Se afișează postările cu eticheta De multe ori îmi amintesc de ei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta De multe ori îmi amintesc de ei. Afișați toate postările

marți, 1 septembrie 2026

Anca Pandrea (16 februarie 1946 – 31 august 2026) a fost o actriță română de teatru, film și televiziune

 Anca Pandrea (16 februarie 1946 – 31 august 2026) a fost o actriță română de teatru, film și televiziune

„Nu vreau. În clipa în care realizez că nu mai e dispar langă el. N-aș putea să rezist fără să iau legătura cu el. N-aș putea să supraviețuiesc fără această putere de a comunica cu el. Este în sufletul meu și sufletul ți-l porți cu tine tot timpul. Da o să fac parastas cu tot ce i-a plăcut lui Iura. De la mâncare de gutui până la fasole bătută și tot ce i-a plăcut lui. Dacă n-aș avea puterea să vorbesc cu el și să-l simt că-mi răspunde mental cred că nu rezistam. Când am întâmplări neplăcute mă uit la fotografia lui și parcă i se schimbă culoarea fotografiei și privirea. Țin cont și reacționez în funcție de ce vorbesc cu el. Între ora 24 și 4:00 dimineața când se deschide cerul. Vorbesc când simt nevoia să vorbesc cu el. De abia aștept să ajung acolo să văd ce face el acolo.”

 
citat din Anca Pandrea


 

duminică, 30 august 2026

Nicolae Simion, (15 iunie 1959 - 30 august 2026) saxofonist și compozitor român de jazz

Nicolae Simion, (15 iunie 1959 - 30 august 2026) saxofonist și compozitor român de jazz

​Nicolas Simion: „Nu chiar așa. Eu m-am apropiat [și] îndrăgostit de jazz tocmai fiindcă elementul acesta de creativitate, de improvizație, de a fi tu însuți, de a putea compune spontan improvizînd, m-a fascinat și asta nu puteam să o găsesc în muzica clasică, care îmi place foarte mult. Ascult, sînt un fan al muzicii clasice, chiar al muzicii moderne, dar secretul acestei improvizații care se petrece în muzica de jazz nu ți-l poate oferi nici un fel de altă muzică. De fapt, asta mi-am dorit, să pot să improvizez, să mă exprim direct, să fiu mai spontan, să fiu eu însumi...”


 

vineri, 28 august 2026

Nicolae Ungureanu (11 octombrie 1956 – 28 august 2026) a fost un antrenor și jucător de fotbal român.

Nicolae Ungureanu (11 octombrie 1956 – 28 august 2026) a fost un antrenor și jucător de fotbal român.

"Viața nu se măsoară în numărul de respirații, ci în momentele care îți taie respirația prin adevărul lor.”

”Dublă codificare”

"În peluza universității, mă simțeam ciudat de eliberat

de lume, simțeam cum cerul devine

lipsit de perspectivă, fără scară, cel puțin în termeni realiști,

dincolo de modele vag sugerate"

Susana Plotts-Pineda

 


 

===========================================
Nicolae Ungureanu, unul dintre cei mai importanți fundași din istoria Universității Craiova și a echipei naționale, a încetat din viață la vârsta de 69 de ani.

Născut la 11 noiembrie 1956, Nae Ungureanu a scris pagini de neșters în istoria „Craiovei Maxima”, echipa care a impresionat Europa anilor ’80, atingând o memorabilă semifinală de Cupa UEFA. Cu o determinare exemplară, o eleganță inconfundabilă în joc și un travaliu uriaș pe banda stângă, Ungureanu a fost un pilon de bază al echipei din Bănie, pentru care a evoluat un deceniu, între 1977 și 1987.

De-a lungul carierei sale de excepție, el a îmbrăcat și tricoul formației Steaua București, adăugând noi trofee și performanțe remarcabile în palmares, inclusiv prezențe notabile pe scena internațională, precum finala Cupei Campionilor Europeni din 1989. Cariera și-a încheiat-o la Rapid București în sezonul 1992 – 1993.

Pentru prima reprezentativă a României, Nae Ungureanu a evoluat în 57 de meciuri, între 1981 și 1989, și a marcat un gol, fiind component al Echipei Naționale prezente la EURO 1984.
===========================================

joi, 27 august 2026

Péter Nádas (14 octombrie 1942 – 26 august 2026) a fost un scriitor maghiar

Péter Nádas (14 octombrie 1942 – 26 august 2026) a fost un scriitor maghiar

”Dacă cineva ar putea învăța cele mai importante lucruri din viață, tot ar mai trebui să învețe cum să tacă în privința lor."

”Aduc în mine oameni care nu sunt eu, și cu ei privesc înapoi spre timpuri și locuri care nu mi s-ar fi putut întâmpla mie, sau pot zări înainte în timpuri care fără mine nu i se pot întâmpla în mod necesar nimănui.”

”Prostia mea m-a făcut să cred că eu eram povestea, iar noaptea asta rece și pustie doar decorul ei, dar de fapt adevăratele mele povești s-au derulat aproape independent de mine sau, mai exact, s-au petrecut în paralel cu micile mele aventuri.”


 

Yayoi Kusama (22 martie 1929 – 14 august 2026) a fost o artistă contemporană japoneză

Yayoi Kusama (22 martie 1929 – 14 august 2026) a fost o artistă contemporană japoneză

”La urma urmei, luna este o bulină, soarele este o bulină, iar Pământul pe care trăim este și el o bulină.”

”Toate lucrările mele sunt pași în călătoria mea, o luptă pentru adevăr pe care am purtat-o ​​cu stiloul, pânza și materialele necesare. Deasupra mea este o stea îndepărtată, radiantă, și cu cât mă întind mai mult pentru a o atinge, cu atât se îndepărtează mai mult. Dar prin puterea spiritului meu și prin căutarea cu inimă a căii, mi-am croit drum prin confuzia labirintică a lumii oamenilor, într-un efort neobosit de a mă apropia măcar cu un pas de tărâmul sufletului.” 


 

miercuri, 26 august 2026

Michele Ann Marie Fabares (19 ianuarie 1944 – 22 august 2026) a fost o actriță și cântăreață americană.

 Michele Ann Marie Fabares (19 ianuarie 1944 – 22 august 2026) a fost o actriță și cântăreață americană.

”Johnny Angel”

”Johnny angel, how I love him
He's got something I can't resist
But he doesn't even know that I exist

Johnny angel, how I want him
How I tingle when he passes by
Every time he says hello, my heart begins to fly

I remember how I get carried away
I dream of him and me, and how it's gonna be

Other fellas call me up for a date
But I just sit and wait
I'd rather concentrate on

...Johnny Angel
'Cause I love him
And I pray that someday he'll love me
And together we will see how lovely heaven will be"

Melodie de Shelley Fabares


 

marți, 25 august 2026

Dolly Rebecca Parton (19 ianuarie 1946 - 25 august 2026) a fost o cântăreață americană.


”I Will Always Love You”

”If I should stay
I would only be in your way
So I'll go, but I know
I'll think of you every step of the way

And I will always love you
I will always love you
You
My darling, you, mm-mm

Bittersweet memories
That is all I'm taking with me
So goodbye, please don't cry
We both know I'm not what you, you need

And I will always love you
I will always love you

I hope life treats you kind
And I hope you have all you've dreamed of
And I wish you joy and happiness
But above all this, I wish you love

And I will always love you
I will always love you
I will always love you
I will always love you
I will always love you
I, I will always love you

You
Darling, I love you
Ooh, I'll always, I'll always love you”

Melodie de Dolly Parton


 

*************************************************************************************
„ I Will Always Love You ” este o melodie scrisă și înregistrată inițial în 1973 de cântăreața și compozitoarea americană Dolly Parton . Scrisă ca un rămas bun de la partenerul ei de afaceri și mentorul Porter Wagoner , exprimând decizia lui Parton de a urma o carieră solo, single - ul country a fost lansat în 1974. Melodia a fost un succes comercial pentru Parton, ajungând de două ori pe primul loc în topul american Billboard Hot Country Songs : prima dată în iunie 1974, apoi din nou în octombrie 1982, cu o reînregistrare pentru coloana sonoră a filmului The Best Little Whorehouse in Texas .

Whitney Houston a înregistrat un aranjament pop - balad al melodiei pentru filmul din 1992, The Bodyguard . Versiunea lui Houston a atins primul loc în Billboard Hot 100 timp de 14 săptămâni, un număr record pe atunci. Single-ul a fost certificat cu discul de diamant de către RIAA , devenind primul single cu discul de diamant al lui Houston, a treia artistă care a avut atât un single cu discul de diamant, cât și un album cu discul de diamant, și devenind cel mai bine vândut single al unei femei în SUA. Melodia a avut un succes enorm la nivel mondial, ajungând pe primul loc în 34 de topuri oficiale de single-uri.
**************************************************************************************

duminică, 23 august 2026

Ileana Cotrubaș (9 iunie 1939 – d. 20 august 2026) a fost o soprană română

Ileana Cotrubaș (9 iunie 1939 – d. 20 august 2026) a fost o soprană română

ĉi-vespere

în seara asta
am ascultat ”la morte d'ophélie”
de berlioz
în memoria ileanei cotrubaș
care a murit acum trei zile

aov


 

**********************************************************************************
"Ileana Cotrubaș și-a început drumul artistic la doar nouă ani, în Corul de Copii al Radiodifuziunii Române. Stabilită la București din 1952, pentru a urma cursurile Școlii Speciale de Muzică, artista a debutat pe scena Operei din București în 1964, înainte de a cuceri marile scene ale lumii.

Laureată a unor prestigioase concursuri internaționale, Ileana Cotrubaș a cântat la Opera de Stat din Viena, Hamburg, Berlin, Festivalul de la Salzburg, Glyndebourne, Royal Opera House Covent Garden, Teatro alla Scala din Milano și Metropolitan Opera din New York. Momentul din 1975, când a înlocuit-o în ultimul moment pe Mirella Freni în rolul Mimì din „La Bohème”, la Scala din Milano, a rămas emblematic pentru cariera sa.

Admirată pentru unicitatea vocii, inteligența frazării și forța expresivă a interpretării, Ileana Cotrubaș a colaborat cu dirijori legendari și a lăsat o amprentă profundă asupra repertoriului liric, de la Mozart și Verdi la Puccini, Bizet și Offenbach.

După retragerea de pe scenă, a continuat să dăruiască artei cântului prin pedagogie și cursuri de măiestrie, formând și inspirând generații de artiști.

Ileana Cotrubaș rămâne în memoria operei românești și universale ca o artistă de o rară noblețe vocală și scenică.

Drum lin către stele, Maestra!

*********************************************************************************** 

vineri, 21 august 2026

Frank Lee Beard (11 iunie 1949 – 17 august 2026) a fost un muzician american, cunoscut mai ales ca bateristul trupei rock ZZ Top

Frank Lee Beard (11 iunie 1949 – 17 august 2026) a fost un muzician american, cunoscut mai ales ca bateristul trupei rock ZZ Top

”Gimme All Your Lovin'”

”I got to have a shot
Of what you got is, oh, so sweet
You gotta make it hot
Like a boomerang, I need a repeat

Gimme all your lovin'
All your hugs and kisses too
Gimme all your lovin'
Don't let up until we're through”

Melodie de ZZ Top ‧ 1983


 

******************************************************************
Într-una dintre marile ironii ale rockului - singurul bărbat din ZZ Top fără o barbă emblematică avea întâmplător Beard ca nume de familie.

În ciuda a ceea ce cred unii oameni, aceasta nu a fost o glumă planificată dinainte de către trupă. Frank Lee Beard s-a născut în 1949. Douăzeci de ani mai târziu, s-a alăturat trupei ZZ Top, dar în acel moment incipient al carierei lor, trupa era (relativ) complet bărbierită.

De-a lungul anilor '70, ZZ Top s-a impus ca principalul furnizor de blues rock cu influențe country. Trupa a avut succes, dar spre sfârșitul deceniului s-a epuizat. În 1977, membrii trioului - Billy Gibbons , Dusty Hill și Beard - au decis să ia o pauză. Când s-au reunit doi ani mai târziu, lucrurile arătau cu totul altfel.
Originile bărbilor lui ZZ Top
În timpul pauzei trupei ZZ Top, Gibbons a călătorit prin lume, Hill s-a angajat la un aeroport, iar Beard a încercat să se trezească. Întâmplător, niciunul dintre bărbați nu a făcut din bărbierit o prioritate. În documentarul ZZ Top: That Little Ol' Band from Texas , Beard și-a amintit că a fost surprins când și-a văzut colegii de trupă.

„Aveam barbă, dar nici măcar nu era aproape de barba pe care o aveau ei”, a remarcat bateristul. „Așa că am ras-o imediat după ce ne-am împăcat, când am văzut că ei (aveau mult mai multă barbă decât mine)”.
„Lui Frank nu-i păsa că nu avea barbă”, a intervenit Gibbons. „La urma urmei, știa numele și putea merge la mall fără să fie întrerupt.”

Într-un interviu separat, Gibbons a fost și mai direct în ceea ce privește originea părului facial. „Deveniserăm foarte, foarte leneși”, a recunoscut el pentru Caller-Times . „Nimeni nu se obosise să se bărbierească. Pe scurt, exact așa a început totul.”

Deși bărbile lungi ale lui ZZ Top au devenit o parte emblematică a aspectului lor, Beard a ales să-și păstreze mustața. Deși motivul inițial a fost acela că nu putea menține blana feței la fel de impresionantă ca a colegilor săi de trupă, exista și un scop mai practic: Gibbons și Hill aveau bărbi care se întindeau până la piept. Dacă ar fi avut același look, barba lui Beard ar fi putut deveni un obstacol în timpul cântării la tobe.

Imaginea trupei ZZ Top a devenit o parte importantă a istoriei lor, Gibbons și Hill refuzând chiar 1 milion de dolari de la Gillette pentru a-și rade faimosul păr facial. Între timp, Beard a văzut umorul în a fi singurul membru fără barbă al trupei - chiar dacă inițial nu a fost planificat așa.

********************************************************************** 

sâmbătă, 8 august 2026

Abbey Road - The Beatles

 Abbey Road

"Puține imagini din istoria muzicii au devenit la fel de recognoscibile precum fotografia de pe coperta albumului Abbey Road al trupei The Beatles. Realizată în dimineața zilei de 8 august 1969, aceasta îi surprinde pe John Lennon, Paul McCartney, George Harrison și Ringo Starr traversând o trecere de pietoni aflată în fața studiourilor EMI din Londra. La prima vedere, fotografia pare una banală, însă povestea din spatele ei este remarcabilă. Pentru câteva minute, circulația pe Abbey Road a fost oprită, iar un fotograf a avut la dispoziție doar câteva secunde pentru a realiza una dintre cele mai celebre imagini din istoria culturii populare.
Coperta albumului avea să devină un simbol al unei epoci și unul dintre cele mai imitate și fotografiate locuri din lume, atrăgând milioane de turiști de-a lungul deceniilor.

Contextul anului 1969

În vara anului 1969, The Beatles traversau o perioadă dificilă. Relațiile dintre membrii formației deveniseră tensionate după înregistrările albumului Let It Be, iar fiecare dintre ei începea să își dezvolte propriile proiecte muzicale. În ciuda conflictelor interne, grupul a decis să înregistreze încă un album împreună, sub conducerea producătorului George Martin. Albumul urma să fie intitulat Abbey Road, după strada pe care se aflau studiourile EMI, locul unde formația înregistrase aproape întreaga sa carieră. Inițial au fost propuse mai multe variante pentru copertă, inclusiv fotografii realizate în locații exotice sau concepte grafice elaborate. Membrii formației au respins însă toate aceste idei, preferând o soluție simplă și autentică. Paul McCartney a sugerat realizarea unei fotografii chiar în fața studioului. Ideea era practică, rapidă și reflecta locul unde The Beatles își petrecuseră mii de ore înregistrând muzica ce avea să schimbe lumea.


 


Ziua fotografiei

Fotografia a fost realizată în jurul orei 11:30, pe 8 august 1969. Fotograful scoțian Iain Macmillan, un apropiat al lui John Lennon și al Yoko Ono, a primit sarcina de a surprinde imaginea. Pentru a obține perspectiva dorită, acesta s-a urcat pe o scară înaltă amplasată chiar în mijlocul străzii. Poliția londoneză nu a închis oficial strada pentru un interval îndelungat. În schimb, un polițist a oprit circulația pentru doar câteva minute, suficient cât fotografia să poată fi realizată în siguranță. Întreaga ședință foto a durat aproximativ zece minute. Macmillan a realizat doar șase fotografii, iar membrii formației au traversat strada de mai multe ori înainte și înapoi. După examinarea imaginilor, Paul McCartney a ales fotografia cu numărul cinci, considerând că reprezenta cea mai bună compoziție. În imaginea aleasă:John Lennon deschide grupul, îmbrăcat complet în alb, Ringo Starr îl urmează într-un costum negru elegant, Paul McCartney merge desculț și ține țigara în mâna dreaptă și George Harrison încheie șirul, purtând blugi și o cămașă din denim. În fundal poate fi observat un Volkswagen Beetle alb, care avea să devină celebru aproape la fel de mult ca fotografia însăși.
Succesul fotografiei constă în simplitatea ei. Nu există decoruri elaborate, efecte speciale sau elemente grafice complexe. Cei patru muzicieni traversează strada asemenea unor oameni obișnuiți. Această naturalețe a transformat imaginea într-un simbol universal al culturii pop. Spre deosebire de multe coperte spectaculoase ale vremii, Abbey Road transmite eleganță prin minimalism. Interesant este faptul că pe copertă nu apare nici numele formației și nici titlul albumului. Casa de discuri s-a temut inițial că lipsa acestora va afecta vânzările, însă popularitatea uriașă a trupei a făcut ca albumul să fie imediat recunoscut.
La scurt timp după lansarea albumului, fotografia a alimentat una dintre cele mai celebre teorii ale conspirației din istoria muzicii: legenda conform căreia Paul McCartney ar fi murit într-un accident de mașină și ar fi fost înlocuit de un sosie. Susținătorii acestei teorii au interpretat numeroase detalii din imagine drept „indicii”:Paul este singurul desculț, ține țigara în mâna dreaptă, deși era stângaci, pășește diferit față de ceilalți și Volkswagenul din fundal avea o plăcuță de înmatriculare interpretată drept un mesaj ascuns. Deși toate aceste interpretări au fost infirmate de membrii formației și de apropiații lor, teoria a devenit un fenomen mondial și a contribuit indirect la notorietatea copertei.
Albumul Abbey Road a fost lansat la 26 septembrie 1969 și a devenit rapid unul dintre cele mai apreciate materiale discografice din istorie. Coperta sa a fost recreată de mii de ori de artiști, formații, actori, sportivi și turiști. Traversarea trecerii de pietoni a devenit aproape un ritual pentru vizitatorii Londrei. Studiourile EMI au fost redenumite ulterior Abbey Road Studios, iar zona a fost inclusă printre cele mai importante obiective turistice dedicate muzicii. În 2010, trecerea de pietoni a primit statut de monument protejat în patrimoniul britanic datorită importanței sale culturale. Astăzi, camerele video amplasate în apropierea studioului transmit permanent imagini în direct, iar mii de persoane încearcă zilnic să recreeze celebra fotografie, provocând adesea mici blocaje în trafic, exact cum s-a întâmplat în urmă cu peste jumătate de secol.

Curiozități mai puțin cunoscute

Există numeroase detalii interesante despre realizarea fotografiei , întreaga sesiune foto a costat mult mai puțin decât majoritatea coperților albumelor importante ale vremii, fotografia finală a fost aleasă dintre doar șase cadre, ședința foto s-a desfășurat în mai puțin de zece minute, omul surprins în fundal, aflat pe trotuar, era un turist american care nu știa că asistă la un moment istoric, Volkswagenul Beetle din imagine a devenit atât de celebru încât plăcuța sa de înmatriculare a fost furată în repetate rânduri și trecerea de pietoni a fost mutată cu câțiva metri în anii următori din motive de siguranță rutieră, însă continuă să fie identificată drept „zebra Abbey Road”. Fotografia de pe Abbey Road a depășit de mult statutul unei simple coperți de album. Ea reprezintă finalul simbolic al celei mai influente formații din istoria muzicii moderne. Deși The Beatles nu și-au anunțat oficial despărțirea decât în 1970, imaginea celor patru traversând împreună strada este adesea privită ca ultima mare fotografie a grupului unit.
În fiecare an, aniversarea realizării fotografiei este marcată de fani din întreaga lume, iar Abbey Road rămâne unul dintre cele mai vizitate locuri muzicale de pe planetă.

Concluzie

Momentul din august 1969 în care The Beatles au oprit pentru câteva minute traficul londonez pentru a traversa strada Abbey Road a durat doar câteva clipe, însă consecințele sale culturale au fost extraordinare. Imaginea rezultată a devenit una dintre cele mai cunoscute fotografii ale secolului al XX-lea și un simbol al creativității, simplității și influenței uriașe pe care The Beatles au exercitat-o asupra muzicii și culturii mondiale.

Coperta albumului Abbey Road demonstrează că uneori cele mai memorabile imagini nu necesită efecte spectaculoase sau decoruri complexe. O simplă trecere de pietoni, patru muzicieni și câteva minute în care traficul a fost oprit au fost suficiente pentru a crea una dintre cele mai emblematice opere vizuale din istoria muzicii."

(Autor: Alexandru Eduard Balaci)



 

vineri, 31 iulie 2026

Franco Baresi (8 mai 1960 – 31 iulie 2026) a fost un fotbalist italian

 Franco Baresi (8 mai 1960 – 31 iulie 2026) a fost un fotbalist italian

”Fotbalul este distracție, sacrificiu și respect.”
(Declarație rostită la Vatican, rezumând esența sportului)

”Nu m-am ascuns. Dar încercam să nu le ies în cale, pentru că îmi păreau de neatins, inabordabili.”
(Despre primii pași și marii jucători de la începutul carierei sale)

”Tăcerile mele au cântărit uneori mai mult decât o mie de cuvinte.” (Despre stilul său de leadership bazat pe fapte și discreție)


 

************************************************************************************
Lui Baresi i se spunea „piscinin”, ceea ce în dialectul milanez însemna „cel mic”, el fiind fratele mai mic al legendei lui Internazionale Giuseppe Baresi. Numărul purtat de el la AC Milan, 6, a fost retras de către clubul milanez, ca un gest de omagiere a carierei lui Baresi.

La 31 iulie 2026, Franco Baresi a decedat la vârsta de 66 de ani, după o luptă cu o afecțiune pulmonară.
************************************************************************************

joi, 30 iulie 2026

Glen James Hansard (21 aprilie 1970 – 29 iulie 2026) a fost un cântăreț, compozitor și actor irlandez.

 Glen James Hansard (21 aprilie 1970 – 29 iulie 2026) a fost un cântăreț, compozitor și actor irlandez.

”My Little Ruin”

”Come on my little ruin
Won't you open up and let us in?
Time has not been kind
But you're still standing here
Leave a light on in your window
Won't you let me see a sign?
It's gonna take more than smoke and mirrors now
For me this time”

de Glen James Hansard


 

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Mal Bray
Titlul: Glen Hansard
Titlul original: Glen Hansard
Data:
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Mal Bray artist american

********************************************************************************
Această operă de artă a fost realizată pe baza unei fotografii originale
Muzicianul și actorul irlandez Glen Hansard, solistul trupei The Frames și câștigător al premiului Oscar pentru piesa „Falling Slowly” din filmul „Once”, a murit la vârsta de 56 de ani, într-un accident de motocicletă produs la periferia orașului Dublin

********************************************************************************

vineri, 24 iulie 2026

Adela Mărculescu (21 decembrie 1938 – 23 iulie 2026) a fost o actriță de teatru și film din România.

 Adela Mărculescu (21 decembrie 1938 – 23 iulie 2026) a fost o actriță de teatru și film din România.

”Sunt atât de rare acele momente când regret că mi-am sacrificat viaţa particulară încât nici nu merită să fie pomenite.”

”Frumuseţea nu aduce neapărat fericirea în dragoste. Aş zice chiar că aduce mai degrabă multă suferinţă, gelozii de tot felul. Frumuseţea contează cel mai puţin într-o iubire. O femeie, fie că e frumoasă, fie că e mai puţin frumoasă, ar trebui să ştie să iubească. Să dea iubire. Să aibă această disponibilitate de a iubi!”

citate din Adela Mărculescu

 


*********************************************************************************
IN MEMORIAM - ADELA MĂRCULESCU (1938 – 2026)

”Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti este astăzi în doliu. Lumea teatrului românesc este mai săracă. S-a stins din viață marea actriță ADELA MĂRCULESCU, o figură de o distincție aparte, ale cărei eleganță, rigoare și pasiune au marcat generații întregi de spectatori.

Formată la școala maestrului Alexandru Finți (promoția 1959), Adela Mărculescu a devenit actriță a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București în anul 1964, scenă căreia i-a rămas credincioasă mai bine de 60 de ani și pe care a slujit-o cu o dăruire exemplară, până în ultimele clipe ale vieții.

De la debutul său pe scena Naționalului în „Înșir'te mărgărite” (1964), Adela Mărculescu a întruchipat zeci de personaje din dramaturgia națională și universală, colaborând cu cei mai mari regizori români.
A fost Epancina Aglaia în „Idiotul” de F.M. Dostoievski (regia Alexandru Finți, 1969), Ana în „Take, Ianke și Cadîr” (regia Ion Finteșteanu, 1971), Dona Diana în piesa omonimă a lui Camil Petrescu (1973), Margareta Aldea în „Gaițele” de Al. Kirițescu (1977) și Mioara în „Idolul și Ion Anapoda” (regia Ion Cojar, 1985).

A marcat istoria teatrului românesc prin rolul Clitemnestra în memorabilul spectacol „Electra - O trilogie antică” (1990), montare de referință internațională, în regia lui Andrei Șerban.
A strălucit în roluri de o mare profunzime psihologică, precum Tituba în „Vrăjitoarele din Salem” (regia Felix Alexa, 1991), Stela Campbell în „Dragă mincinosule” (1998), Olga în „Mașinăria Cehov” de Matei Vișniec (2003) sau Alexandra del Lago în „Dulcea pasăre a tinereții” de Tennessee Williams (2005).

Adela Mărculescu a ars pentru teatru cu o vitalitate exemplară, refuzând să părăsească scândura pe care a iubit-o atât de mult. Până în acest an, publicul s-a bucurat de prezența sa pe scenă în repertoriul curent al Teatrului Național din București: Doamna Boyle în „Cursa de șoareci” de Agatha Christie (regia Erwin Șimșensohn) și Chiriachița în „Titanic vals” de Tudor Mușatescu (regia Dan Tudor).

A jucat în numeroase filme („Șapte băieți și o ștrengăriță”, „Declarație de dragoste”, „Alo, aterizează străbunica!”, „Surorile”), fiind remarcată pentru distincția sa, pentru eleganța interpretării, pentru vocea infonfundabilă.

Activitatea sa a fost recunoscută prin numeroase distincții, printre care Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, titlul de Cetățean de Onoare al Capitalei și Premiul Gopo pentru Întreaga Activitate (2020).

Trupul neînsuflețit al marii actrițe va fi depus mâine (24 iulie) la Biserica Sfântul Gheorghe Nou (Km. 0) din București, unde toți cei care au admirat-o, au aplaudat-o și au fost atinși de arta sa îi vor putea aduce un ultim și pios omagiu începând cu ora 12:00.
Înmormântarea va avea loc la Cimitirul Bellu, sâmbătă, 25 iulie, de la ora 10:00.

Prin plecarea Adelei Mărculescu, cortina coboară peste o întreagă epocă de aur a teatrului românesc. Ne plecăm cu adâncă recunoștință în fața memoriei sale.”

******************************************************************************** 

miercuri, 22 iulie 2026

Dana Tapalagă ( 21 decembrie 1968– 19 iulie 2026) a fost o actriță română de teatru, film, televiziune și voce.

Dana Tapalagă ( 21 decembrie 1968– 19 iulie 2026) a fost o actriță română de teatru, film, televiziune și voce.

"Habar nu avem cât de fericiți suntem. Suntem în UE. Putem pleca oriunde dorim. Putem călători în peste 100 de țări fără viză. Avem libertate maximă. Putem critica, putem ieși în stradă pentru drepturile noastre. Avem acces la literatură, la istoria adevărată, la muzică, la cultură, la informație…. Avem lumină( sau poate ați uitat), avem centrale termice, panouri fotovoltaice, avem mâncare pe alese, avem joburi bine plătite, avem mașini, copiii noștri pot învăța la orice universitate din UE, avem aceleași drepturi ca toți cetățenii UE. Ce ne nemulțumește atât de rău? De ce vrem să stricăm totul? De ce ni s-a urât cu binele?"

citat din Dana Tapalagă


 

marți, 21 iulie 2026

Joseph Kevin Keegan (14 februarie 1951 - 20 iulie 2026) antrenor și jucător de fotbal englez

Joseph Kevin Keegan (14 februarie 1951 - 20 iulie 2026) antrenor și jucător de fotbal englez.

„Am învățat atât de multe de la Shanks. Obișnuia să spună: «Dacă aș fi măturător de străzi, strada mea ar fi cea mai curată din cartier.» Am luat asta la inimă”

„Îmi doream atât de mult să am talentul lui. Abilitatea lui era incredibilă. Am jucat împotriva lui Cruyff, Beckenbauer, Maradona. Dar tot spun că Besty a fost cel mai bun împotriva căruia am jucat”

 


 +++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
În cariera de antrenor, a antrenat Newcastle, Manchester City și Echipa națională de fotbal a Angliei, printre altele. Ca jucător a evoluat pe post de atacant la echipe ca Liverpool, Scunthorpe și Hamburg. Pe plan internațional, a avut 63 de prezențe la națională pentru Anglia.
Este singurul englez care a câștigat de două ori Balonul de Aur (1978 și 1979)
Poreclit „Mighty Mouse”, Kevin Keegan nu era un talent înnăscut, după cum el însuși a recunoscut. Fiul unui miner din sudul Yorkshire-ului, s-a antrenat din greu, a rămas modest și nu s-a ferit niciodată de o provocare, trăsături care i-au asigurat un loc în inimile suporterilor.
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

luni, 20 iulie 2026

Mircea M. Ionescu (31 octombrie 1945 - 20 iulie 2026) dramaturg și comentator sportiv

Mircea M. Ionescu (31 octombrie 1945 - 20 iulie 2026) dramaturg și comentator sportiv

 
”Eu sunt prizonierul vieţii… Şi moartea o ţin la uşă şi-mi bat joc de ea”

”Teatrul este drogul permis“

”Pasiunea naște forțe nebănuite. Voi prinde suta, glumind, firește” 

 


 

sâmbătă, 18 iulie 2026

Brenda Fricker (17 februarie 1945 – 16 iulie 2026) a fost o actriță irlandeză

 Brenda Fricker (17 februarie 1945 – 16 iulie 2026) a fost o actriță irlandeză

 

BRENDA FRICKER: (Doamna cu porumbeii)
”Nu cred asta. Aș dori să le mulțumesc în privat Binei, lui Des și lui Eamon Burke*. Și aș dori să mulțumesc fiecărui membru al echipei care a lucrat la „My Left Foot”, care a creat o atmosferă de distracție, dragoste și muncă asiduă. Aș dori să-i mulțumesc lui Christy Brown, pur și simplu pentru că este în viață. Aș dori să-i mulțumesc doamnei Brown, mama lui. Oricine naște de douăzeci și două de ori merită una dintre acestea, cred. Aș dori să le mulțumesc lui Jim Sheridan și Shane Connaughton pentru cel mai bun scenariu la care am fost implicată vreodată. Aș dori să-i mulțumesc lui Noel Pearson pentru producerea filmului. Și lui Jim Sheridan, pentru că este pur și simplu cel mai incredibil regizor. Și membrilor Academiei, pentru că mi-au oferit acest lucru, pe care îl voi lua cu mare mândrie cu mine înapoi în Irlanda. Mulțumesc.”

 


 

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Cariera sa s-a întins pe scenă și pe ecran. A apărut în peste 30 de filme și roluri de televiziune. În 1990, a devenit prima actriță irlandeză care a câștigat un premiu Oscar, obținând premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru filmul biografic My Left Foot (1989). A apărut, de asemenea, în filme precum The Field (1990), Home Alone 2: Lost in New York (1992), So I Married an Axe Murderer (1993), Angels in the Outfield (1994), A Time to Kill (1996), Veronica Guerin (2003), Inside I'm Dancing (2004) și Albert Nobbs (2011).

Fricker a fost onorată cu premiul inaugural Maureen O'Hara la Festivalul de Film Kerry din 2008. În 2020, The Irish Times a clasat-o pe locul 26 pe lista celor mai mari actori de film irlandezi din toate timpurile.
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

luni, 13 iulie 2026

Sir Nigel John Dermot „ Sam ” Neill (14 septembrie 1947 – 13 iulie 2026) a fost un actor neozeelandez

Sir Nigel John Dermot „ Sam ” Neill (14 septembrie 1947 – 13 iulie 2026) a fost un actor neozeelandez

"Marte arată ca Vegasul fără cazinouri.”

"Ești unic. Există un singur tu. Și acela ești tu acolo, chiar aici, la bine și la rău. Doar că nu există mai bine și nu există mai rău. Ești doar tu.”

"Dacă am făcut un film care se dovedește a fi bun, este un rezultat bun. Dacă am făcut un film care este bun și mi-am făcut câțiva prieteni, este un rezultat excelent. Dacă am făcut un film care nu este bun, dar mi-am făcut un prieten, este tot un rezultat excelent.”

citate de Sam Neill


 

joi, 9 iulie 2026

Bonnie Tyler (8 iunie 1951 – 8 iulie 2026) a fost o cântăreață și compozitoare galeză

 Bonnie Tyler (8 iunie 1951 – 8 iulie 2026) a fost o cântăreață și compozitoare galeză

"Total Eclipse of the Heart"

”(Turn around)
Every now and then, I get a little bit lonely
And you're never coming 'round
(Turn around)
Every now and then, I get a little bit tired
Of listening to the sound of my tears
(Turn around)
Every now and then, I get a little bit nervous
That the best of all the years have gone by
(Turn around)
Every now and then, I get a little bit terrified
And then I see the look in your eyes”

melodie de Bonnie Tyler

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
"Trebuie să lupți pentru ceea ce crezi. Viața e prea scurtă ca să-ți pierzi timpul cu lucruri care nu contează.” (Bonnie Tyler)
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++


 

joi, 2 iulie 2026

Victor Edward Willis (1 iulie 1951 - 1 iulie 2026) a fost un cântăreț și compozitor american, co-fondator al grupului disco Village People

Victor Edward Willis (1 iulie 1951 - 1 iulie 2026) a fost un cântăreț și compozitor american, co-fondator al grupului disco Village People

"Macho Man"

"Every man wants to be a macho, macho man
To have the kind of body always in demand
Joggin' in the mornings, go man go
Workouts in the health spa, muscles grow
You can best believe me, he's a macho man
Glad he took you down with anyone you can
Hey! Hey! Hey, hey, hey!"

Melodie de Village People ‧ 1978

 


 

====================================================================

"A murit vocea care a făcut o lume întreagă să danseze
Muzica disco a pierdut una dintre cele mai reprezentative voci ale sale.
Victor Willis, solistul principal și membru fondator al formației Village People, s-a stins din viață pe 30 iunie 2026, la vârsta de 74 de ani, în urma unei boli scurte, dar agresive. Vestea a fost confirmată de familie și de colegii săi de trupă.
Născut la 1 iulie 1951, în Dallas, Texas, Victor Willis era fiul unui pastor baptist. Și-a descoperit talentul muzical cântând în corul bisericii, iar mai târziu a urmat actoria și dansul, ajungând să joace pe Broadway înainte de a intra în lumea muzicii.
În 1977, împreună cu producătorii francezi Jacques Morali și Henri Belolo, a pus bazele formației Village People, devenind vocea inconfundabilă din spatele unor piese care aveau să marcheze pentru totdeauna cultura pop.
„Y.M.C.A.”, „Macho Man”, „In the Navy” și „Go West” nu au fost doar hituri ale anilor '70. Au devenit melodii cântate pe stadioane, la petreceri, în filme și la evenimente din întreaga lume, traversând generații și rămânând la fel de cunoscute și astăzi.
Drumul lui Victor Willis nu a fost lipsit de încercări. În anii '80 s-a confruntat cu probleme legate de dependență și cu dificultăți personale, care l-au îndepărtat de scenă. A reușit însă să-și refacă viața și, în 2017, s-a întors în fruntea formației, continuând să concerteze și să cânte pentru fanii care nu l-au uitat niciodată.
De-a lungul anilor, a purtat și o lungă luptă juridică pentru drepturile asupra pieselor pe care le-a compus, reușind să recâștige o parte importantă din drepturile de autor pentru cele mai cunoscute cântece ale grupului.
Moartea lui Victor Willis închide un capitol important din istoria muzicii disco.
Dar vocea lui va continua să răsune ori de câte ori primele acorduri din „Y.M.C.A.” vor ridica oamenii în picioare și îi vor face să cânte împreună.
Uneori, artiștii pleacă.
Însă muzica lor rămâne și devine parte din amintirile a milioane de oameni."

 ====================================================================== 

Harun Akyuzlu - Agrarian Irony

preskaŭ senpaga don quijote continuă să lucreze în spatele ușilor închise niște șefi de stat aleși aproape liber ascultau ”the war of the wo...