sâmbătă, 20 mai 2017

Edouard Manet - Argenteuil


Copil trist

Un copil trist pe care îl iubesc fără – aproape – speranţă.
Copil care a ajuns la vârsta de patruzeci de ani
şi nu a găsit dragostea adevărată
pentru el însuşi,
pentru limitele sale,
pentru limitele celorlalţi.
Copil flămând de emoţii şi de sentimente pe care nu le are.
Copil care nu ştie să râdă şi de el însuşi,
care nu are busola îndreptată înspre Nordul altora,
copil cu care mă aflu într-o simbioză unilaterală de dragoste,
şi căruia nu îi pot ajuta cu nimic oricât aş vrea.
Să dai totul nu aceasta este poliţa de asigurare
dacă există poliţă de asigurare în vigoare, dacă există.
Copil în vârstă de patruzeci de ani
care nu se împacă cu faptul atât de simplu
că lumea nu îţi e în palmă ca în copilărie,
că vine timpul curajului de a te înţărca de speranţe
nepotrivite celor umani,
că vine timpul să te împaci şi cu găurile negre din cosmos,
timpul să iubeşti mirosul prezentului, palpabil, timid,
carnal, nuanţat
să iubeşti timpul cel mai bun cu putinţă acum şi aici,
posedând cătuşe, posedând aripi şi posedând cuvintele
„cu toate acestea“
ca tot ce e cel mai important se află scris între rânduri,
şoapta abia perceptibilă.
Copil în vârstă de patruzeci de ani,
dragostea de mamă se zvârcoleşte neputincioasă în preajma ta.
Tu
trebuie să înveţi singur separarea nuanţelor,
după cum separau odată grăunţele de aur de nisipul râului
departe undeva în vestul cel sălbatec
De fapt lumea toată e un amestec de vest sălbatic
şi nu-i chip să îl evităm copiilor noştri, se pare.
Copil în vârstă de patruzeci de ani
numai tu singur poţi
să arunci ancora în pământul atât de diferit, atât de apropiat
al celorlalţi
şi eliberat de orice bulshit să navighezi în direcţia ta şi a lor.
Copil în vârstă de patruzeci de ani
mai poţi avea încă atât de multe lucruri
şi atât de multă iubire
de la Dumnezeul din tine...

de Riri Sylvia Manor



------------------------------------------------------------------------------
"In cazul meu, desi am plecat in jurul varstei de douazeci de ani, nu am uitat nimic - simt - nici acum, dupa atata timp, bogatia si rafinamentul limbii romane. Complimentul care m-a bucurat cel mai mult dupa publicarea cartii mele de poezii la Bucuresti, in 2000, a fost cel facut de un critic care a scris ca am "harul limbii romane". Pastrarea tezaurului limbii romane intact s-a datorat, cred, faptului ca am citit foarte multa beletristica din frageda copilarie si ca am avut profesori de limba romana de cel mai inalt nivel intelectual, profesori care iubeau si traiau literatura."
de Riri Sylvia Manor
-------------------------------------------------------------------------------
Edouard Manet - Argenteuil
Data: 1874; Argenteuil / Argenteuil-sur-armançon, France
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 115 x 149 cm
Musée des Beaux-Arts, Tournai, Belgium
Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu