Peter Paul Rubens - Judecata lui Paris

ZIUA PETER PAUL RUBENS

Vârsta de aur a dragostei

Mâinile mele sunt îndrăgostite,

vai, gura mea iubeşte,

şi iată, m-am trezit

că lucrurile sunt atât de aproape de mine,

încât abia pot merge printre ele

fără să mă rănesc.

E un sentiment dulce acesta,

de trezire, de visare,

şi iată-mă fără să dorm,

aievia văd zeii de fildeş,

îi iau în mână şi

îi înşurubez râzând, în lună,

ca pe nişte mânere sculptate,

cum trebuie că erau pe vremuri,

împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.

Jupiter e galben, şi Hera

cea minunată e argintie.

Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.

E un dans iubito, al sentimentelor,

zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.

Şi eu, cu pânzele sufletului

umflate de dor,

te caut pretutindeni, şi lucrurile vin

tot mai aproape,

şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.

de Nichita Stănescu

 

 

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Peter Paul Rubens - Judecata lui Paris

Data: 1625

Stilul: Baroc

Media: Ulei pe pânză

Dimensiunea: 174 x 139 cm

National Gallery, London, UK

Judecata lui Paris a fost pictata intre anii 1635-1638. Tabloul este inspirat de mitul alegerii „celei mai frumoase” de către Paris, alegere care a dus la războiul Troiei, a fost o ocazie “laica” pentru Rubens de a prezenta nuduri de femeie. De la stânga la dreapta, prin personajele Atenei, Afroditei și Herei, artistul prezintă nudul de femeie din față, profil și spate. Când Paris oferă mărul Afroditei, furia Herei dezamăgite, întoarsă cu spatele, este sugerată de păunul de la picioarele ei. În Afrodita se recunoaște fizionomia Helenei Fourment, cea de-a doua nevesta a lui Rubens.

Peter Paul Rubens (n. 28 iunie 1577, Siegen/Westfalia – d. 30 mai 1640, Antwerpen), cel mai renumit pictor flamand. Viața lui Rubens pare să fi fost guvernată de o inepuizabilă energie. În decurs de patruzeci de ani, artistul pictează cca. 1400 tablouri și execută sute de desene. Este primit cu căldură atât în cercurile celor mai de seamă artiști din Europa, cât și la curțile princiare.

Peter Paul Rubens - Andromeda

Spre Andromeda

E-un viitor pe care-l poţi atinge cu geana,
îndărătnica mea femeie.
Nu-i un joc, e numai un adevăr ce va fi
la fel de prelung şi de melodios,
ca adâncurile de ocean închipuite de cântăreţii
la harfă, la fluier de os.

Lasă-ţi umbra să-mi treacă peste mâini, peste umeri,
ca pe treptele unei scări în spirală,
şi uită-te cu un colţ de sprânceană
cum iau naştere cuvintele de pe buzele mele,
asemenea lunii din marea vicleană.

Fiece cuvânt care-l spun e un trup străveziu
de bărbat, de femeie,
e-un şir unduit tăind în două
gheaţa unui deşert de scânteie.

Priveşte, a apărut un platou
lucios, de metal.
Ce-ntins e platoul de nobil metal!

De-aici se pleacă-n sus, e-atât de simplu!
La fel ca o mişcare de dans,
un dans al gândurilor,
un dans al ideilor,
suitorul mişcărilor dans.

Deasupra sunt planetele. Le poţi atinge şi tu,
cumva,
cu o vocală, cu o singură vocală,
cu A.

Tu, pământule, ochi albastru,
pentru că suntem privirile tale.
Tu, pământule, gâtlej de foc,
pentru că suntem strigătul tău.
Tu, pământule, tâmplă albită,
pentru că suntem gândurile tale.
O, pământule,
tu, bătrânule,
înţeleptule, mişcătorule!

de Nichita Stănescu

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Peter Paul Rubens - Andromeda - 1638. Rubens da miturilor antice o viziune noua. El picteaza cu placere subiecte mitologice care-i ofera prilejul de a glorifica nudul feminin. Albeata stralucitoare si durdulie a femeii din nord precizeaza tipul de femeie care nu-i apartine decat lui. Miturile ii permit sa prezinte o lume a naturii fara constrangeri sociale si fara obsesia pacatului, fara dilemele religioase ale secolului.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Giuseppe Arcimboldo - Toamna - Emoţie de toamnă: Nichita Stanescu

Emoţie de toamnă

A venit, a venit toamna,
Acopera-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau mai bine
Sau mai bine cu umbra ta...

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
Ca au să-mi creasca aripi ascutite pan' la nori,
Ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
Si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
Iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare....

Versuri: Nichita Stanescu

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Giuseppe Arcimboldo
Titlul : Toamna
Titlul original:
Data: 1573
Stilul: Manierism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 64 x 76 cm
Unde se gaseste: Louvre, Paris, Franta
Date despre pictor:
Giuseppe Arcimboldo : Toamna
Giuseppe Arcimboldo (n. 1527, Milano - d. 11 iulie 1593, Milano) a fost un pictor italian exponent al manierismului, cunoscut mai ales datorită figurilor alegorice executate prin combinaţia diverselor obiecte şi vieţuitoare (fructe, legume, peşti, păsări, cărţi etc.), legate metaforic de subiectul reprezentat.
Giuseppe Arcimboldo s-a născut la Milano în anul 1527. Tatăl său, Biagio Arcimboldo, descendent dintr-o ramură secundară a unei familii aristrocrate milaneze, era pictor, angajat pentru decorarea Domului din Milano. Contactul precoce al lui Giuseppe cu arta şi literatura a fost favorizată de relaţiile de prietenie ale tatălui său cu Bernardino Luini, elev al lui Leonardo da Vinci. În atelierul patern, Giuseppe îşi începe activitatea artistică către anul 1549, lucrând în special la schiţele pentru realizarea vitraliilor din Dom.

Bogdan Ene - portret Nichita Stanescu

De dragoste 

 

Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.

Eu mă inec în lumine
si scrisnesc în crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rid,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine mă infatiseaza pe când
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
în lumea fioroasa
de sub ceresc.

de Nichita Stanescu

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

Nichita Stanescu -Bogdan Ene s-a născut în anul 1979 la Tulcea.
În anul 2004, a absolvit Universitatea Națională de Arte București, secția grafică. Este un artist polivalent: pictură, sculptură, grafică, pictură murală, caricatură.
Activitatea sa artistică se concretizează atât prin expoziții personale, cât și prin participarea la foarte multe expoziții de grup. Lucrările sale sunt expuse în colecții particulare din Norvegia, Italia, Suedia, Germania, Franta, Anglia.
Cu toate că artistul, înzestrat cu mult har, ambiție, dar și cu multă modestie nu folosește metodele artei contemporane, totuși lucrările sale ne permit accesul la intimitatea unui spațiu pe care nu l-am fi accesat niciodată.

Mihai Chiriac - Nichita Stanescu, un poet asa cum nu a mai fost

CANTEC DE DOR

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

de Nichita Stanescu

---------------------------------------------------------------------------
Nichita - desen realizat de mihai chiriac
Nichita Stanescu, un poet asa cum nu a mai fost
(2013-10-21) - desen in creion

Nichita Stanescu - aniversare - Despre renumita schiță cu lupii

Nod 1

Gemea și urla și mârâia
cu gât de lebădă întins,
gemea și urla și mârâia
lupul întins pe prima ninsoare.
De ce gemi, de ce urli, de ce mârâi,
de ce strivești sub tine florile albe de zăpadă
tu, care ai gât de lebădă, lupule,
care stai întins pe prima ninsoare
și urli și gemi și mârâi…
Pleacă, mi-a zis el,
du-te de lângă mine, mi-a zis el,
alungă-te, mi-a zis el!
Și m-am dus și am plecat
și m-am alungat
și am lăsat singur pe lup
pe lupul cu gât de lebădă
pe lupul care urla și striga și mârâia,
plin de fulgi de zăpadă,
întins pe prima ninsoare.

de Nichita Stanescu

--------------------------------------------------------------
Despre renumita schiță cu lupii care îşi muşcă unul altuia cozile în cerc, decanul Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, Corin Braga, explică:
"Nichita Stănescu era obsedat de nivelurile succesive de existenţă. Să vă dau un exemplu: frunza o vedea ca făcând parte din nivelul copacului, apoi copacul, din cel al naturii, şi tot aşa, până la un nivel superior abstract. Ei bine, lupul, pentru Nichita Stănescu, reprezenta tocmai un astfel de nivel de existenţă superior, al lumii ideilor. De altfel, când Nichita Stănescu spunea că suntem "cuprinşi de lupi", se referea la apartenenţa noastră la astfel de lumi. Acum, mai departe, lupii care îşi muşcă cozile într-un cerc sunt o reprezentare a unei ierarhii de abstracţiuni în care suntem şi noi prinşi. Mai mult, prin faptul că ierarhia e închisă, ea nu este o scară, ci un cerc, o scară care se închide şi circulă în ea însăşi, aceasta simbolizează totalitatea, întregul. Asta înseamnă desenul: un tot care circulă prin el însuşi".
Un cunoscut desen realizat de Nichita Stănescu, înfăţişând mai mulţi lupi în cerc, care-şi muşcă unul altuia cozile, a fost scos la licitaţie de o galerie de artă de Cluj. Desenul îi aparţine unui colecţionar din bucureşti şi a fost evaluat la 150-200 de euro, însă preţul de pornire la licitaţia online urmează să fie de 120 de euro, informează Ora de Cluj. Desenul a fost realizat de poetul ploieştean şi a fost folosit pentru a ilustra mai multe volume aparţinându-i acestuia