miercuri, 12 iulie 2017

Andrew Newell Wyeth - Dormitorul Maestrului - aniversare



* * *

un sâmbure de cireașă
uitat pe cearceful gol alb
într-o noapte furtunoasă
îmi amintește de tine
în veșnicie


geamurile duble și fără perdele mă protejează
de incertitudinile lumii ?.

(cav)
----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Andrew Newell Wyeth
Titlul: Dormitorul Maestrului
Titlul original: The Master’s Bedroom
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: colecție privată

Date despre pictor:
Andrew Newell Wyeth(12 iulie 1917 – 16 ianuarie 2009), pictor realist american.

Locul nasterii: Chadds, USA

Andrew Wyeth a devenit la fel de celebru ca Henry Fonda si reputatia lui ca artist a intrat in timp in declin, scriind despre el fiind intr-un timp un lucru excentric ce trebuia explicat.

Pentru multi dintre noi, picturile create de Andrew Wyeth sunt de neinteles din cauza seriozitatii cu care a abordat propria arta.

Picturile lui Andrew Wyeth au prins valoare abia dupa moartea sa, iar preturile unui tablou pictat de acesta au explodat in ultimii ani pana la valori record. Nici reproducerile nu sunt prea ieftine.

In timp, fiecare aspect al vietii lui Andrew Wyeth a fost celebrat si cartile scrise despre viata lui au capatat in timp o valoare foarte mare, atinsa de putine best seller-uri.

Edwin Longsden Long - Bethlehem - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI EDWIN LONGSDEN LONG

Tu ce faci acum

Atunci când ai plecat eu am ramas un pic "senil''.
M-am pierdut, hai să recunoaştem, m- am pierdut pierdu-te...
Si tu?
Ah!.. Nu, scuză-ma, eu nu te-am întrebat dacă şi tu ai suferit,
Era un ce mai faci, chestii din astea...
pe scurt, un ce faci acum?
Ce faci acum, acum si chiar acum, ce faci chiar acum?
Nu-mi pasă ce faci în viaţă, eu nu mai sunt în viaţa ta, ce crezi că-mi pasă?...
Cu siguranţă faci atât de multe lucruri frumoase,
dar pentru mine contează acum, acum îmi pasă...
Acum, chiar acum în acest moment.
Pentru ca eu acum mă gândesc la tine făcându-mi rău...

de Charles Bukowski


----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edwin Longsden Long
Titlul: Bethlehem
Titlul original: Bethlehem
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Edwin Longsden Long RA (12 iulie 1829 – 15 mai 1891) a fost un pictor englez de compozitie, subiecte istorice, biblice si portrete.
Long s-a nascut in Bath, Somerset, fiul lui E. Long, un artist (din Kelston in Somerset) si s-a pregatit la scoala Dr. Viner’s School din Bath. Alegandu-si profesia de pictor, Long a plecat la Londra si a studiat in British Museum. A fost elev la scoala lui James Mathews Leigh de pe Newman Street, Londra si mai intai a pictat portrete.

Long l-a cunoscut pe John Phillip RA pe care l-a insotit in Spania, unde au ramas destul de mult timp. Long a fost foarte influentat de Diego Velazquez si alti maestri spanioli, iar primele lui picturi au influenta spaniola. Primele lui lucrari importante au fost ‘The Suppliants’ (1872) si ‘The Babylonian marriage market’ (ambele achizitionate de Thomas Holloway). In 1874 a vizitat Egiptul si Siria, dupa care stilul lui a luat o noua directie. A devenit foarte interesat si inspirat de arheologia Orientului Mijlociu si a pictat scene orientale ca ‘The Egyptian Feast’ (1877), ‘The Gods and their makers’ (1878) etc.

Long a fost ales membru asociat la Royal Academy in 1870 si academician (RA) in 1881. Lucrarile lui au atras atentia intotdeauna, iar pictura ‘Diana or Christ?’ (1881) i-a crescut reputatia foarte mult. Picturile lui au fost pe gustul unei mari parti a publicului, iar popularitatea lor a crescut dupa ce au aparut si gravuri dupa lucrarile lui.

Long a murit de pneumonie rezultata in urma unei gripe, in casa lui, „Kelston” din Netherhall Gardens, Hampstead, pe 15 mai 1891. A fost inmormantat in cimitirul West Hampstead Cemetery.

Henri Victor Gabriel Le Fauconnier - Interior cu chitara

* * *

nefericita chitară
privește cu ochiul ei magic
prin fereastra larg deschisă
nimeni nu urcă
nimeni nu coboară
și când soarele răsare
improvizează o melodie
la sugestia corbilor

(cav)

 



 ----------------------------------------------------------------------------------
Pictor:Henri Victor Gabriel Le Fauconnier
Titlul: Interior cu chitara
Titlul original:
Data:
Stilul: Post-impresionism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Henri Victor Gabriel Le Fauconnier (5 iulie 1881 - 25 decembrie 1946) a fost un pictor francez cubist născut în Hesdin . Le Fauconnier a fost văzut ca una dintre cele mai importante figuri printre cubiștii din Montparnasse. La salonul desenelor din 1911, Le Fauconnier și colegii săi, Jean Metzinger , Albert Gleizes , Fernand Léger și Robert Delaunay au provocat un scandal cu picturile lor cubiste. A avut contacte cu mulți artiști europeni de avangardă, cum ar fi Wassily Kandinsky , scriind un text teoretic pentru catalogul Neue Künstlervereinigung din München, despre care a devenit membru. Picturile sale au fost expuse la Moscova reproduse ca exemple ale celei mai recente artă din Der Blaue Reiter Almanach ( Almanacul albastru al călărețului)

Bernard Buffet - Femeie cu tigaie



* * *

am văzut un pui gras
intrând în bucătăria mamei;
curând a început să danseze
într-o tigaie mare, zâmbind.


(cav)

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Bernard Buffet
Titlul: Femeie cu tigaie
Titlul original: Femme au poêle
Data: 1947
Stilul: Expresionism, Miserablism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Bernard Buffet ( franceză: [byfɛ] , 10 iulie 1928 - 4 octombrie 1999) a fost un pictor francez de expresionism și membru al grupului de artă anti-abstract L'homme Témoin (omul-martor).

Eugène Boudin - Plaja - aniversare



***

Baletul readus la realitate: caleşti cu roţi stacojii, tunuri
de război, mulţimea, dar mai ales cerul! cerul!
Un cer adevărat! Realitatea readusă la balet.

de Max Jacob

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Eugène Boudin
Titlul: Plaja
Titlul original: La Plage
Data: 1867
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: colecție privată

Date despre pictor:
Eugène Boudin (12 iulie 1824 – 8 August 1898) pictor francez de peisaje si peisaje marine.A fost unul dintre primii pictori care au pictat mai degraba afara decat intrun atelier de pictura.A avut o mare influenta asupra impresionistilor francezi.

Boudin s-a nascut la Trouville, France, a fost fiul unui navigator. In 1835 tatal sau a dechis un mic magazin in Le Havre unde Boudin a lucrat alaturi de el, vanzand articole de papetarie si facea rame pentru tablouri. Boudin a intalnit multi artisti care aduceau picturile pentru vanzare in magazinul lor.Pe la 20 de ani, Boudin a plecat la Paris sa studieze pictura. venea des acasa ca sa picteze peisaje marine din jurul casei.

In 1856 Boudin l-a intalnit pe Claude Monet cu care a lucraat cateva luni in studioul sau. Cei doi au ramas prieteni pe viata. Monet a spus mai tarziu ca Boudin a avut o influenta majora asupra lui, invatandu-l sa picteze in natura. Camille Corot care a avut una dintre cele mai mari influente asupra lui Monet ai a altor impresionisti, privind lucrarile lui Boudin a exclamat: „Tu esti maestrul cerului.”

Max Jacob - L'église De Locmaria [à Quimper - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI MAX JACOB

Incendiu, uriaşă roză pe-o coadă-nfoiată de păun.

***

Fructe mari atârnând într-un pom pipernicit, prea mari
ca să le poată ţine. Un palat într-un vârf de stâncă pe o
fărâmă de insulă. O artă într-o naţiune prea pură pentru ea.

***

În Anzii Cordilieri peste hamei cresc struguri, dar rămân invizibili.

***

Ca să se răzbune pe scriitorul care le-a dat viaţă, personajele îi ascund tocul.

***

Arhanghelul trăznit nu mai avu timp decât să-şi desfacă
nodul la cravată, s-ar fi spus că se mai ruga încă.

***

Ceaţă, păienjeniş de stele.

***

Te înşeli bunul meu înger, de ce aceste vorbe de mângâiere: plângeam de bucurie.

***

Mulţi dintre cei care mă iubesc mă aşteaptă pe puntea
corabiei: dar eu cum să mă caţăr acolo?

***

Înainte de ziuă un lătrat de câine, îngerii încep să şuşotească.

***

Baletul readus la realitate: caleşti cu roţi stacojii, tunuri
de război, mulţimea, dar mai ales cerul! cerul!
Un cer adevărat! Realitatea readusă la balet.

***

Misterul e în această viaţă, realitatea în cealaltă; dacă
mă iubiţi şi mă iubiţi o să vă fac să vedeţi realitatea.

***

Privit în dreptul soarelui sau altfel, eu nu exist şi totuşi sunt un arbore.

***

Petele din tavanul caselor sunt simboluri ale existenţei
celor care locuiesc în ele: iată doi urşi care citesc ziarul lângă foc.

***

Vi-i prezint pe cei doi copii ai mei, spune bătrânul acrobat
Fecioarei dintre Stânci care cânta la mandolină. Cel mai
mic, frumos costumat, se aşeză în genunchi; celălat ţinea
un peşte în vârful bastonului.

de Max Jacob


 

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Max Jacob
Titlul:L'église De Locmaria [à Quimper
Titlul original: L'église De Locmaria [à Quimper
Data: 1927
Stilul: EXPRESIONISM
Mod de realizare: gouache
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Max Jacob (n. 12 iulie 1876 - d. 5 martie 1944) a fost un scriitor, pictor și critic de artă evreu-francez.

A fost unul dintre inițiatorii cubismului și suprarealismului. Opera sa lirică reflectă o mare varietate a atitudinilor lirice, uneori de bizară contrarietate, în care converg burlescul, fantezia populară și ironia sarcastică, scepticismul, efuziunea sentimentală și cultivarea iraționalului la modul suprarealist.

Ca evreu, pe 1-3 martie 1944 este arestat de naziștii francezi și deținut la Vilodromul de iarnă din Paris, de unde, împreună cu toți evreii parisului, a fost transportat la Drancy, pentru a fi urcat în trenul care urma să-l ducă la Lagărul de rxterminare, Auschwitz dar soarta i-a fost să-si fârșească zilele la vârsta de 67 de ani, pe 5 martie 1944 ca prizonier, pe drum, în urma unei pneumonii.

Amedeo Modigliani - marele nud - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI AMEDEO MODIGLIANI

***

Te înşeli bunul meu înger, de ce aceste vorbe de mângâiere: plângeam de bucurie.

de Max Jacob




----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Amedeo Modigliani
Titlul: Le grand Nu
Titlul original: Le grand Nu
Data: 1917
Stilul: EXPRESIONISM
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea: 116 x 73 cm
Unde se gaseste: Museum of Modern Art (MoMA), New York City, NY, US

Date despre pictor:

Amedeo Modigliani (12 iulie 1884, Livorno – 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor şi sculptor italian stabilit în Franţa, reprezentant al „Şcolii Pariziene” („École de Paris”), evidenţiat în scurta sa viaţă printr-o creaţie plină de eleganţă şi rafinament, care depăşeşte graniţele manierismului. Toată viaţa sa Modigliani este în căutarea frumuseţii perfecte, uşor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor şi ale unor necunoscuţi.

Amedeo Modigliani se naşte la 12 iulie 1884 în Livorno, într-o familie italiană de origine evreiască sefardă. Tatăl, Flaminio Modigliani, era un negustor originar din Roma. Primii săi ani, Amedeo i-a trăit într-o atmosferă grea, cu privaţiuni, firma tatălui dăduse faliment. Totuşi, cea mai importantă problemă, este sănătatea sa şubredă. La vârsta de unsprezece ani contractează o afecţiune pulmonară gravă, trei ani mai târziu, în anul 1898, cade greu bolnav de tifos. Descoperă în acest timp pictura şi o roagă pe mama lui să îi permită să ia lecţii de desen. Din august 1898, tânărul Modigliani frecventează atelierul pictorului Guglielmo Micheli din Livorno, unde execută naturi moarte şi portrete. După o nouă agravare a sănătăţii, îşi petrece iarna în clima blândă a oraşelor Napoli şi Amalfi. Însănătoşit, Amedeo se înscrie în 1902 la „Şcoala de Nuduri” din Florenţa („Scuola libera di Nudo”), condusă de maestrul Giovanni Fattori iar, un an mai târziu, frecventează cursurile „Institutului de Arte Frumoase” din Veneţia.La începutul anului 1906, Modigliani se hotărăşte să se stabilească la Paris, unde se înscrie la „Académie Colarossi” şi îşi găseşte o locuinţă în cartierul Montmartre.

