vineri, 31 martie 2017

Mihai Chiriac - Nichita Stanescu, un poet asa cum nu a mai fost

CANTEC DE DOR

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

de Nichita Stanescu


---------------------------------------------------------------------------
Nichita - desen realizat de mihai chiriac
Nichita Stanescu, un poet asa cum nu a mai fost
(2013-10-21) - desen in creion

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu