Pierre-Auguste Renoir - Primavara la catou

FAGADUINTA IUBIRII CREDINCIOASE

M-aseaza-n rasfatatele livezi,
Prin gheturi, unde soarele-i cu dinti,
In arsita, unde il simti si-l vezi,
In gloatele nebune sau cuminti.
Pe treapta nalta sau de jos m-aseaza,
In cea mai lunga noapte-au zi din an,
Sub cer senin, sau nouri far' de-o raza,
Cat tanar sint, sau garbov si balan.
In cer m-aseaza, pe pamant, in iad,
Pe culmi, in hau, pe-oceanul razvratit,
Rob sau stapan, dar pururi viu rasad,
Slab,in puteri, cu faima sau hulit:
Al ei voi fi, si cu un gand ce doare
Ma multumesc, caci n-am nadejdi sub soare.

de Henry Howard (1517-1547 )

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pierre-Auguste Renoir - Primavara la catou
Data: 1872-1873
Stilul: Impresionism
Media: ulei pe panza
Colectie privata
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

John Henry Twachtman - Casa pictorului

ÎNTAI RAVNESTI PLACERI

 Întâi râvneşti plăceri,
Apoi trai lin; şi-apoi
Acele leacuri mici
Care răpun durerea;

Şi-apoi, să poţi dormi;
Ş-apoi (de va dori
Aşa Inchizitorul)
Să poţi muri cum vrei.

de Emily Dickinson (1830 - 1886)

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
John Henry Twachtman - Casa pictorului
Data: 1890-1895
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea 63.5 x 76.52 cm
Yale University Art Gallery, New Haven, Connecticut, USA
John Henry Twachtman (4 august 1853 – 8 august 1902) a fost un pictor american cunoscut pentru peisajele sale impresioniste, cu toate ca stilul lui de a picta a fost foarte variat pe toata perioada creatiei sale artistice. Istoricii de arta considera ca stilul impresionist american a lui Twachtman e mai personal si experimental fata de generatia sa de pictori.A fost un membru al grupului "The Ten", un grup de artisti nemultumiti de organizatiile profesionale de arta si care s-au adunat in 1898 pentru a-si expune lucrarile ca grup unificat stilistic.

Delphin Enjolras - Jeune Femme - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI DELPHIN ENJOLARS

Absenţă

Cupa mea e goală în noaptea asta,
Reci şi uscate îi sunt marginile,
Răcite de vântul de la fereastra deschisă.
Goală şi pustie, scânteiază alb în lumina lunii.
Camera este umplută de mirosul ciudat
Al florilor de glicină.
Ele se leagănă în strălucirea lunii
Şi se ating de zid.
Dar cupa inimii mele este nemişcată
Şi rece şi goală.

Când vii, se umple în întregime
Roşie şi tremurând cu sânge,
Sângele inimii pentru ca tu să-l bei;
Să-ţi umple gura de iubire
Şi de gustul dulce-amar al unui suflet.

de Amy Lowell

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Delphin Enjolras
Titlul: Jeune Femme
Titlul original: Jeune Femme
Data :
Stilul: Academic
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Delphin Enjolras (13 mai 1857 – 1945) a fost un pictor academic francez. Enjolras a pictat portrete, nuduri, interioare mai ales acuarele, uleiuri si pasteluri. E renumit pentru portretele de tinere femeiin activitati obisnuite ca de exemplu citind sau cosand, deseori la lumina lampii. Probabil ca cea mai renumita lucrare a sa este „Young Woman Reading by a Window”.
S-a nascut in Courcouron, Ardèche. Enjolras a studiat sub indrumarea acuarelistului Gaston Gerard la „Ecole de Dessin de la Ville de Paris”, precum si cu Jean-Léon Gérôme la Beaux-Arts si Pascal Dagnan-Bouveret. Enjolras a pictat, mai ales, peisaje in prima parte a carierei sale; ulterior a devenit evident ca i-a placut sa picteze femei.Si-a schimbat genul, punand accent pe portretele de femei tinere, fie la lumina lampii sau intuneric. A devenit un excelent pictor de nuduri, iar multe dintre lucrarile lui de mai tarziu sunt de natura erotica si senzuala.
Incepand din 1890 si mai departe, Enjolras a expus lucrarile sale la Salonul din Paris, alaturandu-se Société des Artistes Français in 1901. De asemenea, muzeele Musée du Puy si Musée d’Avignon au colectii ale lucrarilor lui.

Mario Sironi - Biciclist - aniversare

INTERMEZZO PICTURAL CU MARIO SIRONI

Paris

niciodată
chiar în vremurile bune
n-am visat să
mă plimb purtând beretă
cu bicicleta prin acea
metropolă

iar Camus
întotdeauna
m-a
călcat
pe
nervi.

de Charles Bukowski

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Mario Sironi
Titlul: Biciclist
Titlul original:
Data : 1916
Stilul: Futurism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste: Colectie privata
Date despre pictor:
Mario Sironi (12 mai 1885 - 13 august 1961) a fost un artist modernist italian, activ în calitate de pictor, sculptor, ilustrator și designer. Picturile sale tipice sombre sunt caracterizate de forme masive, imobile.

James Edward Hervey MacDonald - Peisaj solemn - aniversare

SARBATORIREA PICTORULUI JAMES EDWARD HERVEY MACDONALD

Gardul căprioarei

Dealuri goale, nimeni la vedere,

se aud doar sunetele vocii cuiva;

razele asfinţitului pătrund iarăşi în adâncul pădurii,

luminând încă o dată muşchiul verde.

de Wang Wei,

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor: James Edward Hervey MacDonald

Titlul: Peisaj solemn

Titlul original:

Data : 1921

Stilul: Art Nouveau (Modern)

Mod de realizare:

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

James Edward Hervey MacDonald este singurul membru al Grupului Celor Şapte care s-a născut pe un teritoiu străin de Canada. E vorba despre Anglia. Viitorul pictor a văzut lumina zilei la 12 mai 1873, în Durham. A ajuns în Canada ca emigrant, în 1887, când avea în jur de paisprezece ani. Şi-a început uceniciile în domeniul plastic ca mai toţi ceilalţi membri ai Grupului. Mutându-se în Toronto a fost învăţăcel la Toronto Lithography Co. Iar în 1895 a început să lucreze la o firmă de design: Grip Limited. S-a înscris la Hamilton Art School, din Ontario. Aici i-a avut profesori pe Arthur Heming and John Ireland (1887-1893); iar la Central Ontario School of Art, Toronto, a studiat cu William Cruikshank şi George Reid (1893-1895). Şi-a completat învăţătura la Londra în perioada 1904-1907. James Edward Hervey MacDonald s-a căutat necontenit şi şi-a încercat puterile cu varii mijloace de expresie plastică: uleiul, acuarela, guaşa şi creionul. Această neîncetată nemulţumire de sine l-a condus, probabil, să fie recunoscut drept cel mai viguros peisagist canadian. A lucrat în foarte multe locuri care, în parte sunt cunoscute cititorului din articolele precedente, dar şi în altele ale căror denumiri le întâlneşte acum pentru întâia oară: Georgian Bay, Algoma şi Thornhill, Ontario (începând cu 1909); Gatineau şi Laurentians, în Quebec; coasta Atlanticului (1922); West Indies; şi Rocky Mountains (începând cu 1924) ; deasemeni o făcuse în Londra, când a fost la studii în Anglia (1904-1907).

Înfăţişarea sa desemna un timid roşcovan şi liniştit. Statura nu îi era impunătoare, aerul de a fi fost ruşinos accentua această impresie, cu atât mai mult cu cât avea şi chemarea spre poezie şi filosofare înscrise pe chip, în gesturi şi în atitudini. Ultima pecete nu era întâmplătoare. Cititorul îşi aminteşte din prezentarea lui Tom Thomson că discerneam în retragerea sa singulară în parcul Algonquin, din partea nordică a Ontario-ului, unde găsise un post de pompier împotriva incendiilor naturale şi de călăuză a vizitatorilor, discerneam, ziceam, influenţa lui Henry David Thoreau, autorul lui “Walden”, admirabilă evocare a vieţii sănătoase în mijlocul naturii. Pentru a susţine această posibilitate, recursesem la faptul că filosoful american călătorise prin Canada şi publicase două eseuri asupra naturii de acolo. Acum a sosit clipa în care să adăugăm argumentul major în favoarea tezei noastre. James Edward Hervey MacDonald era transcendentalist (filosofie elaborată de Ralph Waldo Emerson, prietenul lui Thoreau). El îi citea pe Walt Whitman, pe Thoreau şi pe Emerson, iar în scrierile sale (căci era şi poet) se recunoaşte cu uşurinţă influenţa acestora. Ideea cea mai însemnată elaborată de MacDonald a fost aceea că, mijlocind natura, omul poate atinge ţinte spirituale mai înalte. Şi tocmai aceasta se strădui să practice cu pictura sa, uleiurile lui având menirea să-l ajute pe om să se ridice tot mai sus. Manifestările lui MacDonald în calitate de poet, ca urmaş al lui Emerson şi Thoreau, au împrumutat operei sale plastice aceeaşi înclinare a unei nobile patimi pentru natura înduhovnicitoare.

Pe de altă parte, James Edward Hervey MacDonald a fost un ins practic, cu o mare tărie de caracter, trăsătură ce l-a impus curând celorlalţi artişti care vedeau în el un adevărat părinte. De aceea J. E. H. MacDonald s-a instituit forţa majoră ce a inspirat formarea Grupului celor Şapte.

Din anul 1922, MacDonald primi o catedră la Ontario College of Art.

Or, relaţia de amiciţie dintre el şi Tom Thomson era foarte profundă. Se socoteşte că influenţa unuia asupra celuilalt a fost extrem de adâncă. Ambii ascultau de chemarea Nordului şi se contopeau cu peisajele de acolo. Murind Thomson, în 1917, MacDonald a căzut victimă unei embolii, pe când lucra la monumentul funerar de la Canoe Lake, din Algonquin Park, dedicat amintirii prietenului decedat, după uciderea [?]/ înecarea acestuia. A zăcut câteva luni bune, însă în toamna anului 1918 se putu hazarda să-i însoţească pe Harris şi pe Johnston într-o călătorie de lucru la Algoma.

Fie datorită temerii pentru propria-i sănătate pe viitor, fie hotărârea de a lucra omagiindu-l pios pe prietenul cu care nu mai putea împărtăşi entuziasmele, se întâmplă ca perioada Algoma să devină cea mai inspirată din întreaga sa carieră artistică. Următorii cinci ani fură atât de bogaţi în realizări încât se ajunse a se vorbi despre Algoma ca fiind “ţara lui MacDonald”. Peisajele pe care le-a îndrăgit cel mai mult au fost acelea din Parcul Algonquin şi din regiunile Georgian Bay şi Algoma. Le-a înfăţişat frecvent, în culori încărcate de dramă şi simplificându-le în maniera simboliştilor. Membru fondator al Grupului Celor Şapte (ceea ce Thomson nu apucă să fie, el decedând cu trei înainte de întemeierea Grupului), a fost şi principalul purtător de cuvânt al acestor peisagişti care au îmbogăţit pictura ţării lor cu accente ale modernismului european din epocă, aplicat imaginilor propuse de natura milenară din partea nordică a Canadei. A murit la 26 noie

mbrie 1932.