ANIVERSAREA PICTORULUI ALBERT SAMUEL ANKER
vis
pe o
bancă de lemn
o
fetiţă doarme
alături
de crinoline şi pantofi de lac
în
mirosul florilor de liliac.
(cav)
----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor:
Albert Samuel Anker
Titlul:
Fetiţă dormind pe o bancă de lemn
Titlul
original:
Data:
Stilul:
Mod de
realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se
gaseste:
Date
despre pictor:
Albert
Samuel Anker (1 aprilie 1831 – 16 iulie 1910) a fost un pictor si ilustrator
elvetian considerat „pictor national” al Elvetiei datorita descrierilor sale
populare ale vietii rurale elvetiene din secolul al XIX-lea. Nascut in Ins ca
fiul al veterinarului Samuel Anker, Anker a frecventat scoala in Neuchâtel,
unde el si Auguste Bachelin, ulterior coleg artist, au luat lectii de desen cu
Louis Wallinger in 1845–48. In 1849–51, el a urmat cursurile la Gimnaziul
Kirchenfeld (de) din Berna, absolvind cu Matura(diploma de maturitate). Dupa
aceea a studiat teologia, incepand in 1851 in Bernasi continuind la
universitatea din Halle, Germania.
Insa in Germania a fost inspirat de marile
colectiii de arta, iar in 1854 si-a convins tatal sa fie de acord sa urmeze o
cariera artistica.
Anker
s-a mutat in Paris,
unde a studiat cu Charles Gleyre si a urmat cursurile École nationale
supérieure des Beaux-Arts in 1855–60. Si-a instalat un studio in atticul casei
parintilor lui si a participat in mod regulat in expozitii din Elvetia si in Paris. Anker s-a
casatorit cu Anna Rüfli in 1864, si au avut sase copii; cei patru copii care
n-au murit in frageda copilarie – Louise, Marie, Maurice si Cécile – apar in
cateva dintre picturile lui Anker. In 1866, el a castigat o medalie de aur la
Salonul din Paris
pentru lucrarile „Schlafendes Mädchen im Walde” (1865) si „Schreibunterricht”
(1865); in 1878 a fost facut cavaler al Légion d’honneur. In 1870–74 a devenit
membru al Marelui Consiliu din Berna, unde a sustinut constructia muzeului
Kunstmuseum din Berna.
Aparte
de obisnuitele sale stationari de iarna in Paris, Anker a calatorit frecvent in
Italia si alte tari europene. In 1889–93 si 1895–98 a fost membru al Comisiei
Federale Elvetiena de Arta, iar in 1900 a primit titlul de doctor onorific al
Universitatii din Berna. Un infarct in 1901 i-a redus capacitatea de lucru.
Doar dupa moartea lui in 1910 a fost prima expozitie dedicata lui, tinuta la
Musée d’art et d’histoire din Neuchâtel.