Modigliani, personaj pitoresc, într-o haină reiată, cu un fular roşu în jurul gâtului şi pălărie cu boruri largi, este un obişnuit al bistro-urilor şi barurilor din împrejurimi. Aici cunoaşte avangarda artistică, printre care Pablo Picasso, Juan Gris sau Diego Rivera, precum şi scriitorii André Salmon, Guillaume Apollinaire şi Max Jacob. În perioada de început, stilul său nu este încă definit iar uşurinţa execuţiei îi lipseşte, lucrările sale oscilează între expresionism, fauvism şi pastişarea lui Toulouse-Lautrec. Un admirator al său, doctorul Paul Alexandre, îl susţine şi îl convinge să-şi expedieze lucrările la „Salonul Artiştilor Independenţi”, unde, în martie 1908, Modigliani va expune şase tablouri.În septembrie 1909, Modigliani se mută din Montmartre în Cité Falguière, un cartier al Parisului din secolul al XIV-lea, unde Constantin Brâncuşi, cu care între timp se împrietenise, îi găsise un atelier. Nu încetează să picteze, dar majoritatea timpului o va consacra noii sale pasiuni, sculptura. Expune un număr de şapte sculpturi şi guaşe la o expoziţie deschisă în martie 1911 în atelierul artistului portughez Amadeo de Souza Cardoso iar în anul următor, 1912, Modigliani dobândeşte recunoaşterea ca sculptor la al „X-lea Salon de Toamnă”, unde se prezintă cu alte şapte lucrări.

O legătură furtunoasă a lui Amedeo cu ziarista şi poeta engleză Beatrice Hastings durează doi ani. Se despart în anul 1916, când sănătatea artistului începe din nou să se deterioreze. În această perioadă, Modigliani îl cunoaşte pe poetul polonez Leopold Zborowski, care devine prietenul său fidel, îngrijitorul şi negustorul lui exclusiv şi îi pune la dispoziţie cea mai mare încăpere din locuinţa sa.

În aprilie 1917, la o petrecere de carnaval, Amedeo o cunoaşte pe Jeanne Hébuterne, o studentă la „Académie Colarossi” în vârstă de nouăsprezece ani, şi se îndrăgosteşte nebuneşte de ea. Zborowski îi ajută să se mute împreună şi îi organizează lui Modigliani prima expoziţie individuală: 32 de pânze expuse la galeria „Berthe Weill”. În ziua vernisajului, pe 3 decembrie 1917, poliţia reţine câteva nuduri ca fiind „imorale”. Nu reuşeşte însă să vândă nici măcar un singur tablou.

Starea de sănătate a lui Amadeo se înrăutăţeşte, graţie ajutorului lui Zborowski, pleacă în toamna lui 1918 la Nisa, în sudul Franţei, unde Jeanne dă naştere unei fetiţe. Îşi prelungesc şederea în sud până la sfârşitul lunii mai 1919. Întors la Paris, în atelierul său din „Rue de la Grande Chaumière”, Modigliani pictează acum portrete ale prietenilor săi. Se simte tot mai rău. Este diagnosticată o inflamaţie tuberculoasă a meningelor şi este internat în spitalul „Charité”, dar nu mai există nicio speranţă. Amedeo Modigliani moare la 24 ianuarie 1920. Avea doar treizeci şi şase de ani.

Amedeo Modigliani nu a avut predecesori direcţi şi nici urmaşi, arta sa îi aparţine în exclusivitate. Această particularitate vorbeşte despre valorile şi frumuseţea operei sale. După anul 1910, Pablo Picasso va împrumuta ceva din tehnica artistului italian. Patruzeci de ani mai târziu, Bernard Buffet realizează opere ale căror linii ferme, gamă cromatică restrânsă şi simţ al spaţiului ne poartă cu gândul la creaţia lui Modigliani.

Amedeo Modigliani - Nud roşu


VIBRAŢIA ZILEI AMEDEO MODIGLIANI

Nudul culcat al lui Modigliani

ocrul cu reflexe portocalii
se logodea cu maroul crud al cafelei,
vişina putredă cu verdele tinereţii abia trezite,
pielea aurie a nudului se răsfăţa languroasă
plină de nurii înfloriţi ai virginităţii răspândite
pe aşternutul roşu de culoarea rubinului
şi pe verdele primăvăratic al pernei,
acolo îşi legănase dorurile nemărturisite
acum femeia îşi deschidea braţele de culoarea marmurei
parcă a rugă sau a chemare
într-o expresie a dăruirii totale
ochilor păgâni ai pictorului
căzut parcă într-o ataraxie
şi melancolie visătoare,
într-o linişte a sufletului.
doar ritmul tainic al liniei trupului
tânjea după expresia naturalistă
a nudului culcat în tonuri calde...
trăia, vezi bine, în culori, maestrul,
totdeauna între mărire şi decădere,
totdeauna între moarte şi renaştere.

de Mariana Didu


-----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Amedeo Modigliani
Titlul: Nud roşu
Titlul original:
Data: 1917; Paris, Franţa
Material:Ulei pe pânză
Tehnică: Expresionism
Dimensiuni: 92 x 60 cm
Deţinător:

Date despre pictor:

Amedeo Modigliani (n. 12 iulie 1884, Livorno - d. 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor și sculptor italian stabilit în Franța, reprezentant al "Școlii Pariziene" ("École de Paris"), evidențiat în scurta sa viață printr-o creație plină de eleganță și rafinament, care depășește granițele manierismului. Toată viața sa Modigliani este în căutarea frumuseții perfecte, ușor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor și ale unor necunoscuți.

Amedeo Modigliani - autoportret

VIBRAŢIA ZILEI AMEDEO MODIGLIANI

Întâlnire cu Modigliani

Nu mai ştiu prea multe
De la prima noastă întâlnire.
Dar sentimentul a rămas viu
Puternic, înalt şi vertical
O coloană a infinitului regret
Că nu ai rămas destul
Printre muritori.
De la prima noastră întâlnire
Au rămas doar coli de hârtie
Pe care eu le-am mâzgălit cu dor
În nişte reproduceri în creion.
Şi azi, când le revăd…tresar
Şi mi se-ntâmplă un lucru bizar
Te caut printre trecători
Pe stradă,
Sperând ca măcar odată
s-o văd pe Doamna cu cravată
sau pe Micuţa ta Marie
pe care-o mângâiai cu pensula
parcă mai ieri.

de Dana Almăjanu

 


-----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Amedeo Modigliani
Titlul: Autoportret
Titlul original: Autoportrait
Data: 1919; Paris, Franţa
Material:Ulei pe pânză
Tehnică: Expresionism
Dimensiuni: 64.5 x 100 cm
Deţinător: Museu de Arte, Sao Paulo, Brazilia

Date despre pictor:

Amedeo Modigliani (n. 12 iulie 1884, Livorno - d. 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor și sculptor italian stabilit în Franța, reprezentant al "Școlii Pariziene" ("École de Paris"), evidențiat în scurta sa viață printr-o creație plină de eleganță și rafinament, care depășește granițele manierismului. Toată viața sa Modigliani este în căutarea frumuseții perfecte, ușor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor și ale unor necunoscuți.

William Hilton - Portretul lui John Clare

ANIVERSARE CU IZ DE POEZIE - JOHN CLARE

Eu sunt

Eu sunt: totuşi, nimănui nu-i pasă şi nu ştie ce sunt,
Prietenii m-au părăsit în nişte imagini uitate;
Consumat de propriile-angoase, n-am unde să mă-ascund,
Ele vin şi dispar fără-avertisment, pe neaşteptate,
Stoluri, ca umbrele care tot scad, în dragoste şi-n moarte;
Şi, totuşi, eu sunt! şi trăiesc toastând cu umbre, de-aproape şi departe:

În vidul dispreţului şi-n larma zilei, în mările cele vii
Fremătând de-ale valurilor neadormite vise,
Unde nu există conştiinţa vieţii, nici bucurii,
Ci doar vastitatea eşuarii mele-n faţa porţilor deschise –
Unde cei pe care i-am iubit ca pe ochii-mi, ferestrele luminii,
Îmi sunt străini – O, nu, nu! Mai străini decât străinii.

Mi-e dor de spaţii unde omul nu a ajuns nicicând;
De-un loc unde femeia niciodată nu a râs, nici n-a jelit,
Acolo mă-aş aciua lângă Creator – extras din vis, lipsit de gând –
Şi-aş adormi, precum copil dormeam, somn dulce, liniştit:
Fără-a şti ce-i grija, fără-a îngrijora pe altul;
Sub mine, iarba verde – deasupra, cerul înstelat, înaltul.

de John Clare,

 



---------------------------------------------------------------------------------
John Clare (n. 13 iulie 1793, Helpston, Peterborough, Northamptonshire, Anglia - d. 20 mai 1864, Northampton, Northamptonshire) a fost un poet romantic englez, înzestrat cu multă sensibilitate lirică și având o bogată experiență de viață.
Unii autori s-au confruntat cu boli psihice, cu nefericiri, cu ospicii, cu morțile copiilor lor. Și totuși, în ciuda tragediilor și dramatismului, au creat și au devenit ceea ce sunt astăzi. Iată unii dintre acești scriitori.
John Clare
Rămas în memoria literaturii drept cel mai mare poet al „clasei-muncitoare” din Anglia, John Clare, a lăsat poeme în care cântă natura şi rădăcinile sale modeste, dar şi neîmplinirea ca individ.
Acest om a scris poezii în ciuda intervalelor de sărăcie lucie și boli psihice între care a pendulat pe timpul vieții. Din păcate, a trăit mai mult decât cinci copii de-ai săi.
Clare și-a pierdut un copil cât acesta era încă mic, iar restul au murit la maturitate din cauza tuberculozei. Poezia sa " I AM " este scrisă într-un ospiciu.

---------------------------------------------------------------------------------
Pictor: William Hilton
Titlul: Portretul lui John Clare
Data: 1820

---------------------------------------------------------------------------------

Claude Monet - Căpiţe la Giverny

ANIVERSARE CU IZ DE POEZIE - JOHN CLARE

Se aud tunetele

Tunetele se aud din ce în ce mai tare şi mai tare
Câmpenii-adună fânul cu greble agere din lemn de corn
Gata să se spargă-un nor negru se-înclină peste-ogoare
Şi toată lumea-n graba mare ridică-un stog enorm

Pentru-adăpost – venit dinspre păduri un vânt abate
Peste fâneaţă stropii care se-înmulţesc devin puhoaie
Un pârâiaş curge-înspre stogul răsturnat pe jumătate
Unde-n miros de fân uscat cosaşii stau ca boabele-n păstaie
Iar alţii ghemuiţi pe sub căruţe se-adăpostesc de ploaie

de John Clare,

 



----------------------------------------------------------------------------
John Clare (n. 13 iulie 1793, Helpston, Peterborough, Northamptonshire, Anglia - d. 20 mai 1864, Northampton, Northamptonshire) a fost un poet romantic englez, înzestrat cu multă sensibilitate lirică și având o bogată experiență de viață.
Unii autori s-au confruntat cu boli psihice, cu nefericiri, cu ospicii, cu morțile copiilor lor. Și totuși, în ciuda tragediilor și dramatismului, au creat și au devenit ceea ce sunt astăzi. Iată unii dintre acești scriitori.
John Clare
Acest om a scris poezii în ciuda intervalelor de sărăcie lucie și boli psihice între care a pendulat pe timpul vieții. Din păcate, a trăit mai mult decât cinci copii de-ai săi.
Clare și-a pierdut un copil cât acesta era încă mic, iar restul au murit la maturitate din cauza tuberculozei. Poezia sa I am este scrisă într-un ospiciu.
----------------------------------------------------------------------------

Pictor: Claude Monet
Titlul: Căpiţe la Giverny
Titlul original:
Data: 1884
Material:Ulei pe pânză
Tehnică: Impresionism
Dimensiuni:
Deţinător:

Date despre pictor:

Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc

Claude Monet - Promenada de la Argenteuil


Vezi cine eşti

E mai uşor să minţi decât să spui adevărul
E mai uşor să omori o muscă decât să o eliberezi
E mai uşor să critici pe altcineva
Decât să vezi cine eşti tu
E mai uşor să oftezi şi să fii ca
ceilalţi
Care stau şi te pun la zid
când tu dai tot ce poţi mai bun
Este mai uşor să vezi cărţile
de pe raft
Decât să vezi cine eşti tu
Este mai uşor să răneşti pe cineva şi
să-i faci să plângă
Decât este să le ştergi lacrimile
M-am săturat să mă prostesc cu minciunile oamenilor
Prefer să găsesc pe cineva deschis
Este mai uşor să spui că nu vrei decât să simţi că poţi
Este mai uşor să-ţi târâi picioarele decât să fii bărbat
Este mai uşor să contempli averea altcuiva
Decât să vezi cine eşti tu

de George Harrison

 



----------------------------------------------------------------------------

Pictor: Claude Monet
Titlul: Promenada de la Argenteuil
Titlul original:
Data: 1872
Material:Ulei pe pânză
Tehnică: Impresionism
Dimensiuni:
Deţinător:

Date despre pictor:

Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc