marți, 26 decembrie 2017

William Dyce - Regele Lear și Nebunul în furtună

1606: S-A JUCAT PENTRU PRIMA OARĂ TRAGEDIA REGELE LEAR SCRISA DE WILLIAM SHAKESPEARE DUPĂ LEGENDA REGELUI BRITANIC LEIR

Gloucester: E boala vremii noastre când nebunii îi conduc pe orbi.

Lear: Când ne naştem, plângem pentru că urcăm
Pe astă mare scenă de nebuni.

Regan: Bufonii se dovedesc adesea a fi profeţi.

Lear (Cordeliei): Iar tu, mângâierea bătrâneţii noastre, –
Măcar că-i cea din urmă şi firavă, la a ei gingaşă iubire
Atât francezi, cât şi burgunzi înfloritori
Se-ntrec în râvnă –, ce poţi să spui ca să obţii
Partea leului, mai preţioasă decât cele ale surorilor tale?

Lear: Nimic nu iese din nimic.

Lear: Trebuie să fiţi îngăduitori cu mine.
Te rog, iartă şi uită. Sunt bătrân şi nu sunt în toate minţile.

Edmund: Tu ai dreptate. Aşa e, precum spui.
Roata s-a-ntors şi iată unde-am ajuns.

replici din piesa de teatru Regele Lear, de William Shakespeare (1606)

 



-----------------------------------------------------------------------------------------
Regele Lear este o tragedie scrisă de William Shakespeare care reprezintă o încununare a analizei umanisto-psihologice prezentă în mai toate lucrările marelui dramaturg englez. Regele Lear, retrăgându-se de la domnie și stăpânit fiind de iluzia puterii sale nelimitate, își împarte regatul fiicelor sale. Le cere însa acestora, înainte de a le împărți regatul, să-și exprime în cuvinte dragostea pe care i-o poartă. Fiicele mai mari, Goneril și Regan, meschine și lingușitoare, îi spun bătrânului vorbe frumoase, exact ceea ce acesta dorea sa audă. Cordelia însă, fire sinceră, îi spune cu naturalețe : "Iubesc pe Majestatea-ta așa cum îmi este datoria, nici mai mult nici mai putin". Luând acest răspuns drept o adevărată insolență, tatăl își alungă fiica cea mica, dezmoștenind-o. Doborât de ingratitudinea fiicelor sale, bătrânul, cu mintea tulburata de durere, rătăcește pe câmpii, înfruntând furtuni și trăsnete. Dintre foștii curteni i-au rămas credincioși doar contele de Kent, Edgar și bufonul.
Cordelia, devenită între timp regină a Franței, vine în ajutorul tatălui său. Goneril și Regan vor sfârși în mod mizerabil, otrăvindu-se una pe cealaltă, din rivalitate pentru același bărbat: Edmund, comandantul oștilor britanice. Cordelia și regele Lear, în timpul luptelor dintre francezi și englezi, ajung prizonierii lui Edmund. Cordelia este omorâtă din porunca lui Edmund, chiar sub ochii bietului sau tată, care se stinge de durere. Cordelia întruchipează în aceasta opera puterea miraculoasa a dragostei și a iertării. Prin dragostea cu care aceasta îl înconjoară, Regele Lear își va găsi liniștea. Tema piesei devine universală, prin detaliata descriere a caracterului uman și în special, a transformării determinată de schimbarea unor idealuri și a unei lumi considerată de protagonist, o reflexie ideatică a percepțiilor sale interioare.

-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: William Dyce
Titlul: Regele Lear și Nebunul în furtună
Titlul original:
Data: 1848
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

William Dyce(19 septembrie 1806, Aberdeen, Scotia – 14 februarie 1864, Londra) a fost un distins pictor scotian, care a jucat un rol important in formarea educatiei publice in arta din UK, ca parinte al sistemului de scoli din South Kensington.
Dyce si-a inceput cariera la Royal Academy, apoi a plecat la Roma pentru prima oara in 1825. Acolo a studiat lucrarile lui Titian si Poussin. S-a reintors la Roma in 1827, de data aceasta a stat acolo un an si jumatate, iar in acea perioada se pare ca l-a cunoscut pe pictorul german nazaraean Friedrich Overbeck. Dupa aceste doua calatorii s-a stabilit pentru cativa ani in Edinburgh. S-a intretinut din pictura de portrete mai intai, insa a trecut imediat la alte subiecte de arta, in special cele religioase.
I s-a dat conducerea School of Design din Edinburgh, apoi a fost invitat la Londra sa conduca noua School of Design, care a devenit ulterior Royal College of Art.Inainte de a lua acest post in 1838 impreuna cu un coleg au fost trimisi sa viziteze Franta si Germania pentru a face un raport despre educatia de acolo. A plecat de la scoala in 1843 pentru a putea picta mai mult.