joi, 2 noiembrie 2017

Jean-Baptiste-Siméon Chardin - Portretul unei tinere - aniversare


CLIPA DE PICTURA CU JEAN-BAPTISTE SIMEON CHARDIN

* * *

când merg la o ședință de pictură
nu scot nici un sunet
și nu-ndrăznesc să mă mișc
de teamă să nu-mi șifonez
eșarfa albă
ce poartă
amintirea degetelor tale

(cav)



------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Jean-Baptiste-Siméon Chardin
Titlul : Portretul unei tinere
Titlul original:
Data: 1768
Stilul: Rococo
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 32 x 39 cm
Unde se gaseste: Colecție privată

Date despre pictor:
Jean-Baptiste-Siméon Chardin (n. 2 noiembrie 1699, Paris – d. 6 decembrie 1779, Paris), a fost un pictor francez, considerat ca unul din cei mai mari artiști ai secolului al XVIII-lea.

Jean-Baptiste-Siméon Chardin - Coș cu piersici - aniversare


CLIPA DE PICTURA CU JEAN-BAPTISTE SIMEON CHARDIN

* * *

în fiecare toamnă
adun fructele din grădină
și construiesc în celar o piramidă
plină cu amintiri din copilărie


(cav)


------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Jean-Baptiste-Siméon Chardin
Titlul : Coș cu piersici
Titlul original:
Data: 1768
Stilul: Rococo
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 32 x 39 cm
Unde se gaseste: Colecție privată

Date despre pictor:
Jean-Baptiste-Siméon Chardin (n. 2 noiembrie 1699, Paris – d. 6 decembrie 1779, Paris), a fost un pictor francez, considerat ca unul din cei mai mari artiști ai secolului al XVIII-lea. Este în special cunoscut ca maestru al naturilor moarte, al scenelor de viață și al portretelor, domenii în care talentul artistului s-a desfășurat în toată splendoarea lui. Stilul lui Chardin este atât de personal, încât nu poate fi asociat unei anumite perioade strict delimitate. Artistul activează în Franța în epoca rococo-ului, în același timp cu Watteau, Boucher și Fragonard, opera lui însă se caracterizează prin simplitate și realism subtil, care va iniția un curent burghez în pictura franceză.
Jean Siméon Chardin s-a născut la Paris pe 2 noiembrie 1699 într-o familie de meșteșugari. Tatăl său, Jean Chardin, era maestru tâmplar, confecționa mese de biliard. Perioada de început a studiilor și primii ani de tinerețe ai artistului sunt necunoscute. În anul 1718, Chardin intră în atelierul unui pictor de tablouri istorice, Pierre-Jacques Cazes. Începând cu anul 1720 își continuă ucenicia la Noël-Nicolas Coypel și, după patru ani, pe 3 februarie 1724, este primit cu titlul de maestru în Academia „Saint Luc”. Vor mai trece alți patru ani până când să dobândească un anumit renume. În anul 1728, la Expoziția Anuală a Tinerilor din Paris, expune câteva tablouri, printre care La Raie („Calcanul”) și Le Buffet („Bufetul”), care sunt remarcate de pictorii Louis Boullongne și Nicolas de Largillière, ambii membri în Académie Royale de Peinture. Cu sprijinul lor, Chardin devine membru al acestei academii, ca „talentat pictor de fructe și animale”, la un nivel inferior în ierarhia genurilor, unde pe primul loc erau apreciate tablourile pe teme istorice.
„Calcanul” surprinde prin dimensiunile mari, încă nemaiîntâlnite până atunci la naturi moarte, în plus, tabloul atrage atenția prin rigoarea strictă a compoziției și print-o stranie frumusețe plastică. Chardin nu se limitează doar în a accentua fascinația celor mai obișnuite obiecte, ci merge chiar mai departe, înfrumusețează ceea ce la prima vedere pare respingător, de ex. burta despicată a peștelui. Acest aspect este subliniat de criticii de artă în unanimitate, toți simt că enigma acestei opere rezidă în metamorfozarea urîtului în frumos.În 1731, Chardin se căsătorește cu Marguerite Saintard, în același an se naște primul său fiu, Jean-Pierre, care va deveni și el pictor. Deși membru al Academiei, Chardin continuă să fie puțin cunoscut. Este nevoit să accepte orice fel de comenzi și lucrări decorative. Împreună cu Jean-Baptiste van Loo (cunoscut sub numele de Vanloo; 1648-1745), lucrează la restaurarea frescelor Rossa și Primaticcia din Galeria lui Francisc I din Palatul Fontainebleau. Pictează „supraporte” pentru contele Rothenbourg, ambasadorul regelui Ludovic al XV-lea din Madrid.În această perioadă Chardin creează primele sale compoziții figurative, printre care Fetița cu paletă (1737), execută și scene de viață, cum ar fi, de pildă, Guvernanta (1739) sau Femeie curățind gulii (1739). În 1735 moare de tuberculoză Marguerite, soția artistului. Când în anul 1737 este redeschis Salonul Parizian (expoziție publică, organizată pentru prima dată în anul 1667 de Academia Regală de Pictură și Sculptură, la care puteau participa – la vremea respectivă – numai membrii și profesorii Academiei), Chardin prezintă șapte tablouri. Din acest moment, va participa în mod regulat la expozițiile Salonului, prezentând fie opere noi, fie tablouri mai vechi.
Femeia curățind gulii prezintă o femeie surprinsă în timpul activităților zilnice, gândurile o distrag de la treabă. Tablourile pictate în această perioadă sunt foarte asemănătoare. Cele mai multe sunt inspirate din pictura flamandă și olandeză a secolului al XVII-lea.În anii care vor urma, operele sale vor fi reproduse în numeroase gravuri, grație cărora va deveni cunoscut și apreciat în toată Franța și chiar și în restul Europei.Supraintendentul domeniilor regale, Le Normant de Tournehem, îl introduce pe Chardin la curte și, în anul 1740, îl prezintă regelui Ludovic al XV-lea. Cu această ocazie, pictorul oferă monarhului două tablouri. Pe 26 noiembrie 1744 se recăsătorește cu Françoise-Marguerite Pouget. Situația lui materială devine mai bună, în sfârșit se poate ocupa de tematica sa preferată, naturile moarte. Cutia muzicală (1752), comandată de rege, va fi una dintre ultimele scene de viață din tablourile sale. Foarte mulțumit de tablou, Ludovic al XV-lea îi acordă, începând din anul 1753, o rentă pe viață. În același an, printre cele nouă tablouri prezentate la Salon, cinci sunt naturi moarte.În anul 1755, Chardin este numit trezorierul Academiei, în același timp este cel care dispune modul de amplasare a tablourilor trimise la Salon.
În anul 1757, regele îl invită pe artist să locuiască la Louvre. În anii 1764-1766, Chardin execută două cicluri de „supraporte” destinate palatelor regale de la Choicy și Bellevue. Pictorul se apropie de vârsta de șaptezeci de ani și se bucură de o glorie neștirbită. După moartea lui François Boucher în anul 1770, renta regală a lui Chardin crește din nou.
Cu ocazia expoziției de la Salon din anul 1771, Chardin prezintă – în premieră pentru istoria acestei instituții – tablouri lucrate în „pastel”. Folosește această tehnică deoarece de câțiva ani vede din ce în ce mai rău, fapt care îl împiedică să picteze în ulei. Această schimbare a tehnicii se reflectă și în schimbarea tematicii, începe să picteze portrete.În anul 1772, pictorul pierde pe ultimul său copil, fiul său, Jean-Pierre, se îneacă la Veneția. Doi ani mai târziu, Chardin, cu vederea tot mai slabă și în plus suferind de rinichi, se vede nevoit să renunțe la funcțiile sale academice. La problemele de sănătate se adaugă și greutățile materiale, deoarece, începând din anul 1775, beneficiile de care se bucura din partea regelui s-au restrâns. Cu câteva luni înainte de a muri, în anul 1779, va prezenta încă o dată la Salon o serie de pasteluri, printre care și ultimul său autoportret.

Moare de 6 decembrie 1779, în apartamentul său de la Louvre. Este înmormântat la biserica Saint-Germain-l’Auxerrois din Paris.

După moartea lui Chardin, creația lui este dată uitării sau tratată cu indiferență. Situația se va schimba abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Édouard Manet va admira stilul lui Chardin în redarea plastică a obiectelor, Paul Cézanne va aborda geometria quasitematică a compozițiilor lui, Vincent Van Gogh va prelua factura groasă și plastică a tablourilor, iar pictorul italian contemporan Giorgio Morandi își va însuși tematica subtilă a naturii moarte.
La prima vedere, Chardin pare să fie străin de spiritul epocii sale. Educația lui, sursele de inspirație, tematica și stilul îl opun altor pictori francezi din secolul al XVIII-lea, specializați în pictura istorică (cu tematică religioasă, antică sau mitologică) și în scene cu caracter frivol. Printre creațiile lui nu găsim așa ceva; de asemenea, el nu pictează niciodată nuduri. Particularitatea artei lui Chardin tinde spre straturi mult mai profunde. În cadrul naturilor moarte artistul iese în afara convenției dominante în ceea ce privește tematica. Naturile moarte ale lui Chardin sunt lipsite de orice simboluri sau anecdotă, ele sunt un exemplu de moderație și simplitate, artistul renunță la pitorescul decorativ în favoarea unor motive comune.

Vasul de aramă, împreună cu alte câteva vase, reprezintă o parte dintr-o bucătărie. Chardin plasează obiectul pe fundalul unui perete cenușiu, aproape monoton, dând astfel naștere unui efect de reducere a profunzimii și, în consecință, evidențiază obiectul din prim-plan. Totul este integrat în compoziție de așa manieră, încât se relevă intensitatea culorilor și se reușește redarea plenitudinei și ritmului armonios al corpurilor.

Frații Goncourt sunt plini de entuziasm când vorbesc despre Coșul cu smeură: „Miracolul cu care Chardin ne farmecă rezultă din corpurile obiectelor, în jurul cărora modelează propria lor lumină, încât par să se desprindă de pe pânză și să se deplaseze în spațiu grație unor fenomene de neînțeles, ce se nasc în relația tablou – privitor”.
Tabloul Borcanul cu măsline trebuie privit de la oarecare distanță, deoarece pictorul este preocupat mai ales de efectul pe care îl provoacă compoziția privită în ansamblu. Stratul de vopsea este mai subțire, trăsăturile de penel ușoare și succesive, prevestind apariția pointilismului.

Băiatul cu titirez a fost prezentat de Chardin pentru prima dată la Salonul parizian din anul 1738. Micul Auguste-Gabriel Godefroy, fiul unui bancher, prieten al artistului, urmărește fascinat jucăria care se învârte, este dedicat nestingherit jocului, uitând de toată lumea, pierzând noțiunea timpului.

În jurul anului 1740, temele reprezentând scene de viață ale lui Chardin suferă transformări profunde. Pictorul renunță la servitoarele care ajută la treburile casei (vezi Femeia curățind gulii), el ne invită acum în interioare mobilate cu gust unde se desfășoară scene de viață burgheză. Succesul de care se bucură Toaleta de dimineață se bazează totuși pe ceva mai mult decât pe tema în sine. Este mai ales rezultat al inegalabilei îndemânări cu care artistul redă structura țesăturilor și strălucirea metalului, al armonizării culorilor, obținute grație neobișnuitei fineți artistice.
În anul 1771, Chardin prezintă pentru prima dată la Salon trei portrete în pastel, tehnică la care a apelat în momentul în care a fost nevoit – din cauza slăbirii vederei – să renunțe la pictura în ulei. În decursul următorilor opt ani, până în anul 1779, Chardin execută în tehnica pastelului trei autoportrete și portrete ale soției (Doamna Chardin) și ale altor persoane. Chardin strivește pastelul pe hârtie cu mișcări impulsive, impetupase și ferme, desenează cu dezinvoltură, cu mână sigură chiar și în trăsăturile ocazionale de penel, renunțând la liniile cu care până acum obișnuia să înmoaie contrastele sau să unească umbrele.

Allan Ramsay - Miss Craigie



* * *

în acest tablou e o poezie
un cap
puțin mijloc
ce se mișcă pe două picioare
în peisajul plin de flori
împotriva gândurilor nerostite

(cav)


------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Allan Ramsay
Titlul : Miss Craigie
Titlul original: Miss Craigie
Data: 1741
Stilul: Rococo
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 76.2 x 63 cm
Unde se gaseste: Denver Art Museum (DAM), Denver, CO, US

Date despre pictor:
Allan Ramsay (13 octombrie 1713 – 10 august 1784) a fost un portretist scotian, nascut in Edinburgh, Scotia, cel mai mare dintre copiii lui Allan Ramsay, poet si autor al „The Gentle Shepherd”.

De la varsta de 20 de ani a studiat in Londra sub indrumarea pictorului suedez Hans Hysing la Academia St. Martin’s Lane, in 1736 a plecat la Roma si Neapole, unde a lucrat timp de trei ani cu Francesco Solimena si Imperiali (Francesco Fernandi). La intoarcerea sa in 1738 s-a stabilit in Edinburgh, atragand atentia asupra lui prin pictura capului lui Duncan Forbes of Culloden si a portretului Ducelui de Argyll, ulterior folosit de Banca Scotianaa pe bancnotele scotiene.Mai tarziu s-a mutat in Londra, unde a fost angajat de Ducele de Bridgewater.Manierele sale placute si cultura lui generala, talentul sau artistic au contribuit la popularitatea sa. In 1739 s-a casatorit pentru cu prima sa sotie, Anne Bayne, fiica unui profesor de Drept din Edinburgh. Niciunul dintre cei trei copii ai lor nu a supravietuit copilariei, sotia lui murind pe 4 februarie 1743, la nasterea celui de-al treilea copil.

Una dintre elevele sale a fost Margaret Lindsay, cea mai mare fiica a lui Sir Alexander Lindsay of Evelick si al Ameliei Murray (nepoata lui David Murray, al 5-lea Viconte de Stormont si sora ofiterului de marina John Lindsay). Mai tarziu s-a casatorit cu ea la Canongate Kirk, Edinburgh, desi tatal ei n-a fost de acord si nu a iertat-o niciodataa fiindca s-a casatorit cu un artist. In urma casatoriei lor indelungate si fericite au avut trei copii supravietuitori, Amelia (1755–1813), Charlotte (1758–1818?) si (1768–1845).

Ramsay si sotia lui au plecat In Italia intre 1754–1757, la Roma, Florenta, Neapole si Tivoli, cautand, pictand si desenand dupa lucrarile vechilor maestri, in siturile arheologice si, pentru a castiga niste bani, au pictat portrete ale turistilor.Dupa ce s-au intors acasa, in 1761 a fost angajat ca pictor principal in slujba lui George III.

A renuntat la pictura in 1770 pentru a se concentra asupra literaturii, sanatatea sa deteriorandu-se in urma unui accident cu dislocarea bratului drept si dupa moartea celei de-a doua sotii in 1782. A murit la Dover pe 10 august 1784.

Mykhailo Boychuk - O fată


AZI O PICTURĂ DE MYKHAILO BOYCHUK

* * *

limba ucrainieană
pe întuneric
are același gust
în serile în care vorbim
despre iubire

(cav)



------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Mykhailo Boychuk
Titlul : O fată
Titlul original: Дівчина
Data: c.1915; Ukraina
Stilul: Expresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Mykhailo Boychuk (ucrainean: Михайло Львович Бойчук, 30 octombrie 1882 - 13 iulie 1937) a fost un pictor ucrainean

Modest Cuixart - Migdiada de globus - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI MODEST CUIXART

* * *

e pasărea mea din vis
respirația zilei


(cav)



------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Modest Cuixart
Titlul :
Titlul original: Migdiada de globus
Data: 1988
Stilul: Surrealism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Modest Cuixart i Tàpies (născut la 2 noiembrie 1925 la Barcelona - a murit la 31 octombrie 2001 la Palamós) a fost pictor spaniol (catalan). Împreună cu poetul Joan Brossa și pictorii Joan Ponç, Antoni Tàpies și Joan-Josep Tharrats, au fondat revista surrealistă et dada Dau al Set în 1948


Antonio Jacobsen - Vapoarul OSCAR II intră în portul New York - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI ANTONIO JACOBSEN

* * *

am gustul călătoriilor în sânge
profit de fiecare ocazie
ca să ies din peisajul orașului gri
și să mă trezesc
în alt peisaj în culori strălucitoare
alături de tine

(cav)



------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Antonio Jacobsen
Titlul : Vapoarul OSCAR II intră în portul New York
Titlul original: Steamship OSCAR II Entering New York Harbor
Data:
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Antonio Nicolo Gasparo Jacobsen (2 noiembrie 1850 - 2 februarie 1921) a fost un artist marin american născut în Danemarca, cunoscut sub numele de "Audubon of Vessels Steam"

Lilia Carrillo - Contaminat de primăvară - aniversare


O PICTURĂ MEXICANĂ CU LILIA CARRILLO

* * *

toți cireșii vestesc primăvara
cățărați în ei
privind spre cer
încet – încet
se deschid ferestrele
viselor
către stele

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Lilia Carrillo
Titlul : Contaminat de primăvară
Titlul original: Contaminación Primaveral
Data: 1968
Stilul: Art informer
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Lilia Carrillo (1930-1974) a fost un pictor mexican .

Song Huizong - Porumbel pe o ramură de piersic - aniversare


O CLIPĂ DE PICTURĂ CU SONG HUIZONG

* * *

un porumbel
stă într-un piersic mut
fără amintiri
și privește către mare
visând la vânturile lui

(cav)



------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Song Huizong
Titlul : Porumbel pe o ramură de piersic
Titlul original:
Data: 1108
Stilul: Gongbi
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Pe 2 noiembrie 1082 s-a nascut Song Huizong, împărat chinez, pictor şi caligraf (†4 iunie 1135) ,al optulea si unul dintre cei mai vestiti imparati ai Dinastiei Song, a carui viata personala a fost traita in lux, sofisticare, arta, dar cu un sfarsit tragic.
Huizong a fost cunoscut pentru promovarea taoismului.A fost si un talentat poet, pictor, caligraf si muzician.A sprijinit la Curtea sa numerosi artisti, iar catalogul colectiei sale imperiale numara peste 6000 de picturi cunoscute.

Guilherme de Santa-Rita - cap


O CLIPĂ DE PICTURĂ CU GUILHERME DE SANTA-RITA

* * *

tot timpul am tras cu ochiul la don quixote
sintetiza prezentul și
anticipa viitorul
liniștindu-se
și asta îmi dă încredere

(cav)


------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Guilherme de Santa-Rita
Titlul : Cap
Titlul original: Cabeça
Data: c. 1910
Stilul: Futurism
Mod de realizare: Ulei
Dimensiunea: 46.5 x 65.3 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Guilherme Augusto sau Santa-Rita Pintor (31 octombrie 1889, la Lisabona - 29 aprilie 1918, la Lisabona), a fost un pictor portughez futurist, cunoscut pentru excentricitățile sale, dressing; haine de lucru cu dreptunghiuri dungate.

John Atkinson Grimshaw - Toamna de aur


adiere de vânt

zeppeline uşoare ale nopţilor de toamnă
plutesc peste copacii adormiţi
iarba numai rădăcini şi tulpină
o prelungită emoţie de toamnă
tremură peste pielea ei
ca o neaşteptată adiere de vânt
peste aleea goală.

(cav)



------------------------------------------------------------------------------------ -
Pictor: John Atkinson Grimshaw
Titlul: Toamna de aur
Titlul original:
Data:
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie particulară

Date despre pictor:

John Atkinson Grimshaw (6 septembrie 1836 – 13 octombrie 1893) a fost un pictor apartinand erei Victoriene, un „pictor remarcabil si imaginativ” cunoscut pentru scene ale orasului si peisaje.
A devenit un artist de succes in anii 1870 cand si-a permis sa inchirieze a doua casa in Scarborough, care a devenit un subiect favorit.Grimshaw a fost influentat la inceput de pre-rafaeliti.Datorita acestui stil a folosit culori si lumini precise si detalii in lumini vii.Deseori a pictat peisaje in diferite anotimpuri sau vreme;orasul si scenele cu strazi periferice, precum si scene in lumina lunii ale docurilor din Londra, Leeds, Liverpool si Glasgow. Aplicand cu indemanare efectele luminii si o atentie deosebita la detalii, artistul a fost capabil sa descrie intr-un mod complicat o scena transmitand starea sa sufleteasca.

Joaquín Sorolla y Bastida - Elena in cove, San Vicente at Majorca


ANIVERSAREA POEZIEI GRECESTI PUSA IN LUMINA DE ODYSSEAS ELYTIS

Elena

Cu primul strop de ploaie a fost ucisă vara
S-au umezit cuvintele care dădeau lumină stelelor
Cuvinte cu o singură destinaţie: Tu!
Spre cine vom întinde mâinile acum când timpul
nu ţine seama de noi
Spre cine vom întoarce privirile acum când
liniile îndepărtate au naufragiat în nori
Acum când s-au închis pleoapele tale peste
priveliştile noastre
Şi suntem de parcă bezna a trecut prin noi
singuri pustii de singuri
încercuiţi de imaginile morţii tale

Cu fruntea- fereastră veghem suferinţa
cea nouă
Nu-i moartea care ne va doborî cât timp
Tu exişti
cât timp există-n altă parte un vânt pentru a continua
până la capăt
Să te-nveşmânte de apropape cum te-nveşmântă de departe
speranţa noastră
Cât timp există-n altă parte
Câmpia verde pentru visul tău solar
Pentru a depune mărturie
Nu-i moartea pe care o vom înfrunta
Ci doar întâiul strop al unei ploi de toamnă
Un sentiment confuz
Aburul pământului umed în sufletele noastre
care încet-încet se depărtează
Şi când nu-i mâna ta-n mâinile noastre
Şi când nu-i sângele nostru-n venele visului tău
Lumina pe cerul deschis
Şi muzica-n adâncul nostru, o! melancolică
Trecătoare cât vom mai fi pe lume
Aerul umed e ceasul toamnei de adio
Reazemul amar al braţului căzut în amintire
Care apare când noaptea înaintează pentru a ne despărţi
de lumină
În spatele ferestrei care priveşte spre
mâhnire
Care nu vede nimic
Pentru că de pe acum a devenit muzică mister flacără
Bătaie a pendulei în zid
Pentru că de pe acum a devenit
Poezie vers cu alt vers ecou paralel
cu ploaia lacrimi şi cuvinte
Cuvinte nu asemenea celorlalte însă şi acestea cu o singură
destinaţie: Tu!

de Odisseas Elytis

 

----------------------------------------------------------------------------------- -
Odysseas Elytis (greacă Οδυσσέας Ελύτης}, (pseudonimul literar al lui Odysséas Alepoudhélis) (n. 2 noiembrie 1911, Heraklion, Creta - d. 18 martie 1996, Atena) este un scriitor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1979.
------------------------------------------------------------------------------------ -
Pictor: Joaquín Sorolla y Bastida
Titlul: Elena
Titlul original: Elena in cove, San Vicente at Majorca
Data: 1919; Spania
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie particulară

Date despre pictor:
Joaquín Sorolla y Bastida ( 27 februarie, 1863 – 10 august, 1923), pictor spaniol nascut in Valencia, portretist, peisagist si lucrari monumentale cu teme sociale si istorice.Cele mai multe dintre lucrarile sale sunt caracterizate printro reprezentare deosebita sub lumina soarelui a oamenilor si peisajelor din tara sa natala
In 1890 s-a mutat in Madrid, iar in acea perioada si-a concentrat atentia asupra picturilor monumentale cu teme orientale, mitologice, istorice si cu subiecte sociale pe care le-a expus in saloane si expozitii internationale in Madrid, Paris, Venice, Munich, Berlin si Chicago.
Primul sau succes rasunator a fost inregistrat cu pictura Another Marguerite (1892), recompensata cu medalia de aur la Expozitia Nationala din Madrid, apoi a fost premiat la Expozitia Internationala din Chicago Exhibition, lucrarea fiind donata Muzeului Universitatii din Washington, St. Louis, Missouri. Curand a castigat notorietate internationala si a devenit cel mai de seama reprezentant al Scolii Spaniole de pictura moderna.
Pictura lui, The Return from Fishing (1894), lucrare a maturitatii sale, a fost admirata in Salonul din Paris Salon si a fost achizitionata de stat pentru Musée du Luxembourg.

William Merritt Chase - Sfarsit de sezon

plaja

privirea ochilor mei scriu poezie
avand drept sursa marea
pasari care zboara spre adaposturi
iarba inalta se leagana intr-un dans
pe plaja doar umbra scaunelor goale.
soarele nu straluceste
norii marsaluiesc
curand, foarte curand
lacrimi vor cadea peste umbrela mea.
miros de ploaie
miros de singuratate.

asa ca am sa las ploaia
sa spele incertitudinea mea.

(cav)

 


------------------------------------------------------------------------------------ -
Pictor: William Merritt Chase
Titlul: Sfarsit de sezon
Titlul original: End of the season Sun
Data: 1884
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 34.92 x 45.09 cm
Unde se găseşte: Mount Holyoke College Art Museum, USA
Date despre pictor:

William Merritt Chase (1 noiembrie, 1849 – 25 octombrie , 1916) a fost un pictor impresionist si profesor american.S-a nascut in Williamsburg (acum Nineveh), Indiana, in familia unui comerciant local. Tatal lui Chase s-a mutat impreuna cu familia la Indianapolis in 1861 si si-a angajat fiul ca vanzator in afacerea familiei. Chase a aratat de timpuriu interes in arta si a studiat cu artistii locali, Barton S. Hays si Jacob Cox.
Chase a calatorit in Venetia, Italia in 1877 impreuna cu Duveneck si John Henry Twachtman, dupa care s-a intors in Statele Unite in vara lui 1878, ca artist reprezentand noul curent de talente americane educate in Europa. Si-a deschis un studio la New York in cladirea Studio Building de pe Tenth Street, caminul multor pictori importanti din acea perioada.
Chase a castigat numeroase premii si distinctii, atat acasaa cat si in strainatate, a fost membrual Academiei Nationale de Desen, New York, iar intre 1885 si 1895 a fost presedintele Societatii Artistilor Americani. a devenit membru al Ten American Painters dupa ce John Henry Twachtman a murit.
Chase a murit pe 25 octombrie, 1916 in casa sa din New York. In prezent, lucrarile lui sunt expuse in cele mai mari muzee din Statele Unite.