joi, 2 iunie 2022

Jubileul de Platină | Regina Elisabeta a II-a la 70 de ani de domnie

 God Save the Queen

God save our gracious Queen,
Long live our noble Queen,
God save the Queen:
Send her victorious,
Happy and glorious,
Long to reign over us:
God save the Queen.

Thy choicest gifts in store,
On her be pleased to pour;
Long may she reign:
May she defend our laws,
And ever give us cause
To sing with heart and voice
God save the Queen.

O Lord, our God, arise,
Scatter thine enemies,
And make them fall:
Confound their politics,
Frustrate their knavish tricks,
On thee our hopes we fix:
God save us all.

Not in this land alone,
But be God's mercies known,
From shore to shore!
Lord make the nations see,
That men should brothers be,
And form one family,
The wide world over.

From every latent foe,
From the assassins blow,
God save the Queen!
O'er her thine arm extend,
For Britain's sake defend,
Our mother, prince, and friend,
God save the Queen!

Lord grant that Marshall Wade
May by thy mighty aid
Victory bring.
May he sedition hush,
And like a torrent rush,
Rebellious Scots to crush.
God save the Queen!*

(*) Ultima strofă nu este cântată aproape niciodată, de obicei este cântată numai prima.

Dumnezeu să ne păzeasca regina

Dumnezeu să ne păzească milostiva regină
Mult să ne trăiască nobila regină,
Dumnezeu să ne păzească regina:
S-o trimită victorioasă,
Fericită și glorioasă,
Mulți ani să ne conducă:
Dumnezeu să ne pazească regina.

Cele mai alese daruri ce le ai,
Îndurat să fii să i le dai;
Mult să conducă:
Să ne apere legile,
Să se dedice tot timpul natiunii
Cu o voce să cântăm din inimă
Dumnezeu să ne păzească regina.

O Doamne, Dumnezeul nostru, ridică-te!
Împrăștie ai tăi dușmani,
Și fă-i să cadă:
Dejoacă-le politicile,
Zădărnicește-le trucurile ticăloase,
De tine ne legăm speranțele:
Dumnezeule, păzește-ne pe toți.

Nu numai pe pământurile acestea,
Ci fie mila Domnului cunoscută,
De la țărm la țărm!
Să facă Domnul națiunile să vadă,
Că oamenii ar trebui să fie frați,
Și să formeze o familie,
Peste întreaga lume.

De la orice dușman ascuns,
Din lovitura asasinilor,
Dumnezeu să ne păzească regina!
Întinde-ți mâna peste a ei,
Apăr-o de dragul Britaniei,
Pe mama noastră, prinț și prieten,
Dumnezeu să ne păzească regina!

Să dea Domnul ca mareșalul Wade
Cu ajutorul Vostru măreț
Să învingă.
Să înăbușească revolta,
Să meargă la asalt ca un val,
Să-i distrugă pe rebelii scoțieni.
Dumnezeu să ne păzească regina!*

 


 







































 

Paul-Albert Besnard - O femeie cu draperie albastră

 Am nevoie de sentimente

"Nu am nevoie de bani.

Am nevoie de sentimente.
Am nevoie de cuvinte, de cuvinte bine cumpănite
de florile numite gânduri
de trandafirii numiți prezență
de vise care sălășluiesc în copaci,
de cântece care fac statuile să danseze,
de stele care șoptesc la urechile îndrăgostiților.
Am nevoie de poezie,
această magie care arde greutatea cuvintelor
și readuce la viață emoțiile, dându-le culori noi.

Poezia mea pârjolește ca un foc
o trec printre degete ca pe o mătanie
Nu mă rog, pentru că sunt o poetă a nenorocirii
care, uneori, tace ore în șir, în chinurile facerii,
sunt poeta care strigă și care se joacă cu strigătul ei
sunt poeta care cântă și nu-și găsește cuvintele
sunt spicul uscat pe care sunetul îl culcă la pământ
sunt cântecul de leagăn care îi face pe copii să plângă
sunt lauda de sine care se clatină și cade,
mantia de metal a unei lungi rugăciuni
a condoleanțelor din trecut, care nu mai văd lumina."

de Alda Merini
(traducere de Anastasia Gavrilovici)



-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Paul-Albert Besnard
Titlul : O femeie cu draperie albastră
Titlul original:
Data :
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Paul-Albert Besnard ( 2 iunie 1849 - 4 decembrie 1934 ) pictor francez.

