Cântul VIII: Desfătările. Partea întâi (fragmente)
1
Juni îndrăgiţi şi fete-namorate,
cu dulcele iubirii gând în ele,
scriu pentru voi: urechile săltate
le ţineţi deci la cânturile mele.
Nu poate cel cu de argint etate
a fi-mboldit de vrerile acele.
Fugă de doruri, blândă nadă vană,
păr alb, frunte-ncruntată, grea sprânceană.
11
Cuprins de-o fericire pare locul:
rai de serbări cu îngeri, nesfârşite.
Suspine-şi scald-acolo-n aur focul,
vederea-i vis iar Râsul gungurit e,
îi fură Glumii sărutare Jocul,
Răsfăţul stă în poaleă de Ispite,
c-un bici Plăcerea cât coló goneşte
vechi Griji, cu Desfătarea când glumeşte.
47
Ascuns e sânul de văl aurit, dar oare
nu-i precum în tufiş fazanul crede,
vârându-şi capul, că-i ascunsă tare
fiinţa toată şi că nu se vede?
Tot astfel, dacă păru-n revărsare
c-o mantie de umbră nuri precede,
privirii, printre umbrele-aurite,
mereu frumoase vrăji îi sunt ivite.
62
Iar zâna-i ce cu noduri amoroase
îi strânse inima, îl cheamă s-o urmeze,
cu glas dibaci, tertipuri ingenioase,
în zeflemea-l îndeamnă să cuteze:
- Culege-i - zice - fructele gustoase
ca-n bucurii oftatu-ţi să-nceteze.
Dor risipit, surprindere ferice,
Ferice dor, iubit şi mai ferice.
de Giambattista Marino
(traducere de Leonid Dimov)
--------------------------
Giambattista Marini (sau Marino, după alte surse; n. 18 octombrie 1569, Napoli — d. 25 martie 1625, Napoli), a fost un poet baroc italian. A fost un reprezentant de seamă al acestui curent artistic și creator al mișcării cunoscută inițial ca Marinism și ulterior, prin extindere la o mișcare literară ce a acoperit o bună parte a secolului al XVII-lea italian, ca Secentismo. A scris sonete, madrigaluri și cântece pe tema iubirii senzuale.
După o tinerețe în care a devenit cunoscut mai ales sub porecla de Canzone de baci, și-a asigurat o stabilitate financiară datorită patronajului lipsit de griji al cardinalului Aldobrandini, pe care l-a acompaniat de la Roma la Ravenna și, mai apoi, la Torino.
În partea finală a vieții sale, deși aflat încă la Torino sub patronaj, datorită stilului său de scris tăios și necontrolat, la care s-a adăugat un stil dezordonat de viață, necazurile survenite se "acumulează", obligându-l să se "refugieze" la Paris, unde a locuit între 1615 și 1622, fiind de data aceasta sub patronajul Mariei de Medici. Acolo a fost publicat (în 1625) lungul său poem Adone, considerat opera sa cea mai importantă, remarcabil prin măiestrie tehnică. La sfârșitul vieții, s-a întors la Napole, unde a și murit în 1625.
Conform criticilor și exegeților vieții sale, extravaganța și șocantul stil al celui mai de seamă dintre secentiști au fost caracteristici ale unei perioade de decadență în viața literară italiană.
--------------------------
Pictor: Peter Paul Rubens
Titlul: Venus si Adonis
Titlul original: portrait of beatrice de clerval
Data: 1635
Stilul: Baroque
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte:
Date despre pictor:
Peter Paul Rubens (n. 28 iunie 1577, Siegen/Westfalia – d. 30 mai 1640, Antwerpen), cel mai renumit pictor flamand. Viața lui Rubens pare să fi fost guvernată de o inepuizabilă energie. În decurs de patruzeci de ani, artistul pictează cca. 1400 tablouri și execută sute de desene. Este primit cu căldură atât în cercurile celor mai de seamă artiști din Europa, cât și la curțile princiare.
--------------------------