joi, 20 iulie 2017

Călin Alupi - Casă cu flori vara - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI CĂLIN ALUPI


Vara

Cununi de roze roşii primăvara
A prins în părul arzătoarei veri.
În crânguri, teii scapără ca para
Clintiţi de adieri.

Ciorchinii galbeni, cu mireasmă-aleasă
Îmbie-n vii pe mândrele din sat.
Foşneşte lanul retezat de coasă,
Ca valul zbuciumat.

Par apele, în razele amiezii,
Fluide lunecări de aur rar.
Iar oile şi vitele cirezii
Alerargă sub umbrar.

Vulturii iuţi şi negrii corbi îşi lasă
Aripa-n jos: coboară din tării.
Belşugul soarbe seva răcoroasă -
Izvor de bucurii.


de Gavril Derjavin



----------------------------------------------------------------------------------
Pictor:Călin Alupi
Titlul:Casă cu flori vara
Titlul original:
Data:
Stilul: impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Călin Alupi (20 iulie 1906, Vancicăuţi – 19 septembrie 1988, Iaşi). Fiu de ţărani săraci din Basarabia, Călin Alupi va păstra din copilăria şi adolescenţa sa o dragoste profundă pentru natură şi un ataşament particular pentru oamenii şi lucrurile simple, care vor marca întreaga sa operă.

Cu toate că nimic nu-l predestina picturei, vocaţia lui se manifestă spontan la 13 ani, când intră la Şcoala normală din Şendriceni. Profesorul său Nicolae Popovici Lespezi îi descoperi talentul şi-l îndrumă. Intră în 1925 la Academia de Belle Arte din Iaşi, avându-l ca profesor pe Ştefan Dimitrescu, datorită căruia îşi desăvârşeşte bazele în desen.
Cu toate că sărăcia nu-l părăsi niciodată, primii ani sunt marcaţi de o mizerie crudă. Trăieşte în locuinţe salubre şi nu subzistă decât datorită unei slabe burse şi a unui post de custode a Pinacotecei, obţinut prin Ştefan Dimitrescu.
Incepând din 1933, participă la diverse expoziţii de grup şi personale, iar după doi ani este numit profesor suplinitor la Şcoala normală din Şendriceni.
Când Nicolae Tonitza începe pictura schitului Durău, îl ia printre ucenicii săi, alături de Baba şi Cămăruţ.

In 1940, cariera sa promiţătoare este curmată brusc fiind mobilzat şi trimis pe front ; va face tot războiul în linea I în condiţii extreme de supravieţuire, cu sarcina de a desena poziţiile inamice. La armistiţiu, se întoarce de la Odesa (pe jos), cu sechele grave : a contractat un ulcer la stomac şi piatră le rinichi care-l vor împiedica, de acum înainte, să urmeze o carieră continuă (va îndura în total zece operaţii până la moarte). Descoperă cu amărăciune că aproape toate tablourile i-au dispărut, distruse sau furate în timpul războiului.

In 1947, devine profesor la Academia de Belle Arte din Iaşi. Se căsătoreşte cu Sanda Constantinescu Ballif, cu care va avea o fiică în 1950, Antonina Alupi, astăzi pictoriţă şi profesoară de desen la Paris.
In 1954, Belle Artele din Iaşi se desfiinţează ; se stabileşte atunci în Bucureşti cu familia sa. Este profesor la Şcoala medie de arte plastice din Bucureşti, până în 1963, când Institutul pedagogic din Iaşi (fostul Bele Arte) îşi redeschide porţiile, şi se întoarce ca profesor. După ce iese la pensie, în 1968, se întoarce în capitală unde mai stă doisprezece ani. Din 1980, revine definitiv la Iaşi, unde va trăi cu soţia până la sfîrşit.

