez - Melancolie

X

Spre piaţa goală
conduce un labirint de poteci.
De o parte, vechiul zid umbrit
al unei biserici ruinate;
de cealaltă parte, văruit, zidul împrejmuitor
al unei livezi de chiparoşi şi palmieri
şi, vis-à-vis de mine, casa,
şi în casă, gratiile,
în faţa sticlei geamului uşor aburea
figurina sa placidă şi zîmbitoare.
Mă voi îndepărta. Nu vreau
să te chem la fereastră…Primăvara
vine – îmbrăcămintea ei albă
pluteşte în aerul pieţei moarte –
vine să incendieze trandafirii
roşii din tufişurile tale… Aş vrea s-o văd…

de Antonio MACHADO

 

-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Francesco Hayez
Titlul: Melancolie
Titlul original:
Data: 1842; Italia
Stilul: Romantic
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea: 61.8 x 46.6 cm
Unde se gaseste: Colecţie privată

Date despre pictor:

Francesco Hayez (11 februarie 1791 - 12 decembrie 1882) a fost un pictor italian, principalul artist al Romantismului de la mijlocul secolului al XIX-lea din Milano, renumit pentru grandioasele picturi istorice, alegoriile politice si exceptionalele portrete. Hayez a provenit dintro famile saraca din Venetia. Tatal lui era de origine franceza, iar mama lui, Chiara Torcella, era din Murano. Copilul Francesco, cel mai mic dintre cei cinci copii, a fost crescut de sora mamei lui, care s-a maritat cu Giovanni Binasco, un instarit armator si colectionar de arta. Din copilarie a aratat predispozitie pentru desen, astfel ca unchiul lui l-a dat ca ucenic la un restaurator de arta. Mai tarziu a devenit student al pictorului Francesco Maggiotto cu care si-a continuat studiile timp de trei ani. A fost admis la cursul de pictura la Noua Academie de Arte Frumoase in 1806, unde a studiat sub indrumarea lui Teodoro Matteini. In 1809 a castigat un concurs al Academiei din Venetia pentru un an de studii la Accademia di San Luca din Roma. A ramas in Roma pana in 1814, apoi s-a mutat la Neapole unde a fost angajat de Joachim Murat sa picteze o lucrare grandioasa reprezentandu-l pe Ulise la curtea lui Alcinous.
Este considerat cel mai important pictor romantic italian, fiind foarte admirat mai ales pentru portretele realizate si pentru compozitiile istorice. Avea sa joace de altfel si un rol important in perioada formarii statului modern italian, fiind o personalitate culturala de prima mana.

William Dyce - Regele Lear și Nebunul în furtună

1606: S-A JUCAT PENTRU PRIMA OARĂ TRAGEDIA REGELE LEAR SCRISA DE WILLIAM SHAKESPEARE DUPĂ LEGENDA REGELUI BRITANIC LEIR

Gloucester: E boala vremii noastre când nebunii îi conduc pe orbi.

Lear: Când ne naştem, plângem pentru că urcăm
Pe astă mare scenă de nebuni.

Regan: Bufonii se dovedesc adesea a fi profeţi.

Lear (Cordeliei): Iar tu, mângâierea bătrâneţii noastre, –
Măcar că-i cea din urmă şi firavă, la a ei gingaşă iubire
Atât francezi, cât şi burgunzi înfloritori
Se-ntrec în râvnă –, ce poţi să spui ca să obţii
Partea leului, mai preţioasă decât cele ale surorilor tale?

Lear: Nimic nu iese din nimic.

Lear: Trebuie să fiţi îngăduitori cu mine.
Te rog, iartă şi uită. Sunt bătrân şi nu sunt în toate minţile.

Edmund: Tu ai dreptate. Aşa e, precum spui.
Roata s-a-ntors şi iată unde-am ajuns.

replici din piesa de teatru Regele Lear, de William Shakespeare (1606)

 

-----------------------------------------------------------------------------------------
Regele Lear este o tragedie scrisă de William Shakespeare care reprezintă o încununare a analizei umanisto-psihologice prezentă în mai toate lucrările marelui dramaturg englez. Regele Lear, retrăgându-se de la domnie și stăpânit fiind de iluzia puterii sale nelimitate, își împarte regatul fiicelor sale. Le cere însa acestora, înainte de a le împărți regatul, să-și exprime în cuvinte dragostea pe care i-o poartă. Fiicele mai mari, Goneril și Regan, meschine și lingușitoare, îi spun bătrânului vorbe frumoase, exact ceea ce acesta dorea sa audă. Cordelia însă, fire sinceră, îi spune cu naturalețe : "Iubesc pe Majestatea-ta așa cum îmi este datoria, nici mai mult nici mai putin". Luând acest răspuns drept o adevărată insolență, tatăl își alungă fiica cea mica, dezmoștenind-o. Doborât de ingratitudinea fiicelor sale, bătrânul, cu mintea tulburata de durere, rătăcește pe câmpii, înfruntând furtuni și trăsnete. Dintre foștii curteni i-au rămas credincioși doar contele de Kent, Edgar și bufonul.
Cordelia, devenită între timp regină a Franței, vine în ajutorul tatălui său. Goneril și Regan vor sfârși în mod mizerabil, otrăvindu-se una pe cealaltă, din rivalitate pentru același bărbat: Edmund, comandantul oștilor britanice. Cordelia și regele Lear, în timpul luptelor dintre francezi și englezi, ajung prizonierii lui Edmund. Cordelia este omorâtă din porunca lui Edmund, chiar sub ochii bietului sau tată, care se stinge de durere. Cordelia întruchipează în aceasta opera puterea miraculoasa a dragostei și a iertării. Prin dragostea cu care aceasta îl înconjoară, Regele Lear își va găsi liniștea. Tema piesei devine universală, prin detaliata descriere a caracterului uman și în special, a transformării determinată de schimbarea unor idealuri și a unei lumi considerată de protagonist, o reflexie ideatică a percepțiilor sale interioare.

-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: William Dyce
Titlul: Regele Lear și Nebunul în furtună
Titlul original:
Data: 1848
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

William Dyce(19 septembrie 1806, Aberdeen, Scotia – 14 februarie 1864, Londra) a fost un distins pictor scotian, care a jucat un rol important in formarea educatiei publice in arta din UK, ca parinte al sistemului de scoli din South Kensington.
Dyce si-a inceput cariera la Royal Academy, apoi a plecat la Roma pentru prima oara in 1825. Acolo a studiat lucrarile lui Titian si Poussin. S-a reintors la Roma in 1827, de data aceasta a stat acolo un an si jumatate, iar in acea perioada se pare ca l-a cunoscut pe pictorul german nazaraean Friedrich Overbeck. Dupa aceste doua calatorii s-a stabilit pentru cativa ani in Edinburgh. S-a intretinut din pictura de portrete mai intai, insa a trecut imediat la alte subiecte de arta, in special cele religioase.
I s-a dat conducerea School of Design din Edinburgh, apoi a fost invitat la Londra sa conduca noua School of Design, care a devenit ulterior Royal College of Art.Inainte de a lua acest post in 1838 impreuna cu un coleg au fost trimisi sa viziteze Franta si Germania pentru a face un raport despre educatia de acolo. A plecat de la scoala in 1843 pentru a putea picta mai mult.