Hitchcock Coppola Bach și Ancelotti
afară suflă un vânt rece peste Bunloc
cerul deasupra capului
deal vale
vale deal
o foame mare de zbor
un pic de vânt
și soare ca să te încălzească
o zi ideală
mâneca de vânt
fâlfâia ca un steag
zdrențuit de luptă
un telefon suna ca la balamuc
o femeie cu părul închis la culoare
vorbea cu argoul împrumutat
din muzica rap
o vrabie fâlfâia din aripi
ciori rotindu-se încet pe cer
ca în filmul lui Hitchcock
aud ce spune vântul
dintre copaci
o rafală de vânt rece
se pierdu în est
un parapantist
dădea indicații cu gura plină de ciungam
ca Ancelotti
trei doi unu
o parapantă galbenă
a decolat
dacă vrea să zboare
spre Marte
cine o va opri
un parapantist
se scărpina după ureche
în timp ce fuma
fumul țigării
mi-a adus aminte
de Nașul lui Coppola
două cucoane în vârstă
priveau spectacolul de la decolare
un copil se juca cu niște soldăței din plastic
mă simțeam fericit
o parapantă mov
zbura încoace și-ncolo
deasupra aterizării
seleta scârția sub el
sofori și haine la uscat fâlfâiau
indicau direcția vântului
la aterizare salcia foșnește la fel
un tembel
cânta de tot căcatul
o melodie de Salam
un om de zăpadă fără ochi și nas
asculta liniștit
trecătorii ieșiți cu câinii
la plimbare
fluierau
lângă DN1 un tren de marfă huruia
un cetățean
se apucă cu mâinile de burtă
și începu să vomite
un turist se uita nehotărât în jur
azi norii
au picioare
se plimbă prin Săcele
în pădure
pe acoperișurile caselor
deasupra capetelor noastre
cafea și plăcinte cu mere
preludiul lui Bach în si bemol major
aov
