cymbal
e noapte
după un meci de fotbal
un cinel din "Child in Time "
nu mă lasă să adorm
aov
Grădini patriarhale
"În grădina Hesperidelor,
Heracle cu cerul pe umeri
învinge falnic dragonul.
În grădina Ghesimani,
Cristos, cu măslinii pe tâmplă,
trimite spre zări adevărul.
În grădina Paradisului,
muritorul neprihănit
înveşniceşte amorul.
În grădinile suspendate ale Semiramidei,
fratele antic
mimează frumosul."
de Efimia Ţopa
Bărci în ceaţă
"Sporturile şi galanteriile, scena, artele, talentele dansatorilor,
Vocile exuberante-ale muzicii, au farmec pentru copii,
Dar le lipseşte nobleţea. Sinceritatea vehementă şi dureroasă
Face frumuseţea. Mintea
Cunoaşte, devine adultă.
O ceaţă neaşteptată-înăbuşă oceanul,
O vibraţie de motoare intră-n ea,
O aruncare de piatră, la urma urmei, între pâclă şi stânci,
Una câte una, din necunoscut, trec umbre,
Duhuri, bărci de pescuit remorcându-se una pe alta,
Având ca reper stânca,
Menţinându-se pe fragila fâşie dintre pericolele mării în ceaţă
Şi spuma-înălţată peste granitul ţărmului.
Una câte una, urmărind liderul, s-au strecurat şase pe lângă mine,
Ivindu-se din ceaţă şi recăzând în ea;
Pulsul motoarelor atenuat de vapori, răbdător şi
Prudent,
Rulând de la capătul peninsulei
Până la gemandurile portului Monterey. Un zbor alb de pelicani,
O încântare pentru privire;
Cu nimic mai prejos decât zborul planetelor; toate artele îşi pierd virtuţile
Ajunse faţă-n faţă cu realitatea esenţială a creaturilor
Care-şi văd, toate şi fiecare, de treaba lor în mijlocul, la fel de egalelor,
Elemente-ale naturii."
de Robinson Jeffers
(traducere de Petru Dimofte)
* * *
"Cu ce am putea compara
viaţa noastră, aici, pe pământ?
Nu este oare asemeni unei bărci cu vele
care se-îndepărtează-n zori de zi
fără-a lăsa-n siajul ei nici o urmă de om?"
de Takaha Shugyo
Furtuni, pescari şi bărci
"Fiule! Când navighezi, nu fi trufaş,
toate bărcile intră-n gura Dragonului,
însă doar câteva cunosc acest adevăr." – Mahagama Sekara
"Ocean imens,
Pescari încordaţi,
Furtuni neaşteptate
Şi bărci lovite de talazuri.
Portul pescăresc jeleşte
Şi-şi aşteaptă prietenii,
Vechiul far în ruină le caută urmele.
În briza nopţii
Oceanul ascunde mari secrete,
Iar valurile îmbrăţişează ca întotdeauna
Plaja plânsă."
e Nimal Dunuhinga
(traducere de Petru Dimofte)
Camera suspinelor
"Camera suspinelor.
Câinele care-şi roade vechile visuri.
Un zid în noi
între inimă şi cealaltă inimă.
Toate lucrurile astea
care-au luat locul copiilor!
Dragostea ca un rechizitoriu.
Lumânarea aprinsă
de cuvintele moarte.
Privelişte inexpugnabilă spre îndoială."
de Alain Bosquet
În numele cui?
"În numele cui îmi încep oare ziua?
în numele meu și de una singură am deschis ochii?
o clipă de confuzie, acum risipită; înțeleg că e vorba de mine, că se întâmplă în numele meu
sigură că nu mai e nimic de ales, sar din mers în rolul principal
și îmi zic că din pură întâmplare am fost adăugată cu cea mai mare precizie timpului prezent
și
uite că mă ridic din pat în numele meu, să-mi înfrunt ziua, să-i trag
un șut în fund înspre amiază, să o târăsc către seară, să o port pe
brațe în noapte
încă câteva duble și mergem acasă Miruna"
de Georgiana Sabău
„Rugăciunea de dimineață”
"Eu am mizat pe poeme. Am mizat
pe cărţi savante deştepte
am mizat pe zeci de alte prostii din hârtie. Zadarnic.
Eu am vrut să am un copil. Şi niciun bărbat
nu şi-a lăsat vie sămânţa rod să crească în mine
Am mizat pe iubire. Niciun bărbat
nu m-a vrut pe mine femeie
(poate soră mamă femeie de casă
poate iarbă de mare poate cârpă de praf)
Am mizat pe câteva lucruri calde ale vieţii. Degeaba
Totdeauna degeaba
Acum mizez pe nimic. Nu-mi mai pasă
În solzii mei de peşte stau ca o spadă de oţel
Liberă sunt: nu am suflet. Nici o speranţă
Nimicul creşte. Creşte nisipul
Creşte lumina. Pielea mea s-a făcut transparentă
ca apa. Văd prin carne oasele mele subţiri
mlădioase ca lemnul de sânger. Îmi văd scheletul
Văd mineralele pure. Calciu. Fosfor
Fier şi magneziu. Argintul din glezne
Peste un secol
voi fi un nor de atomi. Liberi de suflet
Liberi de sens
Domine. Tată. Vreau
niciodată să nu mai am trup. Niciodată
suflare de viaţă
Nu trup de om. Nu destin de femeie. Nimic
Doar nimic.
Un nimic ce nu-şi aminteşte. Fără durere
Domine. Un nimic în nimicul căderii"
de de Marta Petreu
Poem despre fericire
"Eu știu să mă prefac că sunt fericit.
Iată cum procedez:
privirile mele sunt două tuburi lungi de sticlă,
dar eu privesc pe lîngă privirile mele.
Mă ustură ochii,
capul mi se umflă ca o baniță.
Abia întrezăresc lucrurile din apropiere:
sticla de vodcă de pe masă o văd ca prin ceață.
văd ca prin ceață mâna mea care se întinde
spre sticla de vodcă.
Văd pe fereastră nucul uriaș cum se face mic și intră
cu coroana lui masivă și cu trunchiul lui gros și cenușiu
în mesteacănul subțire și alb de lângă el, și nu mai iese.
Văd clădirile cum intră unele în altele și nu mai ies:
blocul vecin intră cu totul în blocul meu astfel că
prin camera mea trec paturi răvășite cu femei care gem sub bărbați,
mese de bucătărie plutesc prin aer și cu coatele rezemate de tăblia lor
stau bărbați care înjură și mănâncă fără încetare,
căzi de baie trec ca bărcile pe covorul meu,
și în ele copii grăsuți dau din mânuțe
și-mi stropesc cu apă și spumă roză coala albă de hârtie pe care scriu…
Toți intră în pereții camerei mele și nu mai ies.
Dar văd foarte limpede locuri îndepărtate:
luminișuri însorite, luminișuri de staniol în mijlocul pădurilor,
și păsări mici și albastre scot triluri asurzitoare pe ramuri.
Stâlpi scheletici și argintii de înaltă tensiune pe coamele arse ale dealurilor,
pășuni întinse pe care pasc turme de capre,
văd o livadă și o domnișoară de lemn alb, cu ochelari
ca niște pete de sânge peste ochi,
întinsă în pielea goală într-un hamac
și un bărbat care aduce într-un coș de nuiele mere roșii și galbene
și o acoperă încât acum nu i se mai vede decât capul de sub mere
și sfârcurile sânilor ce ies dintre mere ca niște codițe de măr.
Și zgomotele mari intră în zgomotele mici
și cântecele mari intră în cântecele mici
și nu mai ies de acolo.
Încât se face o mare liniște.
Acum, brusc, nu știu de ce, nu mai sunt fericit.
Toate lucrurile sunt la locul lor."
de Ion Mureșan