In decursul vieţii sale, expoziţiile s-au succedat la interval de doi sau trei ani : în România mai ales (Saloanele interregionale de arte plastice din Iaşi, Expoziţiile anuale de grafică din Bucureşti, Expoziţii personale, etc.), dar a participat şi la expoziţii internaţionale (Sofia în 1954, şi Varşovia în 1955), a avut expoziţii personale în Italia (Roma şi Trieste, în 1971) şi Franţa (Paris şi Saint-Germain-en-Laye, în 1979).
Nefiind un cariesrist, nu încercă niciodată să-şi promoveze opera executând comenzi pentru Partid, ceea ce explică faptul că fu ţinut deoparte, el însuşi, de altfel, preocupându-se puţin de reuşita socială.

Desenator remarcabil, tablourile sale se recunosc prin tuşa lor precisă şi virilă. Subiecte adeseori simple, şi totdeauna extrase din realitate, ilustrează o înţelegere în profunzime a naturii umane, a peisajelor româneşti şi a oamenilor umili, de care era apropiat (Moş Androne, 1972).
Picta repede şi avea darul de a comunica emoţia spontană resimţită în contact cu motivul. Este în ziua de astăzi considerat ca unul din cei mai importanţi reprezentanţi al post-impresionismului românesc.

Vilho Henrik Lampi - autoportret

ANIVERSAREA PICTORULUI VILHO HENRIK LAMPI

* * *

sub un copac plin de vise
pipa mă inspiră
diamante de cuvinte
pe la jumătatea poemului
cu lacrimi la colțul ochilor
o cucoană răde de mine

(cav)

 



----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Vilho Henrik Lampi
Titlul: Autoportret
Titlul original:
Data: 1928
Stilul: expresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Vilho Henrik Lampi (19 iulie 1898 - 17 martie 1936) a fost un pictor finlandez.

John Randall Bratby - Carnaval la Veneția


ANIVERSAREA PICTORULUI JOHN RANDALL BRATBY

Carnaval

Cea mai mare surpriza,
Cel mai mare soc,
nebunia serii,
punctul culminant
al balului nostru mascat
in care
nimeni
n-a mai cunoscut pe nimeni
a fost acela in care
cineva
a avut ideea geniala
sa aparem cu totii
cu fetele noastre reale.

A trebuit sa ne mascam
din nou
ca sa ne mai putem
recunoaste
si sa ne dam
buna-ziua.

de Adrian Păunescu
 





----------------------------------------------------------------------------------
Pictor:John Randall Bratby
Titlul: Carnaval la Veneția
Titlul original:
Data:
Stilul: expresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
John Randall Bratby RA (19 iulie 1928 - 20 iulie 1992) a fost un pictor englez care a întemeiat stilul realist al artei de bucătărie care a influențat la sfârșitul anilor '50. A făcut portrete ale familiei și ale celebrităților sale. Lucrările sale au fost văzute în televiziune și film. Bratby a fost, de asemenea, un scriitor.

Muntele Everest


ANIVERSARE PE ACOPERIŞUL LUMII CU EDMOND PERCIVAL HILLARY

Să chiuim pe Everest

Veniţi cu noi pe-acoperişul lumii
Să ne înscrim în cartea de recorduri
Cum statele semnează în acorduri
De dragul adevărului şi-al glumii

În glaciale forme ale humii
Să ne luăm frugal gustarea-n corturi
În cel mai greu şi mai frumos din sporturi
Şi pe musteţi cu stratul gros al brumii

Vom scoate poze cu gheţari în spate
Cu fanioane lângă noi, trofee
Şi vă vom scrie lapidar crâmpeie
Cu degetele noastre degerate
Pe care voi cu gusturile snobe
Le veţi citi-n papuci pe lângă sobe

sonet de Ion Untaru




------------------------------------------------------------------------
Sir Edmund Percival Hillary (n. 20 iulie 1919, Auckland — d. 11 ianuarie 2008, Auckland) a fost un alpinist și explorator neozeelandez , cunoscut mai ales pentru că a fost primul om care a ajuns pe vârful muntelui Everest, ca membru al celei de-a noua expediții britanice de cucerire a vârfului, în 1953. Hillary a atins vârful de 8850 m pe 29 mai 1953 la ora 11:30 dimineața (ora locală), urmat imediat de șerpașul Tenzing Norgay.

Sir Edmund a fost singurul neozeelandez care a apărut, în timpul vieții, pe o bancnotă în circulație în țara sa.

Și-a dedicat o mare parte din viață ajutând populația șerpa din Nepal prin organizația non-profit pe care a fondat-o. Prin eforturile sale a reușit să construiască multe școli și spitale în această regiune îndepărtată a munților Himalaya. A declarat că aceasta este cea mai mare realizare a vieții sale.
------------------------------------------------------------------------
Pictor:
Titlul: Muntele Everest
Titlul original: Mount Everest
Data: 29 Martie 2013
Dimensiunea" 60 X 43cm
Stilul: Modern Art Decor
Media: Ulei pe pânză
Locatia:

Max Liebermann - Bancă în grădină


ANIVERSARE CU IZ DE IMPRESIONISM GERMAN - MAX LIBERMANN

Ferice clipa

Ferice clipa unică din viaţă,
Şi loc, şi timp când ochii-ţi m-au ucis,
Ori barem m-au zvârlit într-un abis,
Şi-acolo m-am făcut un sloi de gheaţă.

Ci drept e că trupeasca trăsătură
O am mereu, dar sufletu-mi fugit
Trăieşte-n tine ca-n sălaş iubit,
Şi m-a lăsat azi singur în natură.

Când galeş uneori întorci spre mine
Focoşii ochi, simt cum îmi curge-n vine
Un râu de flăcări ce-mi dă viaţă iar,

Şi moaie frigul care-n sânge-l port;
Dar uşurarea-i slabă şi-n zadar,
Căci fără suflet eu rămân tot mort.

sonet de Pierre de Ronsard
 




-------------------------------------------------------------------------

Pictor: Max Liebermann
Titlul: Bancă în grădină
Titlul original:
Data: 1916
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe pânză
Locatia: Colecţie privată

Date despre pictor:
Max Liebermann (n. 20 iulie 1847 în Berlin – d. 8 februarie 1935) a fost un pictor german de origine evreiască. Fiul unui om de afaceri evreu din Berlin, Liebermann a studiat mai întâi dreptul și filozofia, iar apoi pictura și desenul în 1869 la Weimar, în 1872 la Paris și între 1876-77 în Olanda. Deși a locuit și a lucrat o perioadă în München, s-a întors în cele din urmă în Berlin în 1884 și a lucrat acolo pentru tot restul vieții.

Liebermann a creat picturi având ca subiect persoane din țara sa, din viața sa, care au avut legătură cu activitatea sa. Într-o perioadă mai târzie el a devenit un reprezentant de seamă al curentului din pictură numit "Impresionismul german", împreună cu Lovis Corinth și Max Slevogt. Dar Liebermann a fost și colecționar de artă, fiind bine-înstărit. Colecția sa de tablouri impresioniste franceze era deosebit de valoroasă. El însuși a folosit deseori pentru tablourile sale motive din viața concetățenilor săi, precum și priveliști din grădina sa de la lacul Wannsee. În Berlin el și-a creat o mare faimă și ca maestru portretist.
O pictură din 1879

Între 1899 și 1911 Liebermann a condus curentul artistic "Secesiunea berlineză". Începând din 1920 a fost președintele Academiei prusace de arte. În 1932 a demisionat din această funcție, deoarece sub influența hitleriștilor Academia hotărâse să nu mai expună tablourile pictorilor evrei, iar lui însuși i s-a interzis să mai picteze. Se spune că, atunci când a văzut naziști în marș prin Poara Brandemburgului sărbătorind preluarea puterilor de către Hitler, Liebermann ar fi exclamat "Nu e posibil să mănânc îndeajuns ca să vărs atâta cît aș vrea!" (expresie germană).

Max Liebermann - Gradina Heckergarten


ANIVERSARE CU IZ DE IMPRESIONISM GERMAN - MAX LIBERMANN

Lumina Soarelui în grădină

Lumina Soarelui în grădină
Devine tot mai clară şi mai rece –
Noi nu putem aresta în plasa lui de aur
Minutul care trece;
După ce totul a fost spus
Nu mai putem cere iertare.

de Louis MacNeice,
 

-------------------------------------------------------------------------

Pictor: Max Liebermann
Titlul: Gradina Heckergarten
Titlul original:Das Rondell im Heckergarten
Data: 1927
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe pânză
Locatia: Colecţie privată

Date despre pictor:
Max Liebermann (n. 20 iulie 1847 în Berlin – d. 8 februarie 1935) a fost un pictor german de origine evreiască. Fiul unui om de afaceri evreu din Berlin, Liebermann a studiat mai întâi dreptul și filozofia, iar apoi pictura și desenul în 1869 la Weimar, în 1872 la Paris și între 1876-77 în Olanda. Deși a locuit și a lucrat o perioadă în München, s-a întors în cele din urmă în Berlin în 1884 și a lucrat acolo pentru tot restul vieții.

Liebermann a creat picturi având ca subiect persoane din țara sa, din viața sa, care au avut legătură cu activitatea sa. Într-o perioadă mai târzie el a devenit un reprezentant de seamă al curentului din pictură numit "Impresionismul german", împreună cu Lovis Corinth și Max Slevogt. Dar Liebermann a fost și colecționar de artă, fiind bine-înstărit. Colecția sa de tablouri impresioniste franceze era deosebit de valoroasă. El însuși a folosit deseori pentru tablourile sale motive din viața concetățenilor săi, precum și priveliști din grădina sa de la lacul Wannsee. În Berlin el și-a creat o mare faimă și ca maestru portretist.
O pictură din 1879

Între 1899 și 1911 Liebermann a condus curentul artistic "Secesiunea berlineză". Începând din 1920 a fost președintele Academiei prusace de arte. În 1932 a demisionat din această funcție, deoarece sub influența hitleriștilor Academia hotărâse să nu mai expună tablourile pictorilor evrei, iar lui însuși i s-a interzis să mai picteze. Se spune că, atunci când a văzut naziști în marș prin Poara Brandemburgului sărbătorind preluarea puterilor de către Hitler, Liebermann ar fi exclamat "Nu e posibil să mănânc îndeajuns ca să vărs atâta cît aș vrea!" (expresie germană).

Alupi Calin - Reegina nopții


ANIVERSARE CĂLIN ALUPI

Regină a nopţii

Apele somnului trec prin vise, dau semn marginii care fură,
nopţile se termină cu gulere de lumină
în dimineţi cu mugurii ce se deschid norocoşi.

Din ce ape se adapă curcubeul devreme?

Trezit în plină zi cu mască de prinţ
una voi fi cu regatul, nici mai frumos nici mai bogat
decât steaua urcată pe tron
regină a nopţii.

De voi fi oştean o să mă lupt
până-i câştig podoabe regatului
pe care le-am visat în apele somnului,
flăcări ridicându-se-n aburi plutind peste râuri
pe un tărâm străin.

de Nicolae Vălăreanu Sârbu


--------------------------------------------------------------------------
Crezul lui Călin Alupi

“Nepriceput în înconjurări de orice fel, încerc să redau cu sinceritate lumii ceea ce îi datorez – gama emoțiilor trăite în fața formelor și culorilor ei niciodată prea sărace pentru a trebui să le inventez. Dedic un loc deosebit luminii și cromaticii peisajului românesc, acestei țări mândre și binecuvântate între toate țările de pe pământ, în care cu grijă sunt adunate și așezate toate celelalte frumuseți.”

-------------------------------------------------------------------------

Pictor: Alupi Calin
Titlul: Regina noptii
Titlul original:
Data:
Stilul: Post impresionism
Media: Ulei pe pânză
Locatia: Colecţie privată

Date despre pictor:

Alupi Călin(calinic), desenator și pictor, reprezentant de seamă al postimpresionismului românesc

Călin Alupi (20 iulie 1906, Vancicăuţi - 19 septembrie 1988, Iaşi). Fiu de ţărani săraci din Basarabia, Călin Alupi va păstra din copilăria şi adolescenţa sa o dragoste profundă pentru natură şi un ataşament particular pentru oamenii şi lucrurile simple, care vor marca întreaga sa operă.
Cu toate că nimic nu-l predestina picturei, vocaţia lui se manifestă spontan la 13 ani, când intră la Şcoala normală din Şendriceni. Profesorul său Nicolae Popovici Lespezi îi descoperi talentul şi-l îndrumă. Intră în 1925 la Academia de Belle Arte din Iaşi, avându-l ca profesor pe Ştefan Dimitrescu, datorită căruia îşi desăvârşeşte bazele în desen. Cu toate că sărăcia nu-l părăsi niciodată, primii ani sunt marcaţi de o mizerie crudă. Trăieşte în locuinţe salubre şi nu subzistă decât datorită unei slabe burse şi a unui post de custode a Pinacotecei, obţinut prin Ştefan Dimitrescu. Incepând din 1933, participă la diverse expoziţii de grup şi personale, iar după doi ani este numit profesor suplinitor la Şcoala normală din Şendriceni. Când Nicolae Tonitza începe pictura schitului Durău, îl ia printre ucenicii săi, alături de Baba şi Cămăruţ.
In 1940, cariera sa promiţătoare este curmată brusc fiind mobilzat şi trimis pe front ; va face tot războiul în linea I în condiţii extreme de supravieţuire, cu sarcina de a desena poziţiile inamice. La armistiţiu, se întoarce de la Odesa (pe jos), cu sechele grave : a contractat un ulcer la stomac şi piatră le rinichi care-l vor împiedica, de acum înainte, să urmeze o carieră continuă (va îndura în total zece operaţii până la moarte). Descoperă cu amărăciune că aproape toate tablourile i-au dispărut, distruse sau furate în timpul războiului.

Pierre-Auguste Renoir - Fată cu pisică. Fetiţă dormind

Mâţa

Frumoasă mâţă, vin'să mi te-ascund
La sân. Închide-ţi gheara-nveninată!
În ochii tăi să pot să mă cufund,
În ochii de metal şi de agată.

Când degetele-mi trec mângâietor,
Pe capul şi molatica-ţi spinare,
Când mâna-mi se îmbată de-un fior,
Făpturaţi pipăind-o zvâcnitoare,

Îmi văd femeia; şi ochii ei,
Jivină mică şi linguşitoare,
Sunt suliţi reci, ca-n ochii-ţi mititei;

Şi, de la creştet până la picioare,
Subtilă-o plasă de-otrăvit parfum
Pluteşte şi-nfăşoară trupu-i brun.

sonet de Charles Baudelaire

 



------------------------------------------------------------------------
Pictor: Pierre-Auguste Renoir
Titlul: Fată cu pisică. Fetiţă dormind
Titlul original:
Data: 1880
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe pânză
Locatia: Sterling and Francine Clark Art Institute at Williamstown, MA, USA

Date despre autor:

Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Flori


Mesaje din flori

Mi-a picurat în palmă lăcrămioara
Iar crinul ca un rege mi-a surâs
O violetă a-nflorit pe culme
Regina nopţii râde spre apus

E prinţ în câmpuri vara macul roşu
Sunt freze-n primăvară peste noi
Ne plouă cerul cu parfum de vise
Şi ne îmbatã seara pe-amândoi

În dans de gladiole prea măreţe
Sunt paşi de ghiocei mici şi stingheri
Sorbind nectarul clipelor măreţe
Ne scufundăm în valuri de plăceri

Şi peste toate rege, trandafirul
Deschide uşa marilor iubiri
Rămâne falnic să ne-ncânte viaţa
Şi ne îndrumã-ncet, spre nemuriri...

de Mariana Eftimie Kabbout

Ivan Aivazovsky - Kerch


Rămân singur

Un uliu zboară la marginea cerului.
Doi pescăruşi plutesc legănat pe râu, în amonte.

Vulnerabili când zboară sub vânt,
în vânt planează şi aterizează cu lejeritate.

Roua îndoaie firele de iarbă,
pânza paianjenului este gata.

Căile cerului includ şi omenirea:
sunt singur, printre mii de regrete.

de Du Fu,




------------------------------------------------------------------------
Pictor:Ivan Aivazovsky
Titlul: Kerch
Titlul original: Керчь
Data: 1839
Dimensiunea : 12×16 inch
Stilul: Romanticism
Media: Ulei pe pânză
Locatia: Colecţie privată

Date despre pictor:

Tom Nachreiner - la rau

În vârful inimii

Lacrimile copacilor nu pot să cadă
decât dacă le culeg în pumnii mei.
Cine are urechi, cu ele o să vadă
prin ochii pisicii fără clopoţei.

Umblu în vârful inimii, să nu fiu auzit
dar bătăile sale mă dau de gol

încât lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol
şi pădurea e acum un râu liniştit.

de Eugen Jebeleanu

 



------------------------------------------------------------------------
Pictor:Tom Nachreiner
Titlul: la râu
Titlul original: Sitting By The River
Data: 1880
Dimensiunea : 12×16 inch
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe pânză
Locatia: Colecţie privată

AnnaJo Vahle - Cocoa Beach Birds


Zbor

Zborul fiecarei pasari
e un exercitiu impus,
aripile lor cauta necuprinsul
sa-l adune-ntr-o imbratisare.
Sa fie mereu
un zbor de-o aripa
un zbor intr-o imbratisare...

poezie de Violeta Pasat




- -------------------------------------------------------------------
Pictor: AnnaJo Vahle
Titlul: Cocoa Beach Birds
Date: 2013.
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:

Radu Beligan de Romulus Harda

ÎNCĂ UN ACTOR PIERDUT ÎNTR-O NOAPTE FURTUNOASĂ - RADU BELIGAN - 97 ANI

Actorii

Cei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice

Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!

Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.

de Marin Sorescu

 



-----------------------------------------------------------------------
"Eu m-am mutat de mult în "Beligania". Asta e "Beligania" şi aici sunt stăpân absolut. Aici nu mă deranjează nimeni, nu mă supără nimeni, aici nu intră decât cei mai buni prieteni ai mei, deşi mulţi ar vrea să intre în "Beligania" – unii fac cerere să-i primesc..."

"Fă-mi o favoare, du-te şi îndeplineşte-ţi dorinţele!"

"Cred că suntem pe pământ pentru acest lucru unic: să iubim."

"Iubiţi ce vreţi, dar iubiţi! Nu există dezastru mai mare ca infirmitatea inimii!"

"Regret? Nu am niciun regret. Nu pot să am. Fata mea spune "cine nu are un regret?'' Uite, eu nu am! Am trăit şi momente proaste, dar dacă ar fi să le dau un sfat tinerilor le-aş spune să nu regrete niciodată ceea ce au făcut. Să regrete ceea ce nu au făcut."

citate Radu Beligan

-----------------------------------------------------------------------

Radu Beligan (n. 14 decembrie 1918, Galbeni (Filipești), Bacău - d. 20 iulie 2016, București) a fost un actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio. Pe linie maternă este grec de origine, pe linie paternă, fiind urmaș al unuia dintre frații lui Ion Creangă. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. În data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru.

-----------------------------------------------------------------------
Radu Beligan de Romulus Harda
(2014-02-08)

Romulus Harda este inginer in aviatia civila romana si autodidact in grafica/desen/pictura.

Bogdan Calciu - Portret in creion Radu Beligan


UN ACTOR GRĂBIT ÎNTR-O ZI DE VARĂ - RADU BELIGAN - 97 ANI (20 iulie 2016)

Un actor grăbit

Văd cum stai, te framânți,
Și-ti lipsește curajul
De a-mi spune ce s-a-ntâmplat,
Dar eu știu, nu ai cum să te-ascunzi acum,
Nu căuta un alt drum.

Alte mâini fierbinți,
Și-alte nopți de dor;
Alte brațe te cer,
Dar în viața mea,
Vei rămâne doar un trecator.

Nu știi ce să îmi spui,
Văd cum cauți în grabă
Cuvinte care mă mint,
Însă nu are rost,
Știu că-n fața mea ai fost...

Un actor grăbit, care-și spune replica și-apoi a plecat zâmbind,
Un actor grabit, care-a și uitat ce a rostit pe scenă,
Un actor grabit, care pleacă imediat ce piesa a luat sfârșit,
Bucuros că rolul a fost ușor, aleargă spre alt... decor.

Văd cum stai, te framânți,
Și-ți lipsește curajul
De a-mi spune ce s-a-ntâmplat,
Dar eu știu, nu ai cum să te-ascunzi de mine,
Nu căuta un alt drum.

Vrei să joci un alt rol,
Dar nu poți convinge,
Ai vrea să cred că ți-e greu!
Însă nu are rost,
Știu că-n fața mea ai fost

de Laura Stoica
 

---------------------------------------------------------------------------------
"Sunt un băţ deşirat uns cu lună şi var."

"Teoria mea este că longevitatea se datorează actului iubirii. Suntem născuţi pe lume pentru a iubi. Orice. Nu-ţi impun să joci, să iubeşti ce iubesc eu, ci să iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, lumea ar fi o bucurie."

"Dumnezeu ne pune degetul pe frunte când reuşim să intrăm perfect în pielea personajului."

"A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute. Înseamnă a deveni mai uşor, mai liber, într-un anumit sens, eşti mai tânăr când eşti bătrân şi mai bătrân când eşti tânăr."

"Am trăit în teatru zile de plenitudine, de fericire, de lumină, zile de neuitat sub semnul unei permanente şi neobosite căutări."

"De la Lucia Sturdza-Bulandra am învăţat că, pentru a face meseria de actor, ai nevoie, în primul rând, de o mare sănătate fizică şi morală. Trebuie, vorba lui Maiorescu, "să-ţi reziste celula". "

citate de Radu Beligan

---------------------------------------------------------------------------------
Radu Beligan (n. 14 decembrie 1918, Galbeni (Filipești), Bacău - d. 20 iulie 2016, București) a fost un actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio. Pe linie maternă este grec de origine, pe linie paternă, fiind urmaș al unuia dintre frații lui Ion Creangă. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. În data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru.

---------------------------------------------------------------------------------
Desen in creion: Bogdan Calciu
Titlul: Portret in creion Radu Beligan
Dimensiune: 21 x 30 cm.
Data: 2014
ANIVERSARE CENACLUL FLACĂRA ALĂTURI DE ADRIAN PĂUNESCU

Actorul

O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viata e un teatru trist.

Actorul a iesit în strada,
Sa-si cumpere ceva salam,
Era în haine de parada,
Ca Voievod peste un neam.

Printre masini, printre tramvaie
Actorul se grabea firesc
Urma sa vina-un nor de ploaie
Perucile se dezlipesc.

Si când s-a asezat la coada
Cu palos, mantie si scut
Deodata oamenii din strada
Ca Voievod l-au cunoscut.

S-au dat deoparte cu sfiala
Multimea toata murmura
Vazându-i hainele de gala
Sa ne traiesti Maria-Ta!

Republicani, ma rog, cu totii
Descoperisera alt mod
De-a da cuvânt la noi emotii
Si se-nchinau la Voievod.

Dar ploaia a venit deodata
Si ei vazând cu ochii lor
Întreaga-i fata demachiata
I-au aruncat un fel de plata:
Lasati-l dracu', e-un actor.

O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viata e un teatru trist.

de Adrian Paunescu

 


-------------------------------------------------------------------

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) a fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român.

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani – și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. În cadrul cenaclului, Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicului tânăr, în ciuda numeroaselor sancționări aduse acesteia de către puterea comunistă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock.

Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, an când intră la conducerea revistei Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut și pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul „Analfabeții”, publicat în 1980 în Flacăra). După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista Totuși iubirea. În calitate de publicist a mai condus pentru o scurtă perioadă, în 1999, ziarul Sportul românesc, și a realizat emisiuni de fotbal la postul de televiziune Antena 1.

-------------------------------------------------------------------
Desen in creion: Bogdan Calciu
Titlul: Portret in creion Radu Beligan
Dimensiune: 21 x 30 cm.
Data: 2014

Claude Monet: - Camille Monet la fereastră, Argentuile

ANIVERSARE DE LA BÂRCA LA VIENA ŞI ÎNAPOI CU ADRIAN PĂUNESCU

Aceeasi floare

Iubito, pe prispa ti-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a cailor moarte.

Ea are petalele lungi,
Suflînd ai sa poti sa le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea stiu,
Sînt un gradinar damblagiu.

Nu stiu - trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.

O floare a vietii vecine
Si care miroase a tine.
Iubito, pe prispa tu ai
O floare din insula Rai.

de Adrian Paunescu

 



-------------------------------------------------------------------

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) a fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român.

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani – și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. În cadrul cenaclului, Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicului tânăr, în ciuda numeroaselor sancționări aduse acesteia de către puterea comunistă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock.

Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, an când intră la conducerea revistei Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut și pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul „Analfabeții”, publicat în 1980 în Flacăra). După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista Totuși iubirea. În calitate de publicist a mai condus pentru o scurtă perioadă, în 1999, ziarul Sportul românesc, și a realizat emisiuni de fotbal la postul de televiziune Antena 1.

-------------------------------------------------------------------

Pictor: Claude Monet:
Titlul: Camille Monet la fereastră, Argentuile
Data: 1873
Stilul: Impresionism

Date despre pictor:

Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franța.

Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc ."

Sofonisba Anguissola - Lucia, Minerva si Europa Anguissola jucând şah


ANIVERSARE DE CAI, TURNURI , NEBUNI, PIONI, REGINE , REGI

Pion

Superb destin pentr-un pion de şah:
Întîiul pleacă-n luptă,-ntîiul moare-
Sortit a fi o piesă tîrîtoare
Pe tabla Marelui Maharajah!

Dar, uneori, în prag de-amurg, apare
Un biet pion finalizabil, ah,
Cînd regele-i pîndit d-un mare crah
Şi doar mujicu-acela-i stă-n salvare!

Ş-atunci, se desfăşoară-ntregul front,
Uitînd de regi, pentru pionul tont!

Cad, pentru el, Nebuni şi Cai şi Ture,
Dînd rang şi slavă-acelei tîrîture!

De-ar mai rămîne bietul rigă-n tron,
Tu hotărăşti, tu - Ultimul Pion!

de Tudor George
 

----------------------------------------------------------------------------------
"Şahul este viaţă. "(Bobby Fischer)

"Şahul este piatra de încercare a inteligenţei"( Goethe)

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Sofonisba Anguissola
Titlul: Lucia, Minerva si Europa Anguissola jucând şah
Date: 1555
Stilul: Manierism
Media: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 97 x 72 cm

Date despre pictor:

Sofonisba Anguissola, născută în 1532 la Cremona în Lombardia, decedată în 1625 la Palermo în Sicilia, a fost o pictoriță italiană care a pictat în stilul manierist, fiind activă la sfârșitul secolului XVI și începutul secolului XVII. A avut cinci surori, toate pictorițe, ea fiind cea mai cunoscută. A fost eleva pictorului Bernardino Campi.