ANIVERSAREA PICTORULUI PEDER HENRIK KRISTIAN ZAHRTMANN PE VERSURILE LUI NICHITA STANESCU
Parcă dormim şi visăm
Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea,
şi eu am crezut-o, pentru că devenea
mai grea sau mai uşoară după voie
asemenea păsărilor în zbor.
Alergam în sus pe scările de beton
şi ea ridica din îmbrăţişarea mea
doi ochi lucioşi, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.
Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.
Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârşise demult. Şi clădirea.
Trecuserăm şi de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Şi poate nici noi
nu mai eram.
de Nichita Stănescu
din volumul „Dreptul la timp” (1965)
----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Peder Henrik Kristian Zahrtmann
Titlul: Portretul Vilhelminei Erichsen
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Peder Henrik Kristian Zahrtmann, cunoscut sub numele de Kristian Zahrtmann, (31 martie 1843 – 22 iunie 1917) a fost un pictor danez. El a facut parte din generatia de artisti danezi de la sfarsitul secolului al XIX-lea, alaturi de Peder Severin Krøyer si Theodor Esbern Philipsen, care au rupt-o cu strictetea academicismului traditional si mostenirea picturii daneze din epoca de aur, in favoarea naturalismului si realismului.
El a fost cunoscut in special pentru picturile cu subiecte istorice, mai ales cele care descriu evenimente importante, tragice, femei legendare din istoria daneza. A pictat si multe alte genuri, inclusiv peisaje, scene de strada, scene rurale si portrete.
A avut o mare influenta asupra dezvoltarii artei daneze sustinand stilul individual al studentilor sai in anii cat a predat, precum si prin folosirea de pionierat a culorii.
S-a nascut in Rønne, Danemarca pe insula Bornholm, fiul doctorului sef al insulei, Carl Vilhelm Zahrtmann si al Laurei Pauline. El a fost cel mai mare copil dintre cei sapte frati si doua surori. Dupa ce a absolvit scoala Realskole din Rønne la varsta de 17 ani, el a fost trimis la Sorø Academy, unde a studiat pictura cu peisagistul Johannes Georg Smith Harder (cunoscut si ca Hans Harder). Deseori era invitat in casa directorului Academiei, poetul Bernhard Severin Ingemann, unde a avut sansa sa socializeze cu profesorii scolii si alti invitati, ca de exemplu Hans Christian Andersen. A absolvit scoala in 1862, si a primit gradul de masterand in 1863. In aceasta perioada a locuit cu o familie a caror fiica era pictorita, ceea ce l-a inspirat sa-si incerce norocul ca artist.
Dupa absolvire a plecat la Copenhaga, unde in iarna 1863-1864 a studiat desenul la Institutul Technic sub indrumarea lui Christian Hetsch si a arhitectului Ferdinand Vilhelm. Jensen. In aceeasi perioada a luat si lectii private de la pictorul de compozitie Wenzel Ulrich Tornøe. In octombrie 1864 a inceput studiile la Academia Regala Daneza de Arte (Det Kongelige Danske Kunstakademi) unde a studiat cu Johan Adolph Kittendorff, Wilhelm Marstrand, Jørgen Roed, Niels Simonsen si Frederik Vermehren. Printre colegii lui de clasa s-au aflat August Jerndorff, Peder Severin Krøyer si Rasmus Frederik Hendriksen.
A absolvit Academia in 1868, iar in urmatorul an a expus o lucrare, „En Konfirmandinde paa Bornholm” („A Young Girl Being Confirmed on Bornholm”), pentru prima oara la Charlottenborg. Intre 1869-1891 a expus in mod regulat la Charlottenborg, dupa aceea in mod sporadic.
S-a imprietenit cu pictorii Otto Carl Bentzon Haslund si Pietro Købke Krohn, cu care a impartit un studio.
Deja devenise interesat de istoria eroinei din secolul al XVII-lea, Leonora Christina Ulfeldt (cunoscuta si ca Eleanor Christine), fiica unui rege danez, inainte de publicarea postuma din 1869 a autobiografiei din 1674, Jammers Minde („Remembrance of Misery”), pe care a primit-o in dar de la Haslund si Krohn.
Contesa Leonora Christina de Schleswig-Holstein, fiica regelui Christian IV in urma unei casatorii morganatice din dragoste cu o nobila fecioara daneza, a cazut din gratii din cauza inaltei tradari a sotului ei, Corfits Ulfeldt. De aceea a fost intemnitata timp de 22 de ani in Turnul Albastru (Blåtårn) din castelul Copenhaga si si-a trait ultimii ani de viata in singuratatea manastirii din Maribo.
Zahrtmann a comemorat povestea ei intr-o serie de 18 picturi de dimensiuni mari. Prima dintre aceste picturi a fost facuta publica in 1871, „Slotsfogden skjæmter med Kvinderne i den nylig fængslede Kongedatters Kammer paa Blaataarn” („Castle Keeper Banters with Women in the Chamber of the King’s Daughter in the Blue Tower”). Pictura care i-a adus premiul Neuhausen (Neuhausenske Præmie’), a fost vanduta Uniunii de Arta (Kunstforeningen) a influentului critic si istoric de arta Niels Laurits Høyen si a fost urmata de o serie de picturi pe aceeasi tema. Aceste picturi i-au stabilit reputatia de unul dintr cei mai importanti pictori ai vremii sale.
In decembrie 1875 a plecat in Italia cu finantare de la tatal sau, inainte de a primi o bursa de la Academie. Intre 1875-1878 a locuit in Italia (Roma, Siena, Amalfi si Saracinesco), unde a produs numeroase picturi. Dupa aceea a calatorit de mai multe ori in Italia, inclusiv in 1882-1884 cu o bursa Ancher Fund, impreuna cu artistii Joakim Frederik Skovgaard, Theodor Esbern Philipsen si Viggo Pedersen. El a fost fascinat de viata de acolo, de puternicul soare italian, de stralucirea culorilor, precum si de exotismul ritualurilor bisericii catolice pe care le-a descris in multe picturi.
In iunie 1883 a calatorit pentru prima oara in oraselul de munte Civita d’Antino, oras pe care a inceput sa-l considere a doua lui casa. Intre 1890-1911 si-a petrecut fiecare vara in Civita d’Antino, unde a locuit cu familia Cerroni si unde a adunat prieteni si studenti intr-o colonie anuala de artisti. A fost numit cetatean de onoare al orasului in 1902.
De asemenea a calatorit de cateva ori in Grecia, precum si in Franta si Portugalia.
A expus la Expoziţia Mondială din Paris in 1878, 1889, 1900 si la Chicago in 1893.
Scoala Kunstnernes Frie Studieskoler (Artists Studio School) s-a infiintat in iarna 1882-1883 ca un protest fata de politicile Academiei de Arta, precum si ca o alternativa la programul sau educational. A fost condusa de Laurits Tuxen si l-a avut pe Peder Severin Krøyer printre profesori. Zahrtmann a predat la scoala intre 1885-1908.
Parcă dormim şi visăm
Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea,
şi eu am crezut-o, pentru că devenea
mai grea sau mai uşoară după voie
asemenea păsărilor în zbor.
Alergam în sus pe scările de beton
şi ea ridica din îmbrăţişarea mea
doi ochi lucioşi, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.
Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.
Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârşise demult. Şi clădirea.
Trecuserăm şi de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Şi poate nici noi
nu mai eram.
de Nichita Stănescu
din volumul „Dreptul la timp” (1965)
----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Peder Henrik Kristian Zahrtmann
Titlul: Portretul Vilhelminei Erichsen
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Peder Henrik Kristian Zahrtmann, cunoscut sub numele de Kristian Zahrtmann, (31 martie 1843 – 22 iunie 1917) a fost un pictor danez. El a facut parte din generatia de artisti danezi de la sfarsitul secolului al XIX-lea, alaturi de Peder Severin Krøyer si Theodor Esbern Philipsen, care au rupt-o cu strictetea academicismului traditional si mostenirea picturii daneze din epoca de aur, in favoarea naturalismului si realismului.
El a fost cunoscut in special pentru picturile cu subiecte istorice, mai ales cele care descriu evenimente importante, tragice, femei legendare din istoria daneza. A pictat si multe alte genuri, inclusiv peisaje, scene de strada, scene rurale si portrete.
A avut o mare influenta asupra dezvoltarii artei daneze sustinand stilul individual al studentilor sai in anii cat a predat, precum si prin folosirea de pionierat a culorii.
S-a nascut in Rønne, Danemarca pe insula Bornholm, fiul doctorului sef al insulei, Carl Vilhelm Zahrtmann si al Laurei Pauline. El a fost cel mai mare copil dintre cei sapte frati si doua surori. Dupa ce a absolvit scoala Realskole din Rønne la varsta de 17 ani, el a fost trimis la Sorø Academy, unde a studiat pictura cu peisagistul Johannes Georg Smith Harder (cunoscut si ca Hans Harder). Deseori era invitat in casa directorului Academiei, poetul Bernhard Severin Ingemann, unde a avut sansa sa socializeze cu profesorii scolii si alti invitati, ca de exemplu Hans Christian Andersen. A absolvit scoala in 1862, si a primit gradul de masterand in 1863. In aceasta perioada a locuit cu o familie a caror fiica era pictorita, ceea ce l-a inspirat sa-si incerce norocul ca artist.
Dupa absolvire a plecat la Copenhaga, unde in iarna 1863-1864 a studiat desenul la Institutul Technic sub indrumarea lui Christian Hetsch si a arhitectului Ferdinand Vilhelm. Jensen. In aceeasi perioada a luat si lectii private de la pictorul de compozitie Wenzel Ulrich Tornøe. In octombrie 1864 a inceput studiile la Academia Regala Daneza de Arte (Det Kongelige Danske Kunstakademi) unde a studiat cu Johan Adolph Kittendorff, Wilhelm Marstrand, Jørgen Roed, Niels Simonsen si Frederik Vermehren. Printre colegii lui de clasa s-au aflat August Jerndorff, Peder Severin Krøyer si Rasmus Frederik Hendriksen.
A absolvit Academia in 1868, iar in urmatorul an a expus o lucrare, „En Konfirmandinde paa Bornholm” („A Young Girl Being Confirmed on Bornholm”), pentru prima oara la Charlottenborg. Intre 1869-1891 a expus in mod regulat la Charlottenborg, dupa aceea in mod sporadic.
S-a imprietenit cu pictorii Otto Carl Bentzon Haslund si Pietro Købke Krohn, cu care a impartit un studio.
Deja devenise interesat de istoria eroinei din secolul al XVII-lea, Leonora Christina Ulfeldt (cunoscuta si ca Eleanor Christine), fiica unui rege danez, inainte de publicarea postuma din 1869 a autobiografiei din 1674, Jammers Minde („Remembrance of Misery”), pe care a primit-o in dar de la Haslund si Krohn.
Contesa Leonora Christina de Schleswig-Holstein, fiica regelui Christian IV in urma unei casatorii morganatice din dragoste cu o nobila fecioara daneza, a cazut din gratii din cauza inaltei tradari a sotului ei, Corfits Ulfeldt. De aceea a fost intemnitata timp de 22 de ani in Turnul Albastru (Blåtårn) din castelul Copenhaga si si-a trait ultimii ani de viata in singuratatea manastirii din Maribo.
Zahrtmann a comemorat povestea ei intr-o serie de 18 picturi de dimensiuni mari. Prima dintre aceste picturi a fost facuta publica in 1871, „Slotsfogden skjæmter med Kvinderne i den nylig fængslede Kongedatters Kammer paa Blaataarn” („Castle Keeper Banters with Women in the Chamber of the King’s Daughter in the Blue Tower”). Pictura care i-a adus premiul Neuhausen (Neuhausenske Præmie’), a fost vanduta Uniunii de Arta (Kunstforeningen) a influentului critic si istoric de arta Niels Laurits Høyen si a fost urmata de o serie de picturi pe aceeasi tema. Aceste picturi i-au stabilit reputatia de unul dintr cei mai importanti pictori ai vremii sale.
In decembrie 1875 a plecat in Italia cu finantare de la tatal sau, inainte de a primi o bursa de la Academie. Intre 1875-1878 a locuit in Italia (Roma, Siena, Amalfi si Saracinesco), unde a produs numeroase picturi. Dupa aceea a calatorit de mai multe ori in Italia, inclusiv in 1882-1884 cu o bursa Ancher Fund, impreuna cu artistii Joakim Frederik Skovgaard, Theodor Esbern Philipsen si Viggo Pedersen. El a fost fascinat de viata de acolo, de puternicul soare italian, de stralucirea culorilor, precum si de exotismul ritualurilor bisericii catolice pe care le-a descris in multe picturi.
In iunie 1883 a calatorit pentru prima oara in oraselul de munte Civita d’Antino, oras pe care a inceput sa-l considere a doua lui casa. Intre 1890-1911 si-a petrecut fiecare vara in Civita d’Antino, unde a locuit cu familia Cerroni si unde a adunat prieteni si studenti intr-o colonie anuala de artisti. A fost numit cetatean de onoare al orasului in 1902.
De asemenea a calatorit de cateva ori in Grecia, precum si in Franta si Portugalia.
A expus la Expoziţia Mondială din Paris in 1878, 1889, 1900 si la Chicago in 1893.
Scoala Kunstnernes Frie Studieskoler (Artists Studio School) s-a infiintat in iarna 1882-1883 ca un protest fata de politicile Academiei de Arta, precum si ca o alternativa la programul sau educational. A fost condusa de Laurits Tuxen si l-a avut pe Peder Severin Krøyer printre profesori. Zahrtmann a predat la scoala intre 1885-1908.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu