Metamorfozele muzeului neterminat: 05/20/17

sâmbătă, 20 mai 2017

Alfred Sisley - Meri in floare

Frate al meu, tu, omule, iubește

Frate al meu, tu, omule, iubește
Culori, parfumuri, cânturi și degrabă
Dezmiardă-ți adorata! Timpul crește
Și în *ând vei adăsta sub iarbă…

de Omar Khayam

----------------------------------------------------------------------------------
Omar Khayam sau Khayyam (persană غیاث ‌الدین ابوالفتح عمر ابراهیم خیام نیشابورﻯ, Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nișābūrī) (n. 18 mai 1048 la Nișapur, Persia - d. 4 decembrie 1131) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan.
----------------------------------------------------------------------------------
Alfred Sisley - Meri in floare
Data: 1880
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 81 x 65 cm
Location: National Gallery of Canada, Ottawa, Canada
Alfred Sisley (n. 30 octombrie 1839 — d. 29 ianuarie 1899) a fost un pictor impresionist englez care a trăit și a pictat în Franța.
Sisley s-a născut în Paris, părinții săi fiind englezi William Sisley și Felicia Sell. La începutul anilor 1860 a studiat în atelierul lui Marc-Charles-Gabriel Gleyre, unde i-a întalnit pe Frederic Bazille, Claude Monet și pe Pierre-Auguste Renoir. Împreuna au pictat în aer liber, pentru a captura cât mai real efectele pasagere ale razelor solare. Abordarea inovativă la acel moment a generat picturi mai colorate decât cele pe care erau oamenii obișnuiți să vadă. Preferă să picteze suprafețele apei, vederea caleidoscopică a apei. Prin urmare Sisley și prietenii săi au avut la început câteva oportunități de a-și vinde tablourile sau de a le expune, deși spre deosebire de câțiva colegi de-ai săi care aveau greutăți financiare el primea o alocație de la tatăl său.
Lucrările lui Sisley din studenție s-au pierdut, cea mai timpurie lucrare a sa se crede, că a fost pictată în jurul anului 1864. La sfârșitul anilor 1860, el a început o relație cu Eugenie Lescouezec, cu care a avut 2 copii. Relația acestora a continuat timp de 30 ani, sfârșindu-se cu moartea acesteia, cu câteva luni înainte de moartea lui în 1899.
Sisley a murit în Moret-sur-Loing la vârsta de 59 de ani.

Alfred Sisley -La Moret vara

Pentru-nțelept, tristețe, bucurie e totuna:

Pentru-nțelept, tristețe, bucurie e totuna:
Tot ce are-nceput se va sfârși,
Să fim dar fericiți când ne e bine
Și răbdător când gruel ne-o lovi!

de Omar Khayam

----------------------------------------------------------------------------------
Omar Khayam sau Khayyam (persană غیاث ‌الدین ابوالفتح عمر ابراهیم خیام نیشابورﻯ, Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nișābūrī) (n. 18 mai 1048 la Nișapur, Persia - d. 4 decembrie 1131) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan.
----------------------------------------------------------------------------------
Alfred Sisley -La Moret vara
Data: 1891
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 91 x 71 cm
Colectie privata
Alfred Sisley (n. 30 octombrie 1839 — d. 29 ianuarie 1899) a fost un pictor impresionist englez care a trăit și a pictat în Franța.
Sisley s-a născut în Paris, părinții săi fiind englezi William Sisley și Felicia Sell. La începutul anilor 1860 a studiat în atelierul lui Marc-Charles-Gabriel Gleyre, unde i-a întalnit pe Frederic Bazille, Claude Monet și pe Pierre-Auguste Renoir. Împreuna au pictat în aer liber, pentru a captura cât mai real efectele pasagere ale razelor solare. Abordarea inovativă la acel moment a generat picturi mai colorate decât cele pe care erau oamenii obișnuiți să vadă. Preferă să picteze suprafețele apei, vederea caleidoscopică a apei. Prin urmare Sisley și prietenii săi au avut la început câteva oportunități de a-și vinde tablourile sau de a le expune, deși spre deosebire de câțiva colegi de-ai săi care aveau greutăți financiare el primea o alocație de la tatăl său.
Lucrările lui Sisley din studenție s-au pierdut, cea mai timpurie lucrare a sa se crede, că a fost pictată în jurul anului 1864. La sfârșitul anilor 1860, el a început o relație cu Eugenie Lescouezec, cu care a avut 2 copii. Relația acestora a continuat timp de 30 ani, sfârșindu-se cu moartea acesteia, cu câteva luni înainte de moartea lui în 1899.
Sisley a murit în Moret-sur-Loing la vârsta de 59 de ani.

Lev Lagorio - Tarmul marii

Nu poți aprinde marea și nici nu poți convinge

Nu poți aprinde marea și nici nu poți convinge
Pe un îndragostit că dragostea-i blestem.
El crede că iubirea poate-nvinge
Orice furtuni când valurile gem.

de Omar Khayam

Marc Chagall - Așa că am venit ieșind din Marea

Plângea un strop de apă: ”Sunt despărțit de Mare!”

Plângea un strop de apă: ”Sunt despărțit de Mare!”
Zâmbii atuncea Marea: ”Noi suntem totul. Oare
Supremul zeu nu-i unda? Deși suntem departe,
Un punct ce nu se vede abia de ne desparte.”

de Omar Khayam

Sofonisba Anguissola - Lucia, Minerva si Europa Anguissola jucand sah

Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă...

Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă...
Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă
Şi-apoi în cutia neantului ne-aruncă...

de Omar Khayam

John William Godward - Muza cantand la lira

Mai toarnă-mi vin în cupă! Mi-e inima bolnavă.

Mai toarnă-mi vin în cupă! Mi-e inima bolnavă.
Vin roz ca trandafirii. Vin vechi de tămâioasă.
Vin, ca să-nnec tristețea! Iar mâna ta duioasă
Să-nlăcrămeze harfa din strune de mătase...

de Omar Khayam

Edvard Munch - Noaptea

Lămpi ce se sting – speranțe ce renasc.

Lămpi ce se sting – speranțe ce renasc.
Lămpi ce s-aprind – speranțe ce se sting.
Și tot așa, din zori în înserare,
Soare răsare, noapte răsare…

de Omar Khayam

Vincent van Gogh

Corpul, Majestatea Sa

Corpul îşi cere mereu uncia de carne.
Citeşti Shakespeare
eşti în Paradis
dar
îţi curge nasul.
Vrei să îl amâni.
El curge şi ţipă:
„Şi eu sunt pe aici, ce Dumnezeu!”
El spune aşa: „Ce Dumnezeu!”
Eu
vreau să îmi amân nasul
să nu-mi mai sâcâie cu prostii creierul rătăcit prin citit.
„Secreţia ta e tot ce ştii să faci!” – îi spun.
„Ţi-ai luat nasul la purtare!” – îi spun.
„Mă cobori din ceruri” – îi spun.
„Mă tragi de poale să-l las din mâini pe Shakespeare!” – îi spun
şi resemnată înfig semnul de carte ca un cuţit
între Othello, Desdemona şi intangibila batistă.
Eu nu sunt Desdemona:
găsesc batista şi i-o plimb pe la nas.

„Fir-ar să fie de Shakespeare!” – spune nasul.
„De inteligenţa emoţională ai auzit?” – spune nasul.
„Pleci aiurea cu cartea
atârnată de creier ca de un cuier!
Mă ignori tu care
fără oxigenul meu
eşti o cârpă, pricepe!
Fii mai pământeană,
fii reală!” – mă mustră nasul.
„Eu
cel ce strănut
exist!”
Ce pot face?
De atâta vreme
Shakespeare nici nu mai strănută!

de Riri Sylvia Manor

----------------------------------------------------------------------------------
Sylvia Manor (născută Aberfeld) scria poezii de la nouă ani dar a renunţat la dorinţa de a studia filologia şi filosofia dezamagită de puternica influenţă ideologică din facultăţile umanistice pe vremea lui Gheorghiu-Dej. Astfel, s-a înscris la Facultatea de medicină din Bucureşti, dar în 1960 a primit aprobarea de a părăsi România. Ajunsă în Israel şi-a continuat studiile acolo, apoi în Statele Unite, devenind Profesor de Oftalmologie si Neuro-oftalmologie la Facultatea de Medicină din Tel Aviv.
După aproape douazeci de ani de „tacere poetica”, în anul 1979 a reînceput să scrie poezii. Să scrie şi să publice poezii, dar în limba ebraică. A primit premiul de poezie Ofer Lider în Israel.
Revenită dupa 30 de ani în România, în 1990, cu ajutoare medicale, a reînceput să citească literatură în limba română şi, aşa cum spune autoarea, i s-a întâmplat un miracol: dupa 40 de ani de întrerupere, a reînceput să scrie poezie în limba română.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România şi din Israel şi practicând încă medicina, Riri Sylvia Manor îşi împarte timpul între Israel şi România.
-------------------------------------------------------------------------------
Vincent van Gogh
Data: 1889; Arles, Bouches-du-Rhône, France
Stilul: Post-Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea 72.5 x 92 cm
Colectie privata
Vincent Willem van Gogh (pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist [9] ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în piept cu pistolul și a murit peste 2 zile.

Salvador Dali - Scaunul

Anii pe scaune
Mi-am aruncat anii
Pe scaune
Ca rochiile
Când îţi aranjezi dulapul
Şi nu mai e loc
Pentru rochii vechi,
Rochii care au cunoscut
Totuşi
Zile mai bune.

Şi îmi privesc anii

Şi mă privesc
Tot ca pe o rochie
Veche
Pe care continui s-o port
Din economie.
Rochii.
Ani.
Am cunoscut
Vremuri mai bune
Când ar fi trebuit să învăţ

Şi nu am învăţat nimic.
Când ar fi trebuit să înţeleg
Şi nu am înţeles nimic.
Şi acum
Mi-am aruncat anii
Pe scaune
Printre rochii şi printre
Sticluţe pline de parfumul
Lucrurilor care nu există.

Şi anii zac pe scaune
Ca rochiile
Şi tu stai
Dar parcă nu eşti în odaie
Şi noaptea şi-a trimis
Întunericul înăuntru.

Pe zid apeşi comutatorul
Să aprinzi lumina.
Dar nu există comutator
Pentru a fi împreună.

Şi totuşi
Eu port în mine
Nealterată
Bucuria sălbatecă,
Bucuria frumoasă
Precum un zmeu cu sfoară lungă
Înălţat
Peste toate acestea.

de Riri Sylvia Manor
(Publicată in volumul de poezii PRIVIND, ed. Du Style, 2000)

-----------------------------------------------------------------------
Manor (născută Aberfeld) scria poezii de la nouă ani dar a renunţat la dorinţa de a studia filologia şi filosofia dezamagită de puternica influenţă ideologică din facultăţile umanistice pe vremea lui Gheorghiu-Dej. Astfel, s-a înscris la Facultatea de medicină din Bucureşti, dar în 1960 a primit aprobarea de a părăsi România. Ajunsă în Israel şi-a continuat studiile acolo, apoi în Statele Unite, devenind Profesor de Oftalmologie si Neuro-oftalmologie la Facultatea de Medicină din Tel Aviv.
După aproape douazeci de ani de „tacere poetica”, în anul 1979 a reînceput să scrie poezii. Să scrie şi să publice poezii, dar în limba ebraică. A primit premiul de poezie Ofer Lider în Israel.
Revenită dupa 30 de ani în România, în 1990, cu ajutoare medicale, a reînceput să citească literatură în limba română şi, aşa cum spune autoarea, i s-a întâmplat un miracol: dupa 40 de ani de întrerupere, a reînceput să scrie poezie în limba română.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România şi din Israel şi practicând încă medicina, Riri Sylvia Manor îşi împarte timpul între Israel şi România.
----------------------------------------------------------------------
Salvador Dali - Scaunul
Date: 1976
Style: Suprarealism
Salvador Dalí, numele la naștere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, (n. 11 mai 1904, Figueras, Spania - d. 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă. Grație aparițiilor excentrice și megalomaniei sale, Salvador Dalí a devenit o vedetă mondială, care a reușit să folosească forța mass-media pentru a-și spori averea și gloria.

Edouard Manet - Pe banca

Nu scrii...
Nu scrii când vrei să scrii
Nu iubeşti când vrei să iubeşti
Nu găseşti când vrei să ţii căutarea în mâini
Nu te prosteşti când vrei să te pierzi
Numai pe nepusă masă
Se aşterne ca din pământ,
Ca din rai,
Ca din iad
Uluitoarea scriitură,
Uluitoarea dragoste,
Uluitoarea prostie caraghios de deşteaptă
De te lingi pe degete cu omleta de trăznet,
Omleta de trăznet
Care din senin ţi-a fulgerat
creierul rămas gură cască...
Dar iată că acum
Terminându-mi-se omleta de trăznet
Îmi pun tocul calculatorului în cui ca pe o potcoavă
Păscând paştele cailor
Sau îmi pun tocul calculatorului în cui ca pe o aşteptare
A unui imprevizibil „re-load“

de Riri Sylvia Manor

-------------------------------------------------------------------------
Riri Sylvia Manor (Aberfeld) este cunoscuta in toata lumea si in Israel ca Profesor de Oftalmologie si Neuro-Oftalmologie dar visul ei in anii tineretii era cu totul diferit. Scria poezii dela virsta de noua ani si in anii de scoala se simtea atrasa numai de domeniul literaturei,filosofiei, teatrului si regiei cinematografice.
La virsta de 18 ani a renuntat la visele tineretii si si-a schimbat orientarea caci si-a dat seama ca in perioada aceia la toate facultatile de stiinte umanistice din Romania se propaga numai ideologie marxist-leninista si literatura produsa de mercenari ai condeiului.
-------------------------------------------------------------------------
Edouard Manet - Pe banca
Data: 1879; Paris, France
Stilul: Impresionism
Media: pastel, hartie
Dimensiunea: 50 x 61 cm
Suzuki Collection, Tokyo, Japan
Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

Edouard Manet - Gradina de la Bellevue

Stalactite, stalagmite
În odăile apoase ale creierului
Stalactitele şi stalagmitele iubirii îngheţate
Îşi picură stropii pe retină
Ca o rutină
De chin chinezesc
Chelălăind
Şi umblând cu cheta printre sturzi.
Dar când va ierna de-adevăratelea
Prin odăile apoase ale creierului meu,
Fi-vor total încremenite în gheaţă
Stalactitele şi stalagmitele
Şi nu îşi vor mai picura stropii pe retina
Ca o rutină
De chin chinezesc.
Sau poate
abia
ATUNCI
Va începe
Chinul:
Nu se va mai
întâmpla
nimic.

de Riri Sylvia Manor

-------------------------------------------------------------------------------
Poezia lui Riri Manor se înscrie în generoasa specie a expresiei existențiale, bazată pe experiența umană a autorului, fără livresc, artificii, metafore căutate. Este ca o inimă supusă disecției. ”Partea cea mai frumoasă a corpului este mișcarea”, scrie autoarea, dar aici este important că versurile ei mișcă și alte inimi, ale cititorilor. Memorabile poeme, superbe, precum „Omul de zăpadă”, „Frica”, „Casa ucisă” ( publicată și în ROMÂNIA LITERARĂ), „Anii pe scaune”, „Bilanț”, „Ratare”, „Cuvintele ca peștii” (Cuvintele, ca peștii, nu dorm niciodată) îi fac cinste și autoarei și literelor românești.
autor BORIS MARIAN
-------------------------------------------------------------------------------
Edouard Manet - Gradina de la Bellevue
Data: 1880; Paris, France
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 54 x 65 cm
Colectie privata
Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

Edouard Manet - Argenteuil

Copil trist

Un copil trist pe care îl iubesc fără – aproape – speranţă.
Copil care a ajuns la vârsta de patruzeci de ani
şi nu a găsit dragostea adevărată
pentru el însuşi,
pentru limitele sale,
pentru limitele celorlalţi.
Copil flămând de emoţii şi de sentimente pe care nu le are.
Copil care nu ştie să râdă şi de el însuşi,
care nu are busola îndreptată înspre Nordul altora,
copil cu care mă aflu într-o simbioză unilaterală de dragoste,
şi căruia nu îi pot ajuta cu nimic oricât aş vrea.
Să dai totul nu aceasta este poliţa de asigurare
dacă există poliţă de asigurare în vigoare, dacă există.
Copil în vârstă de patruzeci de ani
care nu se împacă cu faptul atât de simplu
că lumea nu îţi e în palmă ca în copilărie,
că vine timpul curajului de a te înţărca de speranţe
nepotrivite celor umani,
că vine timpul să te împaci şi cu găurile negre din cosmos,
timpul să iubeşti mirosul prezentului, palpabil, timid,
carnal, nuanţat
să iubeşti timpul cel mai bun cu putinţă acum şi aici,
posedând cătuşe, posedând aripi şi posedând cuvintele
„cu toate acestea“
ca tot ce e cel mai important se află scris între rânduri,
şoapta abia perceptibilă.
Copil în vârstă de patruzeci de ani,
dragostea de mamă se zvârcoleşte neputincioasă în preajma ta.
Tu
trebuie să înveţi singur separarea nuanţelor,
după cum separau odată grăunţele de aur de nisipul râului
departe undeva în vestul cel sălbatec
De fapt lumea toată e un amestec de vest sălbatic
şi nu-i chip să îl evităm copiilor noştri, se pare.
Copil în vârstă de patruzeci de ani
numai tu singur poţi
să arunci ancora în pământul atât de diferit, atât de apropiat
al celorlalţi
şi eliberat de orice bulshit să navighezi în direcţia ta şi a lor.
Copil în vârstă de patruzeci de ani
mai poţi avea încă atât de multe lucruri
şi atât de multă iubire
de la Dumnezeul din tine...

de Riri Sylvia Manor

------------------------------------------------------------------------------
"In cazul meu, desi am plecat in jurul varstei de douazeci de ani, nu am uitat nimic - simt - nici acum, dupa atata timp, bogatia si rafinamentul limbii romane. Complimentul care m-a bucurat cel mai mult dupa publicarea cartii mele de poezii la Bucuresti, in 2000, a fost cel facut de un critic care a scris ca am "harul limbii romane". Pastrarea tezaurului limbii romane intact s-a datorat, cred, faptului ca am citit foarte multa beletristica din frageda copilarie si ca am avut profesori de limba romana de cel mai inalt nivel intelectual, profesori care iubeau si traiau literatura."
de Riri Sylvia Manor
-------------------------------------------------------------------------------
Edouard Manet - Argenteuil
Data: 1874; Argenteuil / Argenteuil-sur-armançon, France
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 115 x 149 cm
Musée des Beaux-Arts, Tournai, Belgium
Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

Francisco Goya - Umbrela de soare

Femeie abandonată, Poezia

La început
Eu cred că Dumnezeu
A creat Poezia
Şi că totul
Era poezie în ceruri ca şi pe pămînt.

În zilele noastre
Poezia
Femeie abandonată,
Urs dansînd pe cărbuni încinşi.
Muezin care cheamă credincioşi decedaţi.
Poezia îşi caută o galaxie.
Femeie abandonată, Poezia
Îşi caută pentru ea pomadă,
Rochii noi,
Pantofi cu toc înalt,
Perle,
Un sex-appeal nou,
Bisturiu pentru LIFTING al sufletului,
O Societate de Asigurare
Contra poluţiei timpului liber.

de Riri Sylvia Manor Israel-România

---------------=------------------------------------------------
În 1783 il cunoaste pe fratele regelui, Don Luis, care îi solicită pictorului executarea portretului familiei sale. Începând din anul 1785, Goya va fi preferatul principelui Osuna, care îi comandă mai multe lucrări, devenind, alături de rege, cel mai mare mecenat al artistului. Un an mai tarziu Goya devine pictorul curtii regale si primeste o rentă de 15.000 reali pe an.
ÎÎn anul 1792, artistul se îmbolnăvește. Isi petrece convalescenta în Andaluzia si se întoarce la Madrid dupa o perioada dificila. Auzul ii este afectat si dupa cativa ani va deveni complet surd.
----------------------------------------------------------------
Francisco Goya - Umbrela de soare
Original Title: El Quitasol
Data: 1777
Stilul: Romanticism
Museo del Prado, Madrid, Spain
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Konstantin Korovin - tanara In gradina, toamna

Invizibilă

O femeie
Trece pe lângă un pom desfrunzit.
El nu o priveşte,
Ea nu o priveşte,
Trecătorii nu îi mai privesc.
Femeia şi pomul îşi poartă în sân
Cu o oarecare uluire
Frunzele căzute.

Când a murit de pe faţa mea
femeia
nu a venit nimeni la vizitele de condoleanţe
şi doar eu singură m-am mirat.
Nevătămată
Feminitatea interioară
dansează bezmetică prin cap şi prin trup
iar eu observ cum devin invizibilă,
cum merg pe străzi invizibilă,
cum apun cu faţa plină de pete
ca luna,
cum seamăn cu funcţionarul povestirii lui
Gogol care într-o bună zi
a descoperit că i-a dispărut nasul
şi l-a întrezărit plimbându-se ca un boier într-o trăsură.
Eu am descoperit că mi-a dispărut femeia de pe faţă
şi nimeni nu a mai văzut-o nici măcar
într-o caleaşcă undeva pe Nevski Prospekt
sau într-o pâine.
Când a murit femeia de pe chip
M-am trezit invizibilă.

de Riri Sylvia Manor

---------------=------------------------------------------------
Konstantin Korovin - tanara In gradina, toamna
Original Title: Осенью (Девушка в саду)
Data: 1891
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza

Isaac Levitan - O zi din Iunie

Sărbătoare

Ar trebui ca fiecare zi
Să fie sărbătoare,

Trăim atât de puţin
Ar trebui să fim răsplătiţi.
Ar trebui ca fiecare zi din viaţa noastră să fie o sărbătoare
Un joc de artificii în suflet, o căţărare pe razele de lună veche
Nu cea atinsă de cosmonauţi,
O stea în ochi pe care nu se poate ateriza sau din care nu se pot culege probe,
O încântare faţă de degetele noastre care se mişcă şi ne mişcă,
Faţă de persoana noastră proprie înduioşătoare prin limitele sale
sau faţă de persoana iubită care ne atrage ca un magnet
Fiind cea mai ideală care a existat vreodată
Şi care ne răspunde la iubire şi cu care râdem şi culegem viaţa
în pat şi în ochi. Ar trebui să fie zi de sărbătoare. Ar trebui
să avem propriul nostru elicopter
trăim atât de puţin.
Ar trebui să ne decidem dis-de-dimineaţă dacă vom zbura
în acest sfârşit de săptămână la Bermuda
Sau la Cartierul Latin din Paris
Sau să ne oglindim la Lacul Oglinzii din Sierra Nevada
Printre pomii născuţi înainte de Isus, oricum viaţa lor nu e scurtă
De aceea au tot timpul să ne mai aştepte încă.
Sau poate luăm elicopterul pentru Katmandu
Grijulii să nu aterizăm în faţa unei vaci sfinte
Sau şi mai bine decât vaca sfântă să ajungem la insula sfântă din Japonia
Cu un templu în mijlocul pădurii la care înainte de a-i sui zecile de trepte
până la altar
Trebuie să suni la clopoţelul de la intrare
Ca Dumnezeul valabil acolo să ştie că vii şi să aibă timp
să se coboare la altar să te primească.
Ce sfârşit de săptămână interesant am putea avea şi ni se cuvine.
Cum stă scris pe o piatră funerară: “Toată viaţa e un vis”
Dar mie personal nu îmi plac visele. Numai de sărbători îţi aduci aminte.
Trebuie să avem prieteni care ştiu să iubească şi să râdă
înnodaţi în inima noastră ca o batistă care ne aminteşte
Ceva important de alcătuit.
Ar trebui să mai descoperim altă Americă, o altă teorie a relativităţii şi mai
relativă decât aceea, să fim buni,
să nu ne pese de aplauze decât de acelea pe care le primim de la oglindă.
Avem atât de puţine momente de viaţă, fiecare ar trebui să fie o sărbătoare
dacă nu ar exista totuşi o mică problemă:
Oare poate un orgasm prelungit permanent să mai fie orgasm?
Oare dacă totul ar fi o sărbătoare
Ar mai exista cu adevărat sărbători?
Ce dileme mai am în această dimineaţă
înainte de a lua autobuzul spre lucru!

de Riri Sylvia Manor

---------------=------------------------------------------------------
Isaac Levitan - O zi din Iunie
Original Title: Июньский день
Data: 1895; Russian Federation
Stilul: Realism

Isaac Levitan - Meri infloriti

Acestei lumi nedrepte să nu-i dai viața ta.

Acestei lumi nedrepte să nu-i dai viața ta.
Nu-ți aminti durerea ce-a fost și ce-o să vie.
Lăsând o zână albă cu sâni de iasomie
Ascunde-te de lume cu-o cupă-alăturea.

de Omar Khayam