John Constable - Farul Beacon - aniversare

* * *

de căte ori privesc cerul pictat de constable
îmi aduc aminte de icar

în fiecare dimineață
privește cerul aproape senin
și fără nici o obiecție
face doi trei pași și zboară

în arșița zilei
topit de atîta căldură
cade în mare

seara își apreciează
greșelile
visele

apoi revine a doua zi
și zboară

(cav)

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: John Constable
TitluL: Farul Beacon
Titlul original:
Data : c.1820
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea: 50.8 x 33 cm
Unde se gaseste: Yale Centre For British Art (Yale University), New Haven, CT, US
Date despre pictor:
John Constable (11 iunie 1776, East Bergholt/Suffolk – 31 martie 1837, London-Hampstead) a fost un remarcabil pictor peisagist englez de factură romantică. Opera sa se caracterizează printr-o permanentă tensiune între observarea minuţioasă a naturii şi neglijarea desenului în favoarea culorii. Cunoscut şi apreciat în Franţa prin expunerile la Salonul din Paris, a exercitat o influenţă evidentă asupra pictorilor peisagişti francezi, în special asupra artiştilor grupaţi în Şcoala de la Barbizon şi – mai târziu – asupra impresioniştilor.În 1829, expune la Salon tabloul intitulat Cetatea Hadleigh, lucrare ce exprimă tristeţea resimţită de artist la moartea soţiei sale. Pentru a pătrunde în cercurile largi ale publicului. Constable decide să-şi editeze gravurile într-un volum, întreprindere în care este ajutat de un tânăr pictor, fiindcă mâna dreaptă era chinuită de durei reumatice. Din acelaşi motiv, pictează acuarele, mai puţin obositoare. Măestria lui Constable în această tehnică este demonstrată, printre altele, de tabloul Muntele din Old Sarum, realizat în 1833.
Vârsta şi boala încep să fie o povară tot mai grea. La 31 martie 1837 încetează din viaţă în urma unei crize cardiace. După moarte, tablourile sale sunt vândute la licitaţie, cu preţuri modeste. Constable a fost un artist perseverent, dar valoarea lui a fost recunoscută mult mai târziu.

George Frederic Watts - Julia Margaret Cameron

ANIVERSAREA FOTOGRAFULUI JULIA MARGARET CAMERON

Mica elegie

tăcere şi fotografii vechi
un scaun deplasat neglijent

umbre ascuţite rănesc lumina

de-acum nu ne mai întâlnim aici
nu mai vindecăm lumina
nu mai măturăm întunericul
nu mai scoatem oamenii captivi
din interiorul fotografiilor

ei se eliberează singuri
vin după mine
în tăcerea lucrurilor părăsite
şi a propriilor chipuri

văd lumea moartă
şi pe a mea – mereu vie

râd spre mine

de mine - -

de Stefan Jurkowski

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Julia Margaret Cameron (née Pattle , 11 iunie 1815 Calcutta - 26 ianuarie 1879 Kalutara , Ceylon ) a fost un fotograf britanic. Ea a devenit cunoscută pentru portretele ei de celebrități ale timpului și pentru fotografiile cu arthuriene și alte teme legendare sau eroice.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: George Frederic Watts
TitluL: Julia Margaret Cameron
Titlul original: Julia Margaret Cameron
Data : 1850 - 1852
Stilul: Academism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: National Portrait Gallery, London, UK
Date despre pictor:
George Frederic Watts (23 februarie 1817 – 1 iulie 1904) a fost un popular pictor si sculptor englez victorian, asociat miscarii simboliste. Watts a devenit cunoscut in timpul vietii pentru lucrarile lui alegorice, de exemplu, „Hope” si „Love and Life”. Watts s-a nascut in Marylebone, Londra, fiul firav al unui constructor sarac de piane.Talentul sau a fost remarcat foarte devreme, a invatat sculptura de la varsta de 10 ani cu William Behnes, iar la varsta de 18 ani a intrat ca student la Royal Academy. A intrat in atentia publicului cu desenul intitulat Caractacus, cu care a participat la un concurs de picturi murale pentru noua cladire a Parlamentului de la Westminster in 1843. Watts a castigat primul sau premiu la acest concurs. In final, Watts a contribuit foarte putin la decorarea peretilor de la Westminster, insa de atunci a conceput ideea unei cladiri cu picturi murale care sa reprezinte evolutia spirituala si sociala a umanitatii. Vizitand Italia in mijlocul anilor 1840, Watts s-a inspirat de picturile lui Michelangelo de la Capela Sixtina si de cele pictate de Giotto la Capela Scrovegni, insa la reintoarcerea in Anglia nu a fost capabil sa obtina o cladire in care sa-si puna planul in aplicare. In consecinta, foarte multe dintre lucrarile lui sunt picturi conventionale in ulei, unele facand parte din cele pe care intentiona sa le foloseasca pentru House of Life. In anii 1860, in lucrarile lui Watts se observa influenta lui Rossetti.
In 1886 s-a recasatorit cu Mary Fraser-Tytler, designer si ceramist scotian, 36 de ani.

Johannes Albert Neuhuys - Femeie tricotînd lîngă leagăn

Nici bună ziua, nici bună seara

Nu-i dimineaţă, seară nu-i, nu-i ora!
În ochi sclipirea, totuşi, ne păli.

Dar seara roşie-i ca aurora
Şi-uitarea noaptea-aduce peste zi!

de Gerard de Nerval

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Johannes Albert Neuhuys
TitluL: femeie tricotînd lîngă leagăn
Titlul original:
Data :
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Johannes Albert Neuhuys (Utrecht, 10 iunie 1844 – Locarno, 6 februarie 1914)a fost unul dintre cei mai cunoscuti pictori ai scolii Laren si prieten cu multi pictori ai scolii Haga.
Neuhuys a mers la Scoala Municipala de Desen din Utrecht intre 1858–1860, apoi a lucrat pentru litograful Van de Weyer din Utrecht, care, din pacate a dat faliment doi ani mai tarziu. De atunci, Neuhuys s-a dedicat desenului si picturii. Din 1868 pana in 1872, a luat ore la Academia din Antwerp, unde a fost sprijinit printro bursa regala. Aici a pictat interioare, s-a specializat in luciul hainelor din satin, dupa modelele pictorului din secolul al XVII-lea, Pieter de Hooch.
In 1872, Neuhuys s-a mutat in Amsterdam, unde i-a cunoscut pe Jozef Israëls, Anton Mauve si pe fratii Jacob Maris si Matthijs. In 1876 s-a mutat in Haga.
Urbanizarea din jurul orasului Hague i-a fortat pe artistii scolii din Haga sa-si caute mai departe locuri potrivite pentru subiectele lor. Cand Israëls i-a spus lui Neuhuys ce pitoresc e orasul Laren, el s-a mutat acolo in 1883; doi ani mai tarziu, Anton Mauve s-a mutat si el acolo, iar impreuna cu Neuhuys sunt considerati fondatorii scolii Laren. A pictat fermierii si tesatorii in casele lor si a inchiriat un hambar de in unde a desenat si pictat torcatori.
In 1885 s-a mutat in Hilversum. Din 1900 pana in 1910 a locuit in Amsterdam, unde era renumit pentru lucrarile cu interioare rurale din Laren. S-a mutat la Zurich in 1910 insa a continuat sa viziteze Laren, primaverile si toamnele. A murit pe 6 februarie 1914, in Orselina langa Locarno si a fost inmormantat in Haga.

Edouard Manet - Barcă de pescuit venită în fața vântului (The Kearsarge in Boulogne) - King Crimson : I Talk to the Wind

Vorbesc cu vantul

Vorbesc cu vantul
A spus omul sincer la cel intarziat
Unde ai fost
Am fost aici si am fost acolo
Si am fost intre

Vorbesc cu vantul
Toate cuvintele mele sunt purtate de val
Vorbesc cu vantul
Vantul nu aude
Vantul nu poate auzi

Sunt pe dinafara privind inauntrul
Ce vad
Multa confuzie
Deziluzie
Imprejurul meu

Nu ma poseda
Nu ma impresiona
Doar mi-ai intristat mintea
Nu ma pot instrui sau conduce
Doar folosesc timpul

Vorbesc cu vantul
Toate cuvintele mele sunt purtate de val
Vorbesc cu vantul
Vantul nu aude
Vantul nu poate auzi


Artist: King Crimson
Cântec: I Talk to the Wind

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edouard Manet
Titlul: Barcă de pescuit venită în fața vântului (The Kearsarge in Boulogne)
Titlul original:
Data : 1864; Franța
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea: 99.7 x 81.3 cm
Unde se gaseste: Colecție privată
Date despre pictor:
Édouard Manet (* 23 ianuarie 1832, Paris – 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului.Plecând de la izvorul tradiţiilor marilor maeştri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus „pictor al zilelor noastre” (Charles Beaudelaire).
Creaţiile sale au stârnit scandal şi indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura şi s-o reînoiască.
Manet a fost ultimul pictor clasic şi totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc şi astăzi şi ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.
Édouard Manet s-a născut la 23 ianuarie 1832 în Paris. Tatăl său, Auguste Manet, fost diplomat, era funcționar ministerial de rang înalt, iar mama, Eugenie Fournier, provenea, de asemenea, dintr-o familie selectă. Manet își începe studiile în 1842 la gimnaziul Rollin. Tatăl său îl consacră carierei juridice, însă unchiul său, Edmond Fournier, îi descoperă talentul artistic și îl sfătuiește să urmeze cursuri speciale de desen în cadrul gimnaziului. În 1848 își încheie studiile, se gândește să se dedice picturii, dar își descoperă și altă vocație: vrea să devină marinar. Nu este însă admis în „Școala Superioară de Marină”, de aceea, în decembrie 1848, se îmbarcă la bordul vasului „Havre et Guadeloupe”, pe post de cârmaci.Pe vasul care se îndrepta spre Rio de Janeiro desenează mult, pe membrii echipajului și peisaje marine.
În iunie 1849, după revenirea la Paris, tatăl său îi recunoaște talentul și îl sfătuiește să se înscrie la „École des Beaux-Arts”. Manet însă, în locul metodelor rigide de învățământ ale Academiei, alege școala lui Thomas Couture. În ciuda metodelor liberale de predare ale școlii, Manet are deja ideile sale despre artă, se împotrivește tiparelor obișnuite acceptate până la el, solicită modelelor sale să se îmbrace, le așază în poziții naturale în locul ținutei alese și aranjate. Își desăvârșește tehnica picturală, copiind lucrările maeștrilor în muzeul Louvre. Un interes deosebit îi trezește Tiziano, Rubens, precum și Velázquez. Din pictura franceză, doi artiști sunt considerați înaintașii direcți ai picturii sale: Eugène Delacroix și Gustave Courbet. În 1856, părăsește școala lui Couture. Călătorește mult, vizitează de mai multe ori muzeele olandeze, unde admiră în special picturile lui Franz Hals. În Italia, descoperă Veneția și Florența. Copiază tabloul lui Tiziano „Venus din Urbino”. Acum se naște în el vestita temă a Olympiei, care va fi pictată zece ani mai târziu. Se întoarce în Franța, trecând prin Germania și Europa Centrală, vizitând muzeele din Praga, Viena, Dresda și München.
În 1859, se prezintă pentru prima dată la „Salonul Oficial” – expoziție organizată anual la Paris, unde tablourile sunt selecționate de un juriu select – cu tabloul „Băutorul de absint”, o lucrare departe de tradițiile epocii ca temă și tehnică picturală. Cu excepția lui Delacroix, care făcea parte din juriu, trezește sentimente ostile și este refuzat. Doi ani mai târziu, în 1861, tabloul său „Cântărețul spaniol” este selecționat.
Vestit pentru eleganța sa, Manet frecventează concerte la modă, cafenele, parcuri. În aceste locuri își găsește inspirația pentru tablourile sale înfățișând viața pariziană. Unei astfel de seri i se datorează tabloul pictat în 1862, „Concert în parcul Tuilleries”, în care putem recunoaște prietenii pictorului, printre care și pe Beaudelaire. Tema aleasă de Manet a fost surprinzătoare pentru acele timpuri, asemenea tablouri plein-air nu erau considerate artă adevărată, erau utilizate pentru ilustrarea revistelor și reportajelor. Criticii nu-și ascund dezaprobarea: „Pictura lui Manet supără ochiul, exact în același mod în care muzica falsă supără urechea”, scria unul din aceștia. În 1863, trimite trei tablouri pentru Salon, unul dintre ele fiind „Dejunul pe iarbă”, sunt și acestea respinse. Le expune atunci în „Salonul independenților”, stârnind indignarea criticilor, care îl acuză de prost gust. Manet a acordat la alcătuirea operei „Dejunul pe iarbă” o mare importanță principiilor sale estetice. În primul rând, redă lumina de zi naturală. înfățișează nudul feminin într-o ambianță obișnuită, în contrast cu obiceiul epocii sale, care admitea reprezentarea nudului numai la evocarea temelor din mitologie. Publicul n-a înțeles esența operei, au găsit-o nerușinată și provocatoare. În 1865, se prezintă din nou la Salon, de data aceasta cu „Olympia”. Și acest tablou primește o critică aspră și produce un scandal enorm, comentariile răutăcioase îl intitulează „femeie de harem cu burta galbenă”. În această operă Manet dorește să-și arate mai expresiv stilul personal. Pictează o femeie concretă, din care vrea să creeze o Venus modernă, senzuală. Talentul pictorului este provocator, se oferă cu o forță care impune respect, de aceea nu este surprinzător că a șocat publicul. Totuși, asupra câtorva pictori tineri tabloul a avut un efect deosebit de mare, Cézanne își exprimă fără rezerve încântarea.
De acum încolo, Manet, care a fost atât de frecvent refuzat de Salon, se apropie de o altă grupare de pictori, care vor fi mai târziu impresioniștii. Claude Monet, Edgar Degas și Auguste Renoir admiră sincer talentul creatorului Olympiei. În 1867, pentru a ocoli respingerea care era de așteptat din partea juriului „Expoziției Mondiale din Paris”, Manet închiriază un pavilion, unde prezintă cincizeci de tablouri. Deși admirator al noilor creații, Manet n-a participat niciodată la expozițiile impresioniștilor. A preferat să se lupte cu juriul Salonului, și în anii următori se impune și este din ce în ce mai des admis la vernisajele Salonului Oficial, dar își organizează expoziții și în atelierul propriu.
La 30 aprilie 1883 se stinge din viață la Paris. După moarte sa, s-au făcut toate demersurile pentru ca Olympia să fie expusă în muzeul Louvre. Manet a învins, deoarece a intrat printre vechii maeștri și a rămas tot atât de actual ca și aceștia, ale căror tradiții le-a urmat, înscriindu-și pentru totdeauna numele în istoria artei.

Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ - Invocarea lui Neptun

* * *

oare ce vină ai tu neptun
că nedescifrate simţăminte
stau într-un palat singure
construite din vin și cuvinte ?

(cav)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ
TitluL: Invocarea lui Neptun
Titlul original:
Data :
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ (Paris, 10 iunie 1842 – Paris, 19 februarie 1923) a fost un pictor si sculptor orientalist francez. A fost elevul lui Charles Gleyre si Jean-Léon Gérôme. In 1932 o strada din paris a primit numele lui.

Mariano José María Bernardo Fortuny y Marsal - Picnic la Alhambra - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI MARIANO FORTUNY

* * *

în spatele norilor captiv un poem de cireșar
gîndurile cuvintele ținîndu-și respirația
încep să danseze deasupra rozelor
ca într-un vis liniștit

(cav)

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Mariano José María Bernardo Fortuny y Marsal
TitluL: Picnic la Alhambra
Titlul original:
Data :
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Mariano José María Bernardo Fortuny y Marsal (11 iunie 1838 – 21 noiembrie 1874) a fost un pictor spaniol. Creatia lui cuprinde atat fascinatia romantica cu teme orientale, cat si procese vizionare de vopsire si culoare. S-a nascut la Reus, un oras de langa Taragona din Catalonia (Spania). Tatal lui a murit cand el era mic, iar mama lui a murit cand el avea 12 ani, astfel ca Mariano a fost crescut de bunicul lui, un tamplar de mobila fina. Bunicul lui l-a invatat sa faca figurine de ceara. La varsta de 9 ani, in timpul unui concurs public in orasul lui, un patron local, Domingo Soberno, l-a incurajat sa studieze mai departe. La varsta de 14 ani s-a mutat la Barcelona cu bunicul sau. Un sculptor, Domingo Taleru, i-a asigurat cazarea si masa pentru a putea frecventa cursurile Academiei din Barcelona. Acolo a studiat patru ani sub indrumarea lui Claudio Lorenzale, iar in martie 1857 a castigat o bursa de doi ani de studii in Roma, incepand din 1858. Acolo a studiat desenul si marile stiluri de arta. In 1859 a fost solicitat de guvernul spaniol sa picteze campaniile din razboiul spaniolo-marocan. Expeditia a durat doar sase luni, iar el s-a reintors in Spania in vara lui 1860.
Inca din timpul lui Velazquez, exista in Spania o traditie in comemorarea in pictura a bataliilor si victoriilor; asa ca, Fortuny a fost angajat de orasul Barcelona sa picteze o mare diorama cu victoria armatei spaniole de la Muley-el-Abbas si Muley-el-Hamed. A inceput lucrarea cu „The battle of Tetuan” pe o panza lunga de 15 metri; insa, desi a lucrat un deceniu fara intrerupere, n-a terminat-o niciodata.
A vizitat Parisul in 1868 si curand dupa aceea s-a casatorit cu Cecilia de Madrazo, fiica lui Federico Madrazo, care a devenit custode la Muzeul Prado Museum din Madrid. Au avut un fiu, Mariano Fortuny y Madrazo, care a devenit un renumit designer de moda si textile. A murit in 21 noiembrie 1874 in urma imbolnavirii de malarie, pe care a contract-o in timp ce picta in aer liber la Neapole si Portici in vara lui 1874.

Theodor Esbern Philipsen - Drum prin pădure toamna

* * *

în pădurea înaltă
descopăr cărări bătătorite
poate făcută de tine
vîrfurile copacilor susțin cerul
peste care bate un vis de toamnă
nimeni nu știe să-l tălmăcească

vreascuri adunate
un trunchi înlăturat

(cav)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Theodor Esbern Philipsen
TitluL: Drum prin pădure toamna
Titlul original:
Data :
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Theodor Esbern Philipsen (10 iunie 1840, Copenhaga - 3 martie 1920, Copenhaga) a fost un pictor danez de origine evreiască; Cunoscut pentru peisaje și portrete de animale. El a făcut, de asemenea, figuri mici în ceară și lut.

Edward Henry Potthast - Blondă și brunetă

* * *

mă gîndesc la cele două femei de pe plajă

absorbit

nu mă opresc din privit

scriu poezii

despre

vrăjile frumoasei Circe

sirene

stînci

dezamăgiri

amăgiri

tristețe

minuni

Ithaca

penelopa si telemah

călătoria de zece ani spre casă

o logică de la marea mediterană

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Edward Henry Potthast

TitluL: Blondă și brunetă

Titlul original: Blonde and Brunette

Data :

Stilul:

Mod de realizare: Ulei pe pînză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Edward Henry Potthast(10 iunie 1857 – 9 martie 1927) a fost un pictor impresionist american. E cunoscut pentru picturile cu oameni care se relaxeaza in Central Park si pe plajele New York si New England.

S-a nascut in Cincinnati, Ohio. Din 10 iunie 1879 pana in 9 martie 1881 a studiat cu Thomas Satterwhite Noble. Mai tarziu a studiat la Academia Regala din München cu Carl Marr. In 1886 a plecat la Paris, unde a studiat cu Fernand Cormon. In 1895 s-a reintors la New York City si a ramas acolo pana la sfarsitul vietii in 1927.

Jean-Joseph-Benjamin Constant - Mme M. S. Derviz

* * *

astăzi am pictat un tablou
sunt foarte mîndru
te înfățișează pe tine
stînd pe un scaun
ținînd în mînă mărgele

în fața ta lîngă șevalet
avînd în mînă un buchet de trandafiri
eu

cred că ți-ar plăcea foarte mult să-ți spun
că asemănarea ta cu venus este superbă
și nu spun povești

 (cav)

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jean-Joseph-Benjamin Constant
TitluL: Mme M. S. Derviz
Titlul original: Mme M. S. Derviz
Data :
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Jean-Joseph-Benjamin Constant (10 iunie 1845 – 26 mai 1902), pictor si grafician francez, a realizat in special lucrari cu tematica orientala.
Benjamin-Constant a fost unul dintre principalii promotori ai tematicii orientale, dar si profesor de pictura. Si-a petrecut tineretea la Toulouse, unde a urmat cursurile de la Ecole des Beaux-Arts. O bursa municipala l-a ajutat sa se inscrie la Ecole des Beaux-Arts din Paris in 1866. A fost studentul lui Alexandre Cabanel si a participat in 1868 si 1869 la Prix de Rome, fara succes insa. Prima sa participare la Salon l-a facut remarcat prin coloristica tablourilor. Constant participase cu o serie de lucrari cu teme istorice. In tirmpul razboiului franco-prusac (1870-1871) a calatorit in Spania, unde a vizitat orasele Madrid, Toledo, Cordoba si Granada, unde l-a cunoscut pe pictorul orientalist Mariano Fortuny y Marsal, a carui influenta se va dovedi in viitor decisiva.
In 1872 Constant a plecat in Africa de Nord, unde avea sa ramana pret de doi ani, in principal in Maroc, fascinat de lumina, peisajele, chipurile si costumele colorate ale populatiei locale. Lucreaza enorm, in general scene cu femei de o frumusete exotica sau subiecte istorice.

Fairfield Porter - October Interior

* * *

în camera băieților
căteva umbre de scaun stau liniștite
lîngă femeia care privește
un căluț de jucărie ce se întreabă
de ce i-a crescut atît de repede copilului
mustața și barba?

(cav)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Fairfield Porter
TitluL: Interior de octombrie
Titlul original: October Interior
Data : 1963
Stilul: Realism contemporan
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Fairfield Porter (10 iunie 1907 - 18 septembrie 1975) a fost un pictor american și critic de artă .El a fost al patrulea din cei cinci copii ai lui James Porter, un arhitect, și Ruth Furness Porter, poet dintr-o familie literară. A fost fratele fotografului Eliot Porter și cumnatul comisarului federal de recuperare Michael W. Straus .

John Constable - Portrait of Mary Freer - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JOHN CONSTABLE

***

cred că ți-ar plăcea foarte mult să-ți spun
că asemănarea ta cu venus este superbă
și nu spun povești

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: John Constable
TitluL: Mary Freer
Titlul original: Portrait of Mary Freer
Data : 1809
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: National Portrait Gallery, London, UK
Date despre pictor:
John Constable (11 iunie 1776, East Bergholt/Suffolk – 31 martie 1837, London-Hampstead) a fost un remarcabil pictor peisagist englez de factură romantică. Opera sa se caracterizează printr-o permanentă tensiune între observarea minuţioasă a naturii şi neglijarea desenului în favoarea culorii. Cunoscut şi apreciat în Franţa prin expunerile la Salonul din Paris, a exercitat o influenţă evidentă asupra pictorilor peisagişti francezi, în special asupra artiştilor grupaţi în Şcoala de la Barbizon şi – mai târziu – asupra impresioniştilor.În 1829, expune la Salon tabloul intitulat Cetatea Hadleigh, lucrare ce exprimă tristeţea resimţită de artist la moartea soţiei sale. Pentru a pătrunde în cercurile largi ale publicului. Constable decide să-şi editeze gravurile într-un volum, întreprindere în care este ajutat de un tânăr pictor, fiindcă mâna dreaptă era chinuită de durei reumatice. Din acelaşi motiv, pictează acuarele, mai puţin obositoare. Măestria lui Constable în această tehnică este demonstrată, printre altele, de tabloul Muntele din Old Sarum, realizat în 1833.
Vârsta şi boala încep să fie o povară tot mai grea. La 31 martie 1837 încetează din viaţă în urma unei crize cardiace. După moarte, tablourile sale sunt vândute la licitaţie, cu preţuri modeste. Constable a fost un artist perseverent, dar valoarea lui a fost recunoscută mult mai târziu.

ZIUA CAMPIONATULUI EUROPEAN DE FOTBAL - 11.06.2016

ZIUA CAMPIONATULUI EUROPEAN DE FOTBAL
HAI ROMÂNIA!

11.06.2016

Citate fotbal.



7. Sunt fost jucător, fost director tehnic, fost antrenor, fost manager, fost preşedinte de onoare. O listă grozavă care arată din nou că totul ajunge la final.
8. Jucătorii care nu sunt lideri adevăraţi dar încearcă să fie îi vor critica întotdeauna pe colegi după o greşeală. Liderii adevăraţi ţşi asumă pe teren faptul că ceilalţi vor face greşeli.
9. Ce este viteza? Presa de sport confundă adesea viteza cu timming-ul. Vedeţi, dacă încep să alerg mai devreme decât cineva, par mai rapid.
10. Există un singur moment în care poţi ajunge la timp. Dacă nu eşti aici, ai ajuns fie prea devreme, fie prea târziu.
11. Nu am făcut niciodată o greşeală înainte să o fac prima dată.
12. E dovedit statistic că un jucător are mingea trei minute într-un meci. Deci, cel mai important lucru e ce faci în cele 87 de minute în care nu o ai. Aici îţi dai seama dacă eşti un fotbalist bun sau nu.
13. După ce câştigi ceva nu mai eşti la 100%, ci la 90%. Este ca o sticlă de apă minerală al cărei dop e desfăcut pentru puţin timp. După aceea mai rămâne doar puţin acid înăuntru.

14. Există o singură minge, deci trebuie să o ai!
15. Cineva care jonglează cu mingea pe sus în timpul unui meci şi oferă timp fundaşilor adverşi să se replieze e un jucător pe care toată lumea îl crede magic. Eu spun că trebuie să meargă la circ.
16. Trebuie să ne asigurăm că cei mai slabi jucători ai adversarilor au mingea cel mai mult timp. O vom primi înapoi într-un timp foarte scurt.
17. Dacă ai mingea, trebui să faci terenul cât mai mare posibil. Dacă nu ai mingea, trebuie să faci terenul cât mai mic posibil.
18. Fiecare jucător profesionist de golf are un antrenor pentru loviturile lungi, unul pentru cele de apropiere şi unul pentru cele în care încearcă să înscrie. În fotbal, noi avem un singur antrenor pentru 15 jucători. Asta e absurd!
19. Scopul meu nu este să trec de prima rundă. Ideal pentru mine ar fi să cad în grupă cu Brazilia, Argentina şi Germania. Atunci aş putea să scap de două dintre rivale după prima rundă. Aşa gândesc eu.
20. Jucătorii din ziua de azi şutează doar cu şiretul. Eu puteam şuta cu şiretul, cu interiorul şi cu exteriorul ambelor picioare. Cu alte cuvinte, am fost de şase ori mai bun decât jucătorii de azi.
21. Calitatea este inutilă fără rezultate. Rezultatele fără calitate sunt plictisitoare.
22. Foarte puţini fotbalişti ştiu ce trebuie să facă în momentul în care nu sunt marcaţi. Câteodată le spui jucătorilor: acel atacant e foarte bun, dar nu-l marca.
23. Cred că e teribil ca talentele să fie respinse pe baza statisticilor oferite de un computer. Aş fi fost respins de Ajax dacă se folosea acest criteriu. Când aveam 15 ani nu puteam lovi mingea mai mult de 15 metri cu stângul şi poate 20 de metri cu dreptul. Calităţile mele tehnice şi viziunea nu pot fi detectate de un computer.
24. E foarte simplu să joci fotbal, dar să joci fotbal simplu e cel mai greu lucru.
25. Dacă aş fi vrut să înţelegeţi aş fi explicat mult mai bine.
de Johan Cruyff