Émile Munier - Zahăr și condimente

 Copil

"Copil, dacă găsești zmeul fanteziei tale,
leagă-l de inteligența inimii.
Vei vedea că apar grădini fermecate
și mama ta va deveni o plantă
care te va acoperi cu frunzele ei.
Faceți din mâinile dvs. două porumbee albe
care aduc pace peste tot
și ordinea lucrurilor.
Dar înainte de a învăța să scrii,
privește în apa sentimentului."

de Alda Merini



-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Émile Munier
Titlul : Zahăr și condimente
Titlul original:
Data : 1879
Stilul: academism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Émile Munier (2 iunie 1840 – 29 iunie 1895), pictor academic francez

Friedrich August von Kaulbach - Alexandra Feodorovna

 Carapace

"Ce zgrunțuros a devenit prezentul,
ce încet îți sună bastonul pe scară,
ce deprimant e să te văd adormind
în fața televizorului,
ce inutile au devenit lucrurile care îți aduceau
cândva plăcere: ciocolata, plimbările,
și din iubirile tale,
numai carapacele au rămas:
la lumina albastră a ecranului,
din fâșiile lor ai înnodat,
cu mâinile tremurând,
serafimi."

de Andreea Iulia Scridon



-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Friedrich August von Kaulbach
Titlul : Alexandra Feodorovna
Titlul original: Alexandra Feodorovna
Data :
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: Azerbaijan National Museum of Art

Date despre pictor:
Friedrich August von Kaulbach (2 iunie 1850 – 26 iulie 1920) pictor german.

Alberto Biasi - Trec fără să mă ating

 ***

azi dimineață
m-am agățat de o pânză de păianjen
e subțire și fragilă

nu știu ceea ce va urma

razele de soare
încălzeau radioul
acolo cântau
crosby stills nash & young
"daylight again"

aov



-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alberto Biasi
Titlul : Trec fără să mă ating
Titlul original: Attraverso senza toccare
Data : 1982
Stilul: Op Art
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Alberto Biasi ( 2 iunie 1937 - ) pictor italian

Federico Zandomeneghi - Lecția de canto

 Italia mea

"Ştiu
că n-a fost mereu fericită
istoria marilor tăi bărbaţi,
pe care o citesc
de două mii de ani
în ţara mea de îngeri
şi spice de zăpadă,
în care soldaţii lui Traian
au venit doar
să bea aiasma de la Dunăre
şi de la Marea Neagră.

Zălog pentru un pod
zvârlit peste Carpaţi
ei soarele au luat,
comoară de la daci,
şi de la Zeul lor cel bun,
Zamolxe, transilvanul.

Au mai venit s-adoarm-aici
în pontul nostru Euxin
şi alţi eroi de mult știuți,
Ovid cel izgonit
de un August neiertător
că se aflau acum din vers
iubiri ne-ngăduite,
Ovidiu, ce-a cântat plângând
și dacul și romanul.

Ştiu
că nu eşti doar
„l’Italia del Rinascimento”,
şi că poate
ai fost uneori
o ţară cu poveşti comune,
despre boală, sărăcie,
despre mafia
şi despre şomaj…

Dar eu te iubesc
pentru că ai avântat spre ceruri
arcuri de bazilici
şi catedrale,
în care au venit
să se-nchine la mormântul
întâiului Apostol, Petru
cei cu mai marele curaj,
prinos de suflete
aducând slavă
cu cânt gregorian,
Sfântului Augustin
şi pe visătorilor
refacerii Romei,
întregirii de neam.

Eu îţi iubesc
poeţii şi pictorii
care au îmbogăţit
cu Madone și Prunci
bazilicile
şi muzeele lumii,
bibliotecile
şi muzeele Vaticane
Jacopo da Lentini,
Giotto și Ghirlandaio,
lăudați în capelele benedictine
și în mănăstirile
franciscane.

Greşelile
comise uneori,
ca pretutindeni,
au fost deja iertate,
pentru că nu tu,
ci oamenii tăi răi
l-au exilat
pe marele guelf, Dante,
ce mai spera
să afle
dincolo de porţile
infernale,
zările Paradisului,
şi Acvila Romană,
Florenţa imperială.

Şi tot ei,
oamenii tăi cei răi
l-au chinuit şi l-au topit
- aur sublim pe rug -
pe cititorul tainelor din galaxii
Giordano Bruno,
şi l-au întemniţat apoi
în ţări fără de Sori
pe visătorul neînduplecat
Tommaso Campanella.

Eu te iubesc
chiar dacă nu i-ai ascultat
pe ei, ca pe acela
ce a creat istorii noi,
Niccolo Machiavelli,
sperând, să aibă,
precum Petrarca,
poetul îndrăgostit
de lauri şi de Laura,
un stat modern,
cu glorii vechi
un stat, „tra i più belli”.

Eu te iubesc
chiar dacă nu l-ai înţeles
şi l-ai rănit la vremea lui
pe cel ce a eliberat în vers
Mormântul Sfânt,
sublim poet meridional,
Torquato Tasso.

Eu te iubesc
pentru mările tale nesăţioase,
pentru insulele
îndrăgostite de toți corăbierii
de pe pământ
şi de Garibaldi, eroul
care ți-a schimbat harta,

Şi pentru broderia de ţărmuri,
de promontorii şi golfuri,
de unde
spre alte zări zburând
marinarii tăi,
înfrăţiţi cu gondola,
cu barca
şi cu fregata,
au dus în ţări
făr-aşa rod bogat
parfumul
de măslin,
de portocal
şi de chitară.

Eu te iubesc
pentru pământul tău
ales
pe care
etruscii, grecii şi romanii
au scris,
cu Romulus şi Remus,
și cu Enea,
o mitologie,
ca într-o unică țară
în care s-au ridicat
din era creştină
Forul Romei
și cel Imperial.

Eu te iubesc
pentru cerul tău de safir
sub care se îmbrăţişează
în noaptea ce-i numai a ta,
mările sub puzderia de stele,
în peşterile tale adânci
de smaragd,
de topaz şi de perle,
sub care veghează
eternul oraș al lumii
cu Tronul Papal.

Eu te iubesc
pentru că în Toscana,
gradina ta
s-au născut Giotto,
Ghirlandaio și Brunelleschi
și Leonardo da Vinci,
pictor nu numai al surâsului
Giocondei, Ledei și Fornarinei
ci mai ales al Madonei între stânci,
a lui Ioan Botezatorul
și al tuturor sfinților
Cinei cele de taină
și descoperitor al tainelor
întregii naturi

Şi pentru toate lacrimile
ascunse în scoicile
din care Botticelli
şi-a plămădit Zeiţa,
Fecioară şi Veneră,
împodobită
cu mii și mii de flori.

Şi pentru grădinile de rodii,
de mandarini
şi de smochini,
cu care i-ai hrănit la fel
pe papi şi condotieri,
pe negustori şi pe artişti,
bogați rămași săraci, orfani,
adeseori.

Şi pentru strada Aureliană
ţâşnind de mii de ani
din mândrul Appennin,
să lege
Roma
de Veneţia,
dar şi de Napoli
şi Bari,
în pas italic,
în pas roman.

Şi pentru
penelul de purpură,
de aur şi de ametist
cu care i-ai făcut
să-mbrace Sfinţi,
fecioare
regi și prinți
pe Rafael și pe Tițian.

Şi pentru piatra
de Carrara,
din care Michelangelo i-a-nsufleţit
pe David
şi pe Moise, cei drepți și înțelepți.

Şi pentru măştile trandafirii
şi sidefii
din vremea carnavalurilor,
şi pentru muzica
astrală din oratorii și
din simfonii,
cântată unde nu te-aștepți
dar mai ales
din operele
artiştilor tăi bravi
Vivaldi, Rossini, Puccini,
Verdi și Bellini

Pentru toate acestea
şi pentru încă
alte şi multe minuni
şi minunăţii
dăruite doar ţie
de Dumnezeu
precum crinii
hărăziți doar
pentru regi și regine
eu te iubesc,
şi te chem mereu
în gândul şi în visul meu
cu totul cel mai drag,
o Italie,
mândru curcubeu și catarg
al zilei și-al nopții!"

de Otilia Doroteea Borcia

 


-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Federico Zandomeneghi
Titlul : Lecția de canto
Titlul original:
Data : 1890
Stilul: impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Federico Zandomeneghi (2 iunie 1841 – 30 decembrie 1917), pictor italian.

Francesco Ribalta - Madona și Pruncul cu îngeri care fac muzică

 de ziua eroilor

sunt în biserică
cu mama -
ne rugăm și plângem
printre icoane
și strane goale

aov



-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Francesco Ribalta
Titlul : Madona și Pruncul cu îngeri care fac muzică
Titlul original:
Data :
Stilul: Baroque
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Francesco Ribalta ( 2 iunie 1565 - 12 ianuarie 1628) pictor catalan.