Bolile de care suferă toți oamenii sunt: Uitarea și că Toți mor. Zadarnic sunt medic, îmi spunea odată un doctor, pe muzica Barbarai Streisand, în timpul unei excursi spre orașul pierdut, Atlantida, descoperit de un specialist IT.
(Odată pusă în aplicație teoria, Hubner a dat Save as … ca toată lumea să aibă acces la poezie. ) Nu a ezitat să adauge. Ne luăm cu treburile, activităţile, realizările şi uităm să mai citim poezie.
Fiind o distanță lungă de la Save as… la Atlantida, am apelat la The Time Machine, imprumutată de la H.G. Wells pentru ca Odyseea nepetrecută să fie cât mai plăcută.
Tot centrul nervos al poeziei, picturii se gasea în această maşină a timpului, unde Monet alături de Renoir, Goya, Dali, Picasso, Boticelli, Fellini, Yeats, Cehov serveau Un pahar de ceai.
Prima oprire a fost în Parcul Carol, unde am fost instalați în castele de nisip. Seara am discutat despre avertismente filozofice neglijabile, Limite, Casa aceasta, Același pat.
Dimineaţa devreme, al doilea obiectiv vizitat a fost Casa ucisă. Aici, în dialog cu Yeats am discutat despre “of what is past, or passing, or to come” iar Goya ne-a adus aminte de Vis şi de Sfârşitul memoriei. Eram gata de plecare când, printr-o Magie roz ni sa alăturat şi Cehov cu un pahar de şampanie în mână , rugându-ne să-l aşteptăm şi pe Godot. În aşteptare am discutat despre: Aglomeraţie, Anii pe scaun, Remodelare, Arta prezentului, Supravieţuitori ,Traseu.
Apoi am plecat, fiecare cu o Carte de vizită în mâna, pe acordurile musicale ale lui Edith Piaf - Non, Je ne regrette rien, cu gândul la staţia finală, Atlantida numărul 106.
PS
Nu sunteţi în zadar medic. Coloraţi sufletele în culori de curcubee.
Valeri Tsenov -Atlantida
