ANIVERSARE VÂRSTA DE AUR OLANDEZĂ CU REMBRANDT
Tablouri
Toate muzeele se tem de mine,
Findcă de cîte ori stau o zi-ntreagă
În fața unui tablou,
A doua zi se anunță
Dispariția tabloului.
În fiecare noapte sînt prins furînd
Într-o altă parte a lumii,
Dar mie nici nu-mi pasă
De gloanțele ce-mi șuieră pe la ureche,
Și de cîinii lup care-mi cunosc acum
Mirosul urmelor
Mai bine decît îndrăgostiții
Parfumul iubitei.
Vorbesc tare cu pînzele ce-mi primejduiesc viața,
Le-agăț de nori și de copaci
Și mă dau înapoi să am perspectivă.
Cu maeștrii ,,italieni” poