luni, 8 mai 2017

Henry Raeburn - The Skating Minister (The Reverend Robert Walker Skating on Duddingston Loch)

Îndrăgostitul

Suav patinează un îndrăgostit,
în noapte, pe gheaţa cea fină.

Şi zidul oraşului, înzepezit,
sclipeşte-n ciudată lumină.

Visează o fată cu genele lungi
şi.arzând, se opreşte niţel.
Dar gheaţa topindu-se-l supse pe el
şi nu-l văzu nimeni de-atunci.

de Christian Morgenstern


----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Henry Raeburn
Titlul: Patinator
Titlul original: The Skating Minister (The Reverend Robert Walker Skating on Duddingston Loch)
Data :1784
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Domnul Henry Raeburn FRSE RA RSA (4 martie 1756 - 8 iulie 1823) a fost pictor portret scoțian și primul pictor portretizator important din Scoția, deoarece Uniunea a rămas cu sediul în Scoția. A slujit ca pictor de portret regelui George al IV-lea în Scoția.

Giovanni Battista Gaulli - Poetul sărac

Cate ganduri

Cate ganduri imi trec prin cap
Le las sa-mi treaca.
Este placerea lor
Sa se starneasca din senin,
Ca norii,
Si sa se destrame la intamplare,
La marginea orizontului.


Unele revin,
Cuprinse parca de-o remuscare:
Au uitat sa se atinga de cuvinte!
Cuvintele le imbratiseaza,
Le cuprind in potir de flori carnivore.

Si eu ma pomenesc punand pe note
Plansul gandurilor fara iesire.

de Marin Sorescu


---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Giovanni Battista Gaulli
Titlul: Poetul sărac
Titlul original:
Data :1837
Stilul: Biedermeier
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 37.6 x 44.9 cm
Unde se gaseste: Germanisches Nationalmuseum, Nuremberg, Germania
Date despre pictor:
Carl_Spitzweg (5 februarie, 1808 – 23 septembrie, 1885), pictor romantic german si poet.E considerat unul dintre cei mai importanti artisti reprezentativi ai epocii Biedermeier.
S-a nascut in Unterpfaffenhofen, fiind al doilea fiu din cei trei ai Franziskai si Simon Spitzweg. Tatal sau a fost un negustor instarit si si-a pregatit fiul pentru a deveni farmacist.Carl si-a desavarsit studiile si a obtinut diploma de absolvire a Universitatii din Munich, iar in timpul recuperarii dupa o boala, tanarul a inceput sa picteze.

Giovanni Battista Gaulli - Diana the Huntress - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI GIOVANNI BATTISTA GAULLI

Diana

Ce cauţi unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurător
Şi unde păsările-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?

N-auzi cum frunzele-n poiană
Şoptesc cu zgomotul de guri
Ce se sărută, se hârjoană
În umbr-adâncă de păduri?

În cea oglindă mişcătoare
Vrei să priveşti un straniu joc.
O apă vecinic călătoare
Sub ochiul tău rămas pe loc?

S-a desprimăvărat pădurea,
E-o nouă viaţă-n orice zvon,
Şi numai tu gândeşti aiurea,
Ca tânărul Endymion.

De ce doreşti singurătate
Şi glasul tainic de izvor?
S-auzi cum codrul frunza-şi bate,
S-adormi pe verdele covor?

Iar prin lumina cea rărită,
Din valuri reci, din umbre moi,
S-apar-o zână liniştită
Cu ochii mari, cu umeri goi?

Ah! acum crengile le-ndoaie
Mâinuţe albe de omăt,
O faţă dulce şi bălaie,
Un trup înalt şi mlădiet.

Un arc de aur pe-al ei umăr,
Ea trece mândră la vânat
Şi peste frunze fără număr
Abia o urmă a lăsat.

de Mihai Eminescu


----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Giovanni Battista Gaulli
Titlul: Diana the Huntress
Titlul original: Diana the Huntress
Data :
Stilul: Baroc
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Giovanni Battista Gaulli (8 mai 1639 – 2 aprilie 1709), cunoscut si ca Baciccio, Il Baciccio ori Baciccia (toate derivand din Giovanni Battista), a fost un pictor italian din perioada de varf a barocului, la limita cu Rococo. E cunoscut pentru fresca de dimensiuni mari de pe bolta din biserica Gesù din Roma.
Gaulli s-a nascut in Genova, iar parintii lui au murit de ciuma in 1657. Initial si-a facut ucenicia cu Luciano Borzone. La mijlocul secolului al XVII-lea, Genova lui Gaulli era un centru artistic cosmopolitan, deschis atat pentru proiecte comercial cat si artistice pentru tarile din nordul Europei, inclusiv tari cu populatii ne-catolice, ca Anglia si provinciile olandeze. Pictori ca Peter Paul Rubens si Anthony van Dyck au stat in Genova o perioada de cativa ani. Primele influente ale lui Gaulli au venit din amestecul eclectic al acestor pictori straini si al artistilor locali ca Valerio Castello, Giovanni Benedetto Castiglione si Bernardo Strozzi, a caror paleta calda a fost adoptata de Gaulli. In anii 1660, artistul a experimentat stilul liniar mai rece al clasicismului bolognez.
Curand s-a mutat in Roma. In 1662 a fost acceptat in breasla romana a artistilor, Accademia di San Luca. Anul urmator a primit primele comenzi publice pentru un altar in biserica San Rocco, Roma. A primit numeroase comenzi private pentru lucrari mitologice si religioase.
Din 1669, dupa o vizita in Parma, la catedrala in care Correggio a pictat frescele boltei, stilul lui Gaulli a capatat un aspect mai pictural (mai putin liniar), iar compozitia, organizata „di sotto in su” („de jos in sus „) va influenta lucrarile lui de mai tarziu. Gaulli a fost si unul dintre cei mai stimati pictori de portrete din Roma.
Gaulli a murit in Roma, probabil pe 2 aprilie 1709.

Alphonse Legros - Cupidon et Psyche - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ALPHONSE LEGROS

Lucy

Pe cai ascunse astepta
Colea langa izvor
Fata pe care nimenea
Nu o iubea cu dor


Frumoasa ca o viorea
Ascunsa-ntr-un ungher !
- Stralucitoare ca o stea ,
Ce singura-i pe cer .

Necunoscuta a trait
Si nimenii nu stia
Cand Lucy a murit si o !
Ce draga imi era .

de William Wordsworth



----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alphonse Legros
Titlul: Cupidon et Psyche
Titlul original: Cupidon et Psyche
Data :
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Alphonse Legros (8 mai 1837 – 8 decembrie 1911), pictor, desenator si sculptor francez nascut in Dijon. Tatal lui a fost contabil si venea din satul invecinat, Véronnes. Tanarul Legros vizita frecvent fermele rudelor lui, iar taraanii si peisajele din acea parte a Frantei sunt subiecte in multe picturi si desene lucrate de el. A fost trimis la scoala de arta din Dijon in vederea calificarii intro meserie si si-a facut ucenicia cu Maître Nicolardo, decorator de case si pictor. In 1851 Legros a plecat la Paris; insa trecand prin Lyon a lucrat timp de sase luni ca si calfa la decoratorul Beuchot, care picta capela pentru din the catdrala cardinalului Bonald.
In Paris a studiat cu Cambon ca pictor de scena si decorator la teatre. In acea perioada a urmat cursurile scolii de desen a lui Lecoq de Boisbaudran („Petite école”) unde s-a imprietenit cu Jules Dalou si Auguste Rodin. In 1855 Legros a urmat cursurile serale ale École des Beaux Arts, si probabil acolo a indragit desenul de scene antice.A trimis doua portrete la Salonul din Paris in 1857: unul a fost respins si a facut parte din expozitia de protest organizata de Bonvin in studioul lui; celalalt, care a fost acceptat, era un portret in profil al tatalui sau.

José Ferraz de Almeida Júnior - Citind - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI JOSE FERRAZ DE ALMEIDA JUNIOR

Si sufletul ti-era

Si sufletul ti-era
deschis si-atat de clar
incat eu niciodata
nu am putut sa intru.
Am cautat cararea ingusta,
trecerea inalta si dificila...
Dar spre sufletul tau
duceau drumuri largi.
Am pregatit scara__
__visam ziduri inalte
veghindu-ti sufletul -
dar sufletul tau
era fara de paza,
de ziduri si zidiri.
Am cautat usa
ingusta si joasa,
dar sufletul tau
de clar ce era
nu avea intrare.

de Pedro Salinas


----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: José Ferraz de Almeida Júnior
Titlul: Citind
Titlul original:
Data : 1892
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

José Ferraz de Almeida Júnior (8 mai 1850, Itu - 13 noiembrie 1899, Piracicaba ), cunoscut sub numele de Almeida Júnior , a fost un artist și designer brazilian; Unul dintre primii care au pictat în tradiția realistă a lui Gustave Courbet și a lui Jean-François Millet . "Dia do Artista Plástico" (Ziua Artiștilor Plastici în Brazilia) este sărbătorită în ziua de naștere.

Cariera sa de arta a inceput in timp ce lucra ca bell-ringer la biserica "Fecioara de Candelária" si a creat cateva mici lucrari pe teme religioase. Preotul de acolo a fost suficient de impresionat pentru a organiza o strângere de fonduri, astfel încât Júnior să poată merge la Rio de Janeiro și să ia lecții formale de artă.
În 1869, el sa înscris la Academia Imperial de Belas Artes , unde a studiat cu Victor Meirelles și Pedro Américo . Discursul și manierele sale simple, de țară, au fost, după părerea lor, sursa unui mare interes și, presupunem, amuzament. După absolvire, a ales să nu concureze pentru un premiu de călătorie în Europa, revenind în schimb la Itu și înființând un studio.
El a fost, evident, destinat să vadă Europa, totuși. În 1876, în timpul unui tur al regiunii São Paulo, împăratul Pedro II a văzut lucrarea lui Júnior, a fost impresionat și a oferit personal sprijinul său financiar. Mai târziu în acel an, un decret regal ia acordat lui Júnior 300 de franci pe lună în scopul studierii la Paris. În curând sa stabilit la Montmartre și sa înscris la École des Beaux-Arts , devenind unul dintre mulți studenți ai lui Alexandre Cabanel . În timp ce era acolo, a participat la patru Saloane .

A rămas în Paris până în 1882, după o scurtă călătorie în Italia, sa întors în Brazilia și a expus lucrările pe care le-a creat în timpul absenței sale. În anul următor, a deschis un studio în São Paulo și a dat lecții. De asemenea, a avut expoziții de artă exclusivă și a executat portrete de oameni notabili, de la baroni de cafea până la politicieni republicani. În 1884, el a ținut o prezentare la "Exposição Geral de Belas Artes" și a fost făcut un Cavaler în Ordinul Trandafirului
Un an mai târziu, Victor Meirelles sa oferit să-i dea lui Júnior poziția de profesor de pictura istorică la Academie, dar Júnior a refuzat oferta, preferând să rămână în São Paulo. Din 1887 până în 1896, el a făcut alte trei călătorii în Europa. În această perioadă, el se va întoarce din ce în ce mai mult din lucrările biblice și istorice în favoarea temelor regionale, ilustrând viața de zi cu zi a " caipiras " și lăsând stilul academic în urmă în timp ce se apropie treptat de Naturalism . În ciuda acestor schimbări, reputația sa la Academie a rămas necontestată și a primit medalia de aur acolo în 1898.
Viața lui sa încheiat tragic un an mai târziu, când a fost omorât în fața Hotel Central din Piracicaba de către vărul său José de Almeida Sampaio, care tocmai a aflat despre afacerea lui Júnior cu Maria Laura do Amaral Gurgel; Soția lui Sampaio, care a fost angajată pe scurt pentru Júnior.

Bertalan Székely - Japoneza - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI BERTALAN SZEKELY

***

Primavara a trecut
Imbracate-n matase alba !
sa-mi amintesc de cimpul de orez
In care picioarele tale
pluteau suav
scormonind umezeala sufletului meu
Aki no tano..


de Adrian Grauenfels


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Bertalan Székely
Titlul: Japoneza
Titlul original:
Data : 1903
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 121.5 x 169.5 cm
Unde se gaseste: Hungarian National Museum, Budapesta, Hungaria
Date despre pictor:
Bertalan Székely(8 mai 1835 – 21 august 1910) a fost un pictor romantic maghiar care a pictat scene istorice. „The Discovery of Louis II’s Dead Body”, „Women of Eger”, „Battle of Mohács”, „Ladislas V” sunt cateva dintre cele mai importante picturi istorice ale sale. Szekely este cunoscut si pentru picturile sale murale.

Paul Gauguin – Regina frumusetii - Artist: Peter, Sue & Marc - Birds of Paradise

PASARILE PARADISULUI

Cine eşti tu
Cine sunt eu? Este real
Atingem cerul?
Nimic nu e adevărat- totul este prefăcătorie
Spuse pasărea paradisului
Imi este teamă
Nu poţi să vezi
Spune-mi unde mă duci
Vei realiza în curând
Spuse pasărea paradisului
Zburând acasă
Zburând acasă spre ţinutul pe care îl cunoşteai odată.


Spre pacea care, odată, era reală prentru o fetiţă ca tine
Zburînd acasă
Zburând acasă dintr-o lume de piatră
Până când inima ta este uşoară şi liberă aşa cum era odată menită să fie
Cum pot să merg înainte dacă ochii mei devin plini de lacrimi?

Păstreaza-ţi lacrimile, usucă-ţi ochii
Spuse pasărea paradisului
Dar timpul trece
Spune cât de mult trebuie să zburăm?
Luna va apune, soarele va răsări
Spuse pasărea paradisului

Zburând acasă
Zburând acasă spre ţinutul pe care îl cunoşteai odată
Zburând acasă
Zburând acasă dintr-o lume de piatră
Până când inima ta e uşoară şi liberă aşa cum era odată menită să fie
Ascultă sunetul
Vezi lumina
Acum ştiu că drumul nostru era corect
Soarele dimineţii te poate face înţelept
Spuse pasărea paradisului
Păsările paradisului

Artist: Peter, Sue & Marc
Cântec: Birds of Paradise
-

--------------------------------------------------------------------------------
Paul Gauguin – Regina frumusetii
Data: 1896; French Polynesia
Stilul: Post-Impresionism
Perioada: a doua perioada in Tahiti
Media: Acuarela pe hartie
Locatia: Pierpont Morgan Library, New York, USA
Eugène Henri Paul Gauguin (n. 7 iunie 1848, Paris - d. 8 mai 1903, Atuona/Insulele Marchize, Polinezia Franceză) a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier și geniu, Paul Gauguin a știut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influențându-i pe fauviști și pe artiștii din gruparea Nabis. Între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieții.

Marc Chagall – Pictorul pentru Luna - Eclipse – Pink Floyd

ECLIPSE

Nu exista o fata intunecata a Lunii, de fapt. Adevarul este ca e toata in intuneric. Singurul lucru care o face sa para luminata este Soarele. Nu exista o fata intunecata a Lunii …

Eclipse – Pink Floyd


------------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall – Pictorul pentru Luna
Data: 1917; Liozna, langa Vitebsk, Belarus
Stilul: Cubism
Media: Gouache pe hartie
Dimensiunea: 30 x 32 cm
Colectie privata
Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.

Pierre-Auguste Renoir – Drumul spre Louveciennes


Angie

Angie, Angie, când vor dispărea toţi norii ăştia ?
Angie, Angie, încotro ne îndreptăm ?

Fără iubire în sufletele noastre şi fără bani în haine
Nu poţi spune că suntem mulţumiţi,
Dar Angie, Angie nu poţi spune că n-am încercat.
Angie, eşti frumoasă, dar nu-i aşa că-i timpul să ne despărţim?
Angie, încă te iubesc, îţi aminteşti toate nopţile în care noi am plâns?

Toate visurile pe care le-am avut au părut să dispară în fum,
Lasă-mă să-ţi şoptesc în ureche :
Angie, Angie, încotro ne îndreptăm?

Angie, nu plânge, toate săruturile tale încă au gust dulce,
Urăsc tristeţea din ochii tăi,
Dar Angie, Angie, dar nu-i aşa că-i timpul să ne despărţim?

Fără iubire în sufletele noastre şi fără bani în haine
Nu poţi spune că suntem mulţumiţi,
Dar Angie, încă te iubesc, iubito,
Peste tot unde mă uit îţi văd ochii,
Nici o femeie nu se compară cu tine,
Haide, iubito, nu mai plânge.

Dar Angie, Angie nu-i aşa că-i bine să trăieşti?
Angie, Angie, lumea nu poate spune că noi n-am încercat.


Artist: The Rolling Stones
Album: Goats Head Soup (1973)
Cântec: Angie



-----------------------------------------------------------
Pierre-Auguste Renoir – Drumul spre Louveciennes
Data: 1870
Stilul: Realism
Ulei pe panza
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Marc Chagall – Indragostiti sub jumatate de luna

TABLOUL

Nopţile de mi le-ar lumina soarele!
Dorm - leoarcă de vopsele, în patul meu
În aşternutul meu din tablouri
şi tu cu piciorul gura închizându-mi
nu mă laşi să respir, mă înăbuş.
Mă trezesc - în suferinţele
zilei ce se deşteaptă şi în speranţe
încă nedesenate
încă ne-nfăptuite în culoare. Alerg
sus, spre penelurile uscate
acolo
sunt răstignit dis-de-dimineaţă, precum Hristos
acolo mă ţintuiesc de şevalet.
Dar tabloul încă nu e terminat
în el totul mai e doar fulguraţie, sclipire revărsătoare...
Ici - o tuşă! Albastră. Ici - una verde.
Roşie. Culorile se potolesc
vine tihna...
Dar ascultă odată şi tu, mortul meu pat
uscata mea iarbă
iubire ce m-ai părăsit
şi iar revenit-ai
ascultă ce am a-ţi spune.
Mă înfăţişai sufletului tău
eu beau restul anilor ce ţi-au mai rămas.
Până-n gât sunt sătul şi de luna ta
şi de a te păzi, precum o făcusem cândva.


versuri : Marc Chagall


-----------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall – Indragostiti sub jumatate de luna
Data: 1917; Liozna, langa Vitebsk, Belarus
Stilul: Cubism
Media: Gouache pe hartie
Dimensiunea: 30 x 32 cm
Colectie privata
Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.

Marc Chagall – Răstignirea albă



* * *

Sunt feciorul Tău, menit
a se târî pe pământ.
mi-ai dat vopsele-n mână, penelul mi l-ai dat
dar cum ar fi să Te pictez - nu ştiu...
Acest pământ? Cerul? Inima Ta?
Ruinele oraşelor? Fraţii arzând în flăcări?
Ochii mi se umplu de lacrimi, nu văd -
încotro să fug, spre cine să zbor?
Căci există cineva care ne năruie viaţa.
Căci există cineva care ne dă soroc de moarte
şi el anume ar putea să mă ajute
ca tabloul ce-l pictez să lumineze-a bucurie.

versuri: Marc Chagall


-----------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall – Răstignirea albă
Data: 1917; Liozna, langa Vitebsk, Belarus
Stilul: Cubism
Media: Gouache pe hartie
Dimensiunea: 30 x 32 cm
Colectie privata
Începând din 1938 şi mai ales în perioada sa de exil, la Chagall apare frecvent tema „Crucificării”, simbol al suferinţei universale şi mai ales a aceleia a poporului evreu. El asociază acestei teme clasice a iconografiei creştine obiecte rituale evreieşti ca „tallit”, şalul de rugăciune, în jurul lui Cristos, şi candelabrul cu şapte braţe, unind astfel creştinismul şi iudaismul în figura celui răstignit.
”Marc Chagall nu profetizează; el vorbeşte dinlăuntrul apocalipsei. Acest strigăt şi tulburarea profundă a lumii care-l însoţeşte ies în evidenţă în tabloul Răstignirea albă, pictat în 1938. Momentul surprins este acela al morţii lui Cristos pe Cruce, moarte care, în evanghelii, este asociată cu fenomene de tip apocaliptic: înnoptare, cutremur, despicarea catapetesmei Templului. Un incendiu devastează casele care se strâmbă, se răstoarnă.
Cristos însuşi apare răstignit în mijlocul tabloului, purtat de un şuvoi alb de lumină, ce curge parcă din cer, contrastând cu lumina noptatică a Ierusalimului. Cristos este pictat ca evreu: în locul cununei de spini poartă un fel de turban; şoldurile îi sunt acoperite de un şal de rugăciune evreiesc. Aceeaşi lumină, parcă supranaturală, se degajează din sfeşnicul cultual cu şapte lumini aşezat la picioarele crucii. O serie de personaje, uşor identificabile ca evrei, se îndepărtează de centrul acţiunii: locul răstignirii. Ei fug îngroziţi, urmăriţi de catastrofa cosmică sau ameninţaţi de pogrom. Două armate se apropie din colţurile de sus ale operei: la stânga, soldaţii înalţă un steag lituanian (pogromurile lituaniene au fost deosebit de crude). La dreapta, o mică escadră înaintează înălţând un steag roşu, care ar putea fi cel bolşevic.
Deşi pictat în anul în care intenţiile naziste în ce priveşte evreimea est-europeană deveneau din ce în ce mai limpezi, scena pare să trimeată mai degrabă la împrejurările războiului civil din Rusia anilor 1918-1920. În acei ani au avut loc cele mai mari pogromuri împotriva evreilor, identificaţi de imaginarul popular cu comuniştii, în parte fiindcă dintre evrei se recrutează acum mulţi revoluţionari.
Figura centrală a trupului lui Cristos, recent ieşit din viaţă, are o semnificaţie ambiguă: pe de o parte, el este un evreu supus torturii. Pe de alta, moartea lui declanşează apocalipsa în care este pierdut poporul evreu, în mijlocul şi în jurul căruia se joacă drama sacră a distrugerii universale. Vechea temă a culpabilităţii cosmice a evreilor în drama mântuirii este văzută aici sub aspectul ei de catastrofă (Şoah), în acelaşi timp profeţie a unor dezastre care nu s-au produs încă şi rememorare a martiriului evreilor, sub pretextul participării unora dintre ei la revoluţie”.
”În impresionanta sa operă Răstignirea albă, 1938, Marc Chagall a transfigurat martiriul poporului evreu. Este una dintre cele mai valoroase picturi ale lui Chagall şi se înscrie printre imaginile cele mai importante ale evreimii. Un evreu purtând talitul este suspendat pe cruce. Deasupra capului său se poate recunoaşte o inscripţie în ebraică: „Isus din Nazaret, regele iudeilor“. Se mai văd un sfeşnic cu şase braţe, un evreu cu sulul Torei şi o sinagogă arzând. Tabernacolul Torei, Aaron-ha-Kodesch, este deschis, iar scrierile sfinte zac risipite; peste tot sunt oameni înfricoşaţi. Pictura a fost creată, după cum a mărturisit mai târziu Chagall, ca răspuns la persecuţiile naţional-socialiştilor, dar pe atunci artistul încă nu putea să întrevadă amploarea şi sfârşitul acestora”.