* * *
s-a născut actriţă
ghemuită în spatele fiecărui nume
din dramaturgia lui Shakespeare
lady macbath era cel mai bine jucată
vulturii dragostea şi zâmbetul tău
de sub pălăria neagră mare cu pene
unica realitate.
(cav)
-------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Thomas Gainsborough
Titlul: Actriţa Mrs. Sarah Siddons
Titlul original:Mrs. Sarah Siddons, the actress
Data : 1785
Stilul: Rococo
Mod de realizare:
Dimensiunea: 126.4 x 99.7 cm
Unde se gaseste: National Gallery, London, UK
Date despre pictor:
Thomas Gainsborough (14 mai 1727 – 2 august 1788) a fost unul dintre cei mai faimoşi pictori portretişti şi peisagişti britanici ai secolului al XVIII-lea.S-a născut în luna mai 1727 la Sudbury, o mică localitate în comitatul Suffolk, la nord-est de Londra. John Gainsborough, tatăl lui, era manufacturier şi negustor de ţesături. Thomas a venit pe lume într-o casă veche şi foarte mare care adăpostea, pe lângă cei nouă copii ai familiei Gainsborough, şi războaiele de ţesut. Băiatul creşte în sânul unei familii mai neobişnuite. Tatăl se îmbracă precum un magnat, ia lecţii de scrimă şi se plimbă pe străzile din Sudbury încins cu o sabie. Mama artistului – Mary Burrough- este o femeie educată, pasionată de pictatul florilor. Thomas îşi petrece zilele în tovărăşia ei şi nu se desparte nici o clipă de caietul său de desene. Mama îşi dă foarte repede seama de talentul artistic al fiului.
Foarte apropiat de sufletul lui Thomas este fratele său mai
mare, John, un inventator nenorocos, care concepe tot timpul diferite
mașinării, din ce în ce mai ciudate. La vârsta de 13 ani, Gainsborough va pleca
la Londra pentru a se iniția în arta picturii. În anul 1740, devine ucenic la
gravorul și ilustratorul Hubert Francois Gravelot care locuia de câțiva ani la
Londra.
Întoarcerea acasă
În timpul anilor petrecuți la Londra face dese călătorii acasă pentru a-și vedea părinții și frații. În timpul unei astfel de călătorii o va cunoaște pe Margaret Burr, viitoarea lui soție. Căsătoria va avea loc pe 15 iulie 1746 la Londra. Pictorul avea pe atunci numai 19 ani, iar soția lui, cu un an mai puțin. În anul 1748, după moartea tatălui său, pictorul se va întoarce cu soția la Sudbury. În scurtă vreme i se vor naște două fiice – Mary, în anul 1748, și Margaret, în 1752. Și la Sudbury artistul pictează tot peisaje care oglindesc în mod cert influențele maeștrilor olandezi, pe care îi admira atât de mult. În anul 1752, se vor muta la Ipswich, o mică localitate situată la 25 km de Sudbury, unde va închiria o căsuță pe Lower Brook Street. Pictează portretele aristocraților și burghezilor din partea locului. În anul 1759 se stabilesc la Bath, unde devine un portretist foarte căutat. În 1761 Gainsborough își expune tablourile la Asociația Artiștilor Londonezi. Devine membru fondator al Academiei Regale, care este înființată pe 10 decembrie 1768.
Gloria
În anul 1774, va părăsi Bath-ul și se va muta împreună cu familia la Londra. După câțiva ani de lucru în capitală, Gainsborough va deveni pictorul favorit al familiei regale. Acest lucru îi va garanta nu numai o poziție de seamă în societatea londoneză, dar îi va aduce și nenumărate comenzi. Pictorul suporta cu greu jocul aparențelor care caracterizează viața din înalta societate. Îl iritau conversațiile sterile și petrecerile zgomotoase. Prefera să se odihnească desenând sau cântând la violoncel, deoarece ere un bun interpret. Cei mai apropiați prieteni ai pictorului erau compozitorul Carl Friederich Abel și muzicianul Johann Christian Bach. Ambele fiice ale lui Gainsborough cântau la instrumente – Margaret la clavecin, iar Mary la chitară. Ginerele lui Gainsborough va fi, de asemenea, muzician. În 1784, pictorul se ceartă din nou cu Academia Regală; din acel moment, Gainsboroug nu va mai expune la Academie. În fiecare an, în lunile de vară, amatorii de artă vor putea admira tablourile la reședința sa de la Schomberg House. Într-una din zilele anului 1787, pictorul, care se apropie de 60 de ani, observă pe gât o umflătură care va deveni cu timpul mai dureroasă. În primavara anului 1788, medicii îi confirmă artistului faptul că are cancer. După o odihnă de câteva săptămâni la Richmond, Gainsborough se simte puțin mai bine și se întoarce la Londra. Moare în plină glorie pe 2 august, la vârsta de 61 de ani. Este înmormântat la cimitirul din Kew. Le lasă soției și fiicelor un mare număr de peisaje nevândute, care sunt expuse în încăperile locuinței de la Schomberg House.
Discuție în parc este o pictură semnată de Thomas Gainsborough în anii 1745-1746. Tabloul se găsește astăzi la Louvre, Paris și are dimensiunile 73 x 68 cm. Perechea prezentată în tablou, într-o atitudine ușor teatrală, nu este alta decât pictorul împreună cu soția lui, Margaret Burr. Gainsborough integrează acest dublu portret plin de lirism și prospețime în decorul unei grădini. Lucrarea este realizat în anul în care artistul urma să se căsătorească și reprezintă o dovadă a exuberanței pe care i-o provocau pictorului primele zile de fericire matrimonială.
Templul care se vede în plan secund este închinat zeului Hymen, patronul antic al căsătoriei. Artistul reușește să exprime legătura care îi unește pe cei doi tineri îndrăgostiți: bărbatul în caftan roșu se întoarce spre tovarășa lui; gestul mâinii lui sugerează puntea de legatură a celor doi. Margaret are o atitudine de ușoară reținere, impusă de rang și de educație, față de mâna întinsă. Perechea este prezentată pe fundalul unei grădini englezești tipice.
Plimbarea de dimineață este un tablou pictat de Thomas Gainsborough. Dimensiunile tabloului sunt 236 x 179 cm și se găsește la National Gallery, Londra. În Plimbarea de dimineață (tabloul mai este intitulat: „Mr. și Mrs. William Hallett”), Gainsborough reușește să obțină un efect de desăvârșită eleganță și rafinament. Portretul dublu al tânărului cuplu este o dovadă a faptului că pictorul reușește să observe și să transpună apoi pe pânză cele mai delicate sentimente și impresii. În acest tablou desenul pare mai puțin fluid, compoziția, cel puțin la prima vedere, ne dă senzația de nesiguranță. Și totuși Gainsborough atinge cu această operă apogeul artei sale.
Latifundiarul William Hallett și soția acestuia, Elisabeth, au plecat la o plimbare. Un vânt ușor mișcă iarba și frunzele, în timp ce în fundal se risipește ceața dimineții. Privirile atente exprimă atât dinamism, cât și stabilitate. Grația și frumusețea doamnei Hallett sunt redate de Gainsborough cu ajutorul unei linii arcuite care îi deseneaza brațul. Frumusețea naturală, subtilă a tinerei femei este, de asemenea, oglindită pe chipul delicat, cu trăsături nobile. Veșmintele sunt redate cu foarte mare grijă și atenție pentru detalii. Rochia de mătase și șalul de muselină flutură sub adierea ușoară a vântului. Cu aceeași grijă pictează Gainsborough coafurile celor două personaje și blana câinelui care-i însoțește. Și totuși aceste fragmente, la fel ca și fundalul și veșmintele, sunt pictate cu trăsături de penel temperamentale, hotărâte și rapide. Grație acestei soluții plastice, tabloul emană poezia unei opere nefinisate care lasă loc imixtiunii privitorului. Dacă privim tabloul de la distanță, fețele par netede, aproape lustruite. Când ne apropiem însă, putem observa că ovalul lor a fost obținut cu ajutorul unor linii care ne poartă cu gândul la crestăturile specifice gravurilor. Gainsborough reușește să surprindă tinerețea și frumusețea tinerei perechi.
Sarah Siddons (5 iulie 1755 – 8 iunie 1831) a fost o actriță
britanică, cea mai cunoscută tragediană a secolului XVIII. Ea a fost sora mai
în vârstă a lui John Philip Kemble, Charles Kemble, Stephen Kemble, Ann Hatton
și Elizabeth Whitlock. Ea a fost faimoasă pentru reprezentarea personajului
Shakespearean: Lady Macbeth, un personaj pe care l-a modelat transformându-l în
ceva original. În imortalizarea ei, Gainsborough o reprezintă cu extraordinară
maiestrie. Este un portret compozițional încadrat pe diagonală, ocupând jumatate
din suprafața cu detalii de vestimentație dispuse dinamic ca aluzie la viața
tumultoasă a actriței. Cealaltă jumătate este închisă cromatic, lipsită de
elemente plastice deosebite, oferind suport de odihnă pentru privire. Pălăria
neagră și mare cu pene se evidențiază pe fundalul draperiei roșii, draperie ce
ne duce cu gândul la cortina unui teatru. Tabloul „Mrs. Sarah Siddons” se
numără printre cele mai moderne portrete ale lui Gainsborough. Bazându-se pe
intuiția lui infailibilă, pictorul nu ezită să opună nuanțelor reci de albastru
ale rochiei galbenul șalului, ruginiul și maroniul manșonului de blană și roșul
draperiei. Această asociere de culori complementare împreună cu jocul luminilor
și umbrelor ajută la evidențierea puternicei personalități a lui Sarah Siddons.
