de dimineață
surorile lui cehov
s-au plimbat cu ușurință
prin creierul meu
nu aveau nici o legătură
cu realitatea
aov
Sticla
Partea 3
"Un copil stă nemișcat.
Ține o sticlă în mâini.
În sticlă e un vapor.
Se uită la el
fără să clipească.
Se-ntreabă cum poate un vas
atât de micuț să plutească
dacă e ținut captiv într-o sticlă.
De-abia peste cincizeci de ani
vei afla, Căpitane Martin,
că marea ( oricăt pare de întinsă)
e doar o altă sticlă."
de Richard Brautigan
1.
"Ce știți voi cum se nasc soldații?
Voi nu știți cum se nasc soldații.
Războiul naște soldații.
Suferința naște soldații.
Dragostea naște soldații.
Ura naște soldații –
Mi s-o întâmplat să văd și asemenea lucruri,
Dar, de cele mai multe ori,
războul naște soldații.
De obicei, se ia un om obișnuit
Indiferent de vârsta sa
În cazuri foarte rare, o femeie
tânără
de obicei, virgină.
De regulă, cu carne și sânge
Născut de mamă-sa
Și e trecut prin proba focului.
Înainte de toate, este îmbracat într-o platoșă deosebit de comodă
Și e dus până la poziția de tragere a dușmanului
Pe o distațanță de la un kilometru până la cinci sute de metri
Și e lăsat să fie împușcat din automate.
Dacă după primul glonte rămâne în viață
și nu e făcut bucăți
și nu se scurge la pământ
sau nu se împrăștie în aer
i se va scoate platoșa,
dar nu dintr-o dată, ci treptat
și din nou
va fi dus spre pozițiile de tragere ale dușmanului
dar de data asta și mai aproape
Ca să fie împușcat din nou.
După fiecare încercare platoșa i se va subția
Și se va face tot mai mică
Se va scurta
Cu cât distanța va deveni minusculă
dar o să rămână fără ea
Când îl vor împușca din mitraliere
Cu lungi rafale
din aruncătoare de mine,
Fără milă.
La urmă, va fi tocat mărunt-mărunt
cu lopeți de genist
Și va fi despicat cu baionete.
Dacă și după toate astea
Va mai continua să trăiască
Și va rămâne în viață
Și va ma continua să lupte
Și o să rămână la toate rece
Atunci va deveni nemuritor
Aidoma granitului
Atunci va deveni bun la toate.
(…)"
de Boris Gumeniuk
(traducere din ucraineană de Dumitru Crudu)
***
întunericul
ploaia
și vântul care bate
mi-au stricat seara
realitatea
este vizibilă
nu este simplificată
nu este idealizată
aov
vera
a plecat
subit în munți doar ca
să scrie ceva
ceva bun
aov
dana
nu era perfectă
dar știa bine
ce voia
pe ea
am iubit-o
cel mai mult
aov
noaptea târziu
acordurile rapsodiei a doua a lui enescu
îmi aduc aminte
de europa liberă
de adevăratele știri
de întâmplările lui paul goma
de neculai constantin munteanu
aov
denise
este un fragment
din istoria
mea
aov
