marți, 28 martie 2017

Knud Andreassen Baade - aniversare - The Athenaeum - Shipwrec

ANIVERSAREA PICTORULUI NORVEGIAN KNUD BAADE

Vaporul

Pe o mare înspumată
Un vapor naviga...
Iar pe acel vapoooor
Coana Chiriţa striga...


Vai, vai, vai ci durere.
Ioti-te, bre, vaporu' cum chere
Şi marinarii cum moari
Moari şi dă din chişioari...

Opreşte Nae vaporu'
Opreşte, cî mă scufund... (pâr, pâr, pâr...)
Un val ni-atinji chişioru'
Şî-ni traji galoşu' la fund (pâr, pâr, pâr...)

Vai, vai, vai ci durere.
Ioti-te, bre, vaporu' cum chere
Şi marinarii cum moari
Moari şi dă din chişioari...

Căpitanul Roberto
Şî cu-ai săi marinaaari...
S-au închis în cabinăăăă
Şî zghiară ca nişti măgari...

Vai, vai, vai ci durere.
Ioti-te, bre, vaporu' cum chere
Şi marinarii cum moari
Moari şi dă din chişioari...

de Ion Spanu.
şi din Titanic Vals (1964).


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Knud Andreassen Baade
Titlul: The Athenaeum - Shipwrec
Titlul original: The Athenaeum - Shipwrec
Data: 1838; Norvegia
Stilul:Romanticism
Mod de realizare: ulei
Dimensiunea: 63 x 43 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Knud Baade (28 martie 1808 - 24 noiembrie 1879 ) a fost un pictor norvegian de portrete și peisaje. El a fost cunoscut mai ales pentru picturile sale la lumina lunii, care sunt caracterizate prin contraste puternice și dramatice între lumină și umbră. Specialist în peisaje marine

Cuno Amiet - aniversare - Grădină cu flori

ANIVERSAREA PICTORULUI ELVEŢIAN CUNO AMIET

flori

ziua se îndepărtează
un gând misterios umblă
în grădina cu flori.
floarea-soarelui urmăreşte soarele
şi umbre albastre lăsate de pomi.
trandafiri, lalele, coprine făcute buchet
stau în braţele florăresei
şi şoşotesc despre romanţele de la căderea nopţii.


o stropitoare nevinovată priveşte
de pe tersasă la jocul tăcut al culorilor.

(cav)


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Cuno Amiet
Titlul: Grădină cu flori
Titlul original:Blumengarten
Data: 1936
Stilul: Post-impresionism
Mod de realizare: ulei pe lemn
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Cuno Amiet (28.03.1868 -06,07. 1961) a fost un pictor , grafician, artist grafic și sculptor elveţian. A fost un pionier al artei moderne în Elveția.
Amiet a creat 4.000 de picturi, dintre care 1.000 sunt auto-portrete.
În timp ce Amiet a preluat teme de expresionism , lucrările sale păstrează un sentiment de armonie de culoare întemeiată în tradiția franceză.

Vincent van Gogh- Irisi

OUL CU IRIS


Fiecare vorba calda, sub ea
cloceste un ou al vorbirilor noastre
Vii verbe, o, voi,
cu frunze verzi-albe-albastre.
Oul deschide deodata o pleoapa:
sub iris se aude batind
pliscul nenascutei pasari, copilaresti
numai in ea insasi zburind.
Sar cojile!
La inceput
privirea da din aripi in unda
despartita in delta pe care o face
cind se varsa in ora, secunda.
Apoi, ah, apoi nici macar
nu mai e pasare in izbucnire
ci se duce subtiindu-se, alungindu-se,
sira a spinarii de frunza; - privire.


de Nichita Stanescu
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Vincent van Gogh- Irisi -1889. Aceasta pictura a ajuns sa fie considerata una dintre cele mai apreciate capodopere ale pictorului. Albastrul profund al mugurilor de iris cu un desen delicat contrasteaza putenic cu verdele indraznet al frunzelor in forma de lama. Rosul cald al solului ancoreaza si mai puternic plantele in partea de jos a panzei iar verdele deschis al pajistei inflorite sustine florile din spate. In contrast cu aceste culori se afla o floare de iris, in stanga, mare alba, larg deschisa. In dreapta, in spate se afla un iris albastru pal, ca un ecou al primului. Astazi, in cazul in care s-ar pune in vanzare, ar valora mult mai mult de 49 millioane de dolari, suma la care a fost vanduta in 1987.
Vincent van Gogh
Preţ: 53,9 milioane $
Ănul vânzării: 1987
Sotheby's
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Pictor: Vincent Willem van Gogh
Titlul: Irişi
Titlul original:
Data: 1889
Stilul:Post-impresionist
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 71 x 93 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Vincent Willem van Gogh (pronunţat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franţa) a fost un pictor olandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influenţă profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii şi impactul emoţional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Van Gogh şi-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, şi, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schiţeze oameni din comunitatea locală şi, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conţinea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris şi acolo i-a descoperit pe impresioniştii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reuşit să fugă, iar van Gogh şi-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în oraşul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh a ieşit din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împuşcat în piept cu pistolul şi a murit peste 2 zile.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi şi 1.100 de desene şi schiţe . Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje şi picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute şi cele mai scumpe din lume. Fiind puţin apreciat în timpul vieţii, faima sa a crescut în anii de după moarte[9]. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanţi pictori din istorie.

John Everett Millais - Ophelia



***

"O salcie se-apleaca peste rau
Ce ii reflecta coroana cenusie
Acolo duse ea ghirlanda-i smintita
De urzici, lamaita si flori de hrean…"

Shakespeare – HAMLET

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
John Everett Millais – Ofelia (1852)
Sursa de inspiratie a servit drama Hamlet – Shakespeare.
Pentru a spori tristetea, Millais isi aseaza personajul intr-o compozitie exuberanta, plina de plante colorate. Sau pictat trandafiri, flori de nu-ma-uita
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------


 -----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: John Everett Millais
Titlul: Ofelia
Titlul original: Ophelia
Data: c. 1852
Stilul: Romantic
Mod de realizare: ulei pe lemn
Dimensiunea: 112 x 76 cm
Unde se gaseste: Tate Modern, London, UK

Date despre pictor:
Sir John Everett Millais, Primul Baronet, PRA (8 iunie 1829 – 13 august 1896) a fost un pictor englez pre-rafaelit si ilustrator de carti. Millais s-a nascut in Southampton in 1829, intro famlie instarita din Jersey. Talentul lui artistic i-a adus un loc la Royal Academy la o varsta fara precedent, 11 ani. Student fiind i-a cunoscut pe William Holman Hunt si Dante Gabriel Rossetti cu care a fondat Fratia Pre-Rafaelita (cunoscuta ca ‘PRB’) in septembrie 1848, in casa familiei sale de pe Gower Street, Bedford Square. Lucrarea lui Millais, „Christ In The House Of His Parents” (1850) a starnit multe controverse datorita portretului realistic al clasei municitoare, Familia Sfanta care lucra intrun atelier de tamplarie. Si lucrarile ulterioare au starnit controverse, insa nu atat de puternice. Millais a avut un succes popular cu „A Huguenot” (1852), care descrie un cuplu tanar pe cale de a fi despartit din cauza conflictelor religioase. Primele sale tablouri au fost realizate cu foarte mare atentie la detalii, demonstrand o munca laborioasa si indelungata, concentrat pe frumusetea si complexitatea naturii. In picturi ca de exemplu, Ophelia (1852) Millais a creat zone picturale dense si elaborate bazate pe integrarea elementelor din natura. Aceasta abordare a fost descrisa ca un fel de eco-sistem pictural. Acest stil a fost promovat de criticul John Ruskin, care le-a luat apararea pre-rafaelitilor fata de criticii lor.Prietenia lui Millais cu Ruskin l-a introdus la sotia lui Ruskin, Effie, care i-a pozat curand pentru lucrarea „The Order of Release”. Millais si Effie s-au indragostit unul de celalalt. Desi era casatorita cu Ruskin de cativa ani, Effie era inca virgina. Parintii ei au realizat ca ceva nu e in regula, iar ea a cerut anularea casatoriei.
In 1856, dupa ce casatoria ei cu Ruskin a fost anulata, Effie si John Millais s-au casatorit. Cei doi au avut opt copii. Dupa casatorie, Millais a inceput sa picteze intrun stil mai larg, ceea ce a fost considerat de catre Ruskin ca fiind o catastrofa. S-a argumentat ca acest stil s-a datorat nevoii lui Millais de a-si mari veniturile pentru a-si putea intretine familia numeroasa. Unii critici ca William Morris l-au acuzat ca vinde mult pentru a castiga popularitate si bogatie.Admiratorii lui, in contrast, au subliniat legaturile artistului cu Whistler si Albert Moore, precum si influenta asupra lui John Singer Sargent. Insusi Millais a argumentat ca devenind mai indraznet ca artist, putea sa picteze cu mai mult curaj, indrazneala. In articolul sau „Thoughts on our art of Today” (1888) ii recomanda pe Velázquez si Rembrandt ca modele de urmat pentru artisti.
Millias a fost ales membru asociat al Royal Academy of Arts in 1853, apoi a fost ales membru deplin in academie, unde a fost un proeminent si activ participant. I s-a acordat titlul de baronet in 1885, primul artist onorat cu un titlu ereditar. Dupa moartea lui Frederic Leighton in 1896, Millais a fost ales presedinte al Royal Academy, insa a murit in acelasi an de cancer la gat. A fost inmormantat in catedrala St Paul.

Marc Chagall - Aniversare



De dragoste

Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.

Eu mă inec în lumine
si scrisnesc în crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rid,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine mă infatiseaza pe când
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
în lumea fioroasa
de sub ceresc.

de Nichita Stanescu
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
28.03.1985 - A murit Marc Chagall, pictor, scenograf şi ilustrator de carte francez. A realizat decoraţia plafonului Operei din Paris, la comanda lui André Malraux (n.07.08.1887).
Marc Chagall - Aniversarea - 1915. In 1914, Chagall s-a intors in Rusia pentru a se casatori cu Bella Rosenfeld si pentru a o aduce la Paris. Si-a exprimat dragostea pentru ea in cateva picturi din 1915-1917. In cartea ei Prima intalnire, Bella a descris cum a vrut sa decoreze camera cu ocazia aniversarii lui. In timp ce inca tinea florile in mana, Chagall a rugat-o sa ramana nemiscata pentru a-i realiza portretul. Bella a scris: Uniti zburam deasupra camerei decorate, ajungem la fereastra si vrem sa zburam afara. Peretii se invartesc in jurul nostru. Zburam deasupra campurilor pline de flori, deasupra caselor, a gradinilor, a bisericilor. Trupul barbatului se dezarticuleaza complet sarutandu-si logodnica. Fenomenul desprinderii de sub apasarea corporalitatii are loc in mediul domestic. Indiferent de fundalul pe care se proiecteaza fericirea lor exultanta, universul ramane corespondent al afectivitatii artistului.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------


------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Marc Chagall
Titlul: Aniversare
Titlul original:
Data: 1915; Liozna, near Vitebsk, Belarus
Stilul: Naïve Art (Primitivism)
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 99.5 x 80.5 cm
Unde se gaseste: Museum of Modern Art (MoMA), New York City, NY, US
Date despre pictor:
Marc Chagall ( 7 iulie 1887, Vitebsk/Belarus – 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence/Franţa), pictor modern cu un stil personal, caracterizat de puternica sa individualitate. Universul viziunilor sale poetice, care stă sub semnul fanteziei şi al melancoliei, este strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creaţia sa, la fel ca şi oraşul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul şi-a petrecut copilăria.
La 7 iulie 1887 vine pe lume la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moşe Segal, care se va face cunoscut mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul născut al familiei Zachar şi Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiş. Părinţii lui Chagall sunt oameni săraci şi foarte credincioşi. Viaţa de familie se desfăşoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul destinat de autorităţile ţariste evreilor. Părinţii sunt analfabeţi, dar fiul învaţă să scrie, să citească şi să cânte la vioară. Primele cunoştinţe le primeşte la şcoala evreiască, apoi va urma o şcoală laică. Ar vrea să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf (1906), dar reuşeşte să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primeşte primele lecţii de pictură. Înfruntând multe greutăţi, în anul următor pleacă la St. Petersburg, unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase. Chagall îşi va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la Şcoala Svansev, care reunea pe reprezentanţii avangardei ruse.În anul 1910 ia parte la expoziţia colectivă organizată de Şcoală. Se hotărăşte să plece în Franţa. În acest timp se logodeşte cu Bella Rosenfeld, care îl va aştepta la Vitebsk vreme de patru ani. Se vor căsători în anul 1915.
Ajuns la Paris, artistul îşi adaptează numele limbii franceze. La început locuieşte în cartierul Montparnasse, apoi se mută în La Ruche, unde existau aproximativ o sută de ateliere de pictură. Chagall trăieşte în sărăcie. Noaptea pictează în atelierul tixit şi dezordonat, pe pânze improvizate din feţe de masă, cearşafuri sau cămăşi de noapte, ziua continuă să studieze. Îi cunoaşte pe poeţii Max Jacob şi Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert Delaunay, lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă (1912).În anii 1913 şi 1914 îşi expune la Berlin tablourile pictate la Paris. În 1914 îşi vizitează familia în Vitebsk şi, surprins de izbucnirea războiului, va rămâne în Rusia timp de opt ani.În primul an de război, lucrează ca funcţionar de stat în St. Petersburg. În cercul cunoscuţilor din capitală se află poeţii Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin şi Alexandr Blok. Se apropie anul 1917, care aduce cu sine revoluţia şi războiul civil. În Rusia sovietică, evreii vor deveni în sfârşit cetăţeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în oraşul natal, Chagall îşi regăseşte cu emoţie rădăcinile în folclorul şi cultura evreiască, care cunoştea în acea vreme o adevărată renaştere. Etnografii evrei adună poveşti şi legende care fuseseră până atunci păstrate numai prin viu grai. Această tradiţie naţională neobişnuit de bogată reprezintă o completare a textelor cărţilor sfinte Tora şi Talmudul.În Poarta cimitirului motivul care dă titlul tabloului este o poartă monumentală încununată cu steaua lui David şi acoperită cu inscripţii în ebraică. Textul de la baza frontispiciului redă cuvintele lui Dumnezeu din cartea profetului Iezechiel: „Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel…”.
În septembrie 1944, soţia sa Bella moare în urma unei infecţii. În America, pe lângă tablouri, artistul creează şi scenografii pentru spectacolele de balet „Aleko” de Ceaikovski şi „Pasărea de foc” de Stravinsky.În 1948 se stabileşte împreună cu pictoriţa canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o cunoaşte pe Valentina Brodski, numită de el „Vava”.
Se vor stabili la Paris în apatamentul Vavei, pe insula Saint Louis.Din anul 1966, locuiesc la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa. Chagall merge de mai multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea Knesseth-lui (Parlamentul) din Ierusalim. În ultimii ani ai vieţii, Chagall continuă să lucreze neobosit. Pictează, se ocupă de sculptură, ceramică şi litografie, proiectează vitralii.
Moare la 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci şi opt de ani. Marc Chagall a intrat în istoria picturii fără să-şi fi creat propria şcoală. Până în ziua de azi nu se cunoaşte un alt artist care să se fi raportat la creaţia lui. Poezia sentimentală a tablourilor sale, onirismul lor care îşi are rădăcinile în folclorul evreiesc şi în spiritul poporului rus, culorile strălucitoare care ar fi putut fascina pe mulţi artişti nu şi-au găsit adepţi. Chagall nu a încercat să schimbe cursul istoriei picturii. A dorit pur şi simplu ca, în felul său original, să ilustreze poveşti minunate, născute din propriile experienţe, să-şi exprime propriul misticism care poartă mai mult însemnele poeziei decât ale religiei.

Fra Bartolomeo - aniversare - Portretul lui Girolamo Savonarola

ANIVERSAREA PICTORULUI FRA BARTOLOMEO

Savonarola

Mi se-arătă Savonarola care-mi zise:
Să ardem copacii pe rugul vanităţilor,
să ardem iarba, grâul, porumbul,
ca să fie totul mai simplu !
Să sfărâmăm pietrele, să smulgem
râurile din albie, ca să fie totul
mai simplu, cu mult mai simplu !
Să renunţăm la picioare,
pentru că mersul e-o vanitate.
Să renunţăm la privire,
pentru că ochiul e-o vanitate.
Să renunţăm la auz pentru că urechea
e-o vanitate.
Să renunţăm la mâini,
ca să fie totul mai simplu, cu mult
mai simplu !
Mi se-arătă Savonarola în vis,
ca o rană veche a creierului lumii.
Mi se-arătă în vis
şi m-am trezit urlând şi strigând.


de Nichita Stanescu



----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Fra Bartolomeo
Titlul: Portretul lui Girolamo Savonarola
Titlul original:
Data: c. 1498
Stilul:Academism
Mod de realizare: ulei pe lemn
Dimensiunea: 47 x 31 cm
Unde se gaseste: Museo Nazionale di San Marco din Florenta

Date despre pictor:
Fra Bartolomeo (cunoscut și ca Fra Bartolomeo di Pagholo sau Baccio della Porta) (n. 28 martie 1472-6 octombrie 1517) a fost un pictor renascentist italian pe teme religioase.
S-a nascut in Savignano di Prato, Toscana. A primit porecla de Baccio della Porta deoarece casa lui era langa Porta („Poarta”) San Pier Gattolini.
Incepand cu 1483 ori 1484, la recomandarea lui Benedetto da Maiano, a intrat ca ucenic in atelierul lui Cosimo Rosselli. In 1490 ori 1491 a inceput colaborarea cu Mariotto Albertinelli. La sfarsitul anilor 1490, Baccio a fost atras de invataturile lui Fra Girolamo Savonarola, care a acuzat ca ce vedea era arta contemporana amagitoare si depravata. Savonarola a argumentat printr-o directa ilustrare vizuala a Bibliei pentru educarea celor incapabili sa o citeasca. Din 1498 este faimosul sau portret a lui Savonarola, actualmente in Museo Nazionale di San Marco din Florenta.
El a renuntat la pictura pentru cativa ani pana in 1504 cand a devenit seful atelierului din manastire si supus al superiorului manastirii. In acelasi an a inceput „Vision of St. Bernard” pentru capela familiei Bernardo Bianco in Badia Fiorentina, terminata in 1507. Curand dupa aceea, Raphael a vizitat Florenta si s-a imprietenit cu calugarul. Bartolomeo a invatat perspectiva de la tanarul artist, in timp ce Raphael si-a imbunatatit indemanarea in pictarea draperiilor, ceea ce s-a observat dupa intalnirea lor.
La inceputul lui 1508 Bartolomeo s-a mutat in Venetia sa picteze „Holy Father, St. Mary Magdalene and St. Catherine of Siena” pentru calugarii Dominicani de la San Pietro Martire din Murano, influentat oarecum de coloristica venetiana. Deoarece Dominicanii nu i-au platit lucrarea, el a dus-o la Lucca, unde poate fi vazuta acum.

Jean-Paul Laurens - Ostatici - Captivi

ANIVERSAREA PICTORULUI FRANCEZ JEAN-PAUL LAURENS

ostatici

captivi
in iluzii inexistente si dureroase
copiii se odihnească pentru un minut
o oră,
o zi,
o săptămână,
un timp.


(cav)



----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jean-Paul Laurens
Titlul: Ostatici
Titlul original: Assouan
Data: 1896
Stilul:Academism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Jean-Paul Laurens (1838 – 1921), a fost un pictor si sculptor francez, unul dintre ultimii exponenti majori ai stilului academic francez. S-a nascut in Fourquevaux, a fost elevul lui Léon Cogniet si Alexandre Bida. Un hotarat anti-cleric si republican, lucrarile lui au avut deseori teme istorice si religioase, prin care cauta sa transmita un mesaj de opozitie la opresiunea monarhica si clerica.Eruditia si maiestria lui tehnica au fost foarte admirate in timpul lui, insa in ultimii ani, tehnica lui hiper-realistica a ajuns sa fie privita ca excesiv de didactica. Laurens a fost angajat de A Treia Republică Franceză sa picteze numeroase lucrari publice, incluzand bolta de otel a primariei din Paris, monumentalele serii cu viata Saint Genevieve din apsida Panthéon-ului, tavanul de la Odéon Theater si holul Capitoliului de la Toulouse. Laurens a fost profesor la École nationale supérieure des Beaux-Arts din Paris, unde i-a avut ca elevi pe André Dunoyer de Segonzac si George Barbier. Doi dintre fiii lui, Paul Albert Laurens (1870-1934) si Jean-Pierre Laurens (1875-1932), au devenit pictori si profesori la Académie Julian. A murit la Paris in 1921.

Eugene Delacroix - Frederic Chopin - Gazebo


IMI PLACE CHOPEN

Îţi aduci aminte de acea muzică de pian
Atât de plăcută, de neobişnuită,
Acea clasică senzaţie,
confuzie sentimentală ?

Obişnuiai să spui :
« Îmi place Chopin,
Iubeşte-mă din când în când. »

Zile ploioase nu-şi iau niciodată « Adio »
De la dorinţă când suntem împreună,
Zile ploioase crescând în ochii tăi,
Spune-mi unde e calea mea.

Imaginează-ţi chipul
Reflectat în razele soarelui,
O imagine a cerului albastru
Mereu îţi distrage atenţia.

Obişnuiai să spui :
« Îmi place Chopin,
Iubeşte-mă din când în când. »

Zile ploioase nu-şi iau niciodată « Adio »
De la dorinţă când suntem împreună,
Zile ploioase crescând în ochii tăi,
Spune-mi unde e calea mea.

GAZEBO
------------------------------------------------------------------------------------
Eugene Delacroix - Frederic Chopin - 1838. Aceasta reprezentare a pianistului si compozitorului polonez, Chopin e unul dintre cele mai cunoscute portrete ale lui Delacroix. Initial a fost conceput ca un portret dublu al lui Chopin si al lui George Sand, dar in 1873 tabloul a fost separat, cealalta jumatate fiind acum la Copenhaga.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------




 -----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Ferdinand Victor Eugène Delacroix
Titlul: Frederic Chopin
Titlul original: Frederic Chopin
Data: 1838
Stilul: Romantic
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 38 x 45.5 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Ferdinand Victor Eugène Delacroix (26 aprilie 1798 -13 august 1863) a fost un important pictor francez din perioada aparţinând romantismului.
Când Eugène Delacroix este numit membru al Academiei de Arte Frumoase, Ingres nu-şi poate opri un strigăt : „Iată-l şi pe lup la stână!”. Este drept că, la vremea respectivă, Delacroix era considerat un pictor cu o influenţă dăunătoare si obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Reacţiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările şi-l acuză de „masacrarea mascată a picturii”.În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul Măcelul din Chios. Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix îşi găseşte deja câţiva apărători, în timp ce tânara şcoală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberaţi de sub jugul convenţiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspiraţie îi este proprie şi lui Delacroix, care afirmă : „Nimeni şi nimic nu mă impiedică să percep lucrurile aşa cum vreu eu”.
Prezentarea la Salon a Morţii lui Sardanapal, în anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de şapte ani. În tot acest timp, se va vedea exclus din sălile de expoziţii.
Baudelaire descrie astfel această situaţie : „Niciodată un artist nu a fost mai atacat, mai luat în derâdere şi mai condamnat. Dar ce înseamnă pentru noi această indecizie a cercurilor elitiste, nemulţumirea câtorva saloane burgheze, respirând ură şi unde pedanteria joacă domino ? Problema este expusă în detaliu, iar dovada se află înaintea lor –evidentă, mare, strălucitoare”. Victor Hugo scrisese : „Oare fluierăturile proştilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?”

Pieter Bruegel cel Bătrân - Caderea lui Icarus


ANIVERSAREA PICTORULUI PIETER BRUGEL CE BATRAN

Motto: „Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul !”
(Nichita Stănescu –“Laudă omului”)

------------------------------------------------------------------------------
PIETER BRUEGEL
CADEREA LUI ICAR - 1555
Caderea lui Icarus este o opera cu o compozitie surprinzatoare. Episodul care da titlul tabloului, ascuns in coltul din dreapta jos, este aproape invizibil: in prima clipa nici nu-l observam pe baiatul care se ineaca. Bruegel da glas indiferentei adultilor fata de tragedia traita de tanarul Icar, ei trebuie sa-l fi observat in inaltimi – fapt sugerat de privirea pastorului ridicata spre cer - ,dar au preferat sa se intoarca la indelemnicirile lor. La interpretarea scenei ne ajuta si zicala flamanda: “Nici un plugar nu-si intrerupe lucrul din pricina mortii unui semen” Pictorul nu a dorit sa infiereze superficialitatea omeneasca, ci mai degraba a intentionat sa isi exprime admiratia fata de o actiune eroica. In acele vremuri de lupta pentru libertatea credintei, marcate de tulburari iscate pe fond religios si de incercari de redobandire a independentei politice, istoria lui Dedal si a fiului sau ii atrage atentia lui Bruegel. Este adevarat ca, daca Icar s-ar fi comportat mai rational, nu si-ar fi pierdut viata, dar nici nu ar fi fost cunoscut sentimental libertatii. In favoarea justetii acestei interpretari a tabloului se pronunta si prezenta in naratia lucrarii a vasului plutind cu toate panzele sus in directia soarelui si a orizontului plin de promisiuni.
--------------------------------------------------------------------------------------
 
 https://ciobotaruadrian.blogspot.com/2021/04/theodor-kittelsen-castelul-soria-moria.html

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Pieter Bruegel cel Bătrân
Titlul: Caderea lui Icarus
Titlul original: De val van Icarus
Data: c.1560
Stilul: Renastere - Perioada Antwerp (1554-1562)
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 112 x 73.5 cm
Unde se gaseste: Royal Museums of Fine Arts of Belgium, Brussels, Belgium

Date despre pictor:
Pieter Bruegel cel Bătrân (Pieter Bruegel the Elder)(n. ca. 1525, Kempen – d. 18 septembrie 1569, Bruxelles), numit și Bruegel al Țăranilor, este cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Grație originalității și unicității operei sale, ocupă un loc excepțional în istoria picturii. Artistul renunță la tradițiile și tiparele Renașterii, dar profită la maximum de experiențele predecesorilor săi flamanzi și italieni pentru a-și dezvolta propriul stil.
Pieter Bruegel cel Bătrân s-a născut cândva între anii 1525 și 1530 în regiunea Kempen, în apropierea graniței de astăzi dintre Olanda și Belgia. A plecat de tânăr la Antwerpen, pe atunci cel mai important port din această parte a Europei. Își face ucenicia la Pieter Coecke van Aalst, pictorul curții lui Carol Quintul.În anul 1551 este acceptat ca maestru în „Breasla Sfântului Luca”. Lucrează împreună cu pictorii Hieronymus Cock și Peeter Balten și participă la activitatea celebrei „Camera retoricienilor” din Antwerpen, un fel de club al scriitorilor care avea relații cu breasla locală a pictorilor.
În anul 1552 Bruegel pornește într-o călătorie în Italia, care avea să dureze doi ani. Vizitează Roma și Napoli, realizând un mare număr de desene, care vor stârni admirația prietenilor artistului. Întors la Antwerpen, își mută preocupările în cu totul altă direcție: începe să studieze obiceiurile locale, frecventează cârciumile flamande și ia parte la petreceri populare. Lumea țăranilor, cel mai puțin atinsă de convențiile impuse de comportament și etichetă, devine pentru Bruegel sursa principală de inspirație. Adesea, îmbrăcat în straie țărănești, dându-se drept o rudă sau sătean, ia parte la petrecerile lumii satului, unde observă atent și face nenumărate schițe.
Din cauza tulburărilor politice care cutremură Olanda acelor vremuri, Bruegel se mută în anul 1563 la Bruxelles, unde are loc căsătoria cu Marieke Coecke. Primul fiu, Pieter, cel ce va deveni pictorul Pieter Bruegel cel Tânăr, vede lumina zilei în anul 1564. Din acel moment, Bruegel începe să creeze cea mai mare parte a operei sale, cele mai importante tablouri fiind realizate în răstimp de mai puțin de șase ani.
Pictorul moare la Bruxelles pe 18 septembrie 1569. Deoarece Inchiziția teroriza întreaga Flandră, artistul, aflat pe patul de moarte, arde câteva dintre cele mai compromițătoare pânze, pentru a-și proteja familia. Va fi înmormântat în naosul din dreapta al bisericii Notre-Dame de la Chapelle din Bruxelles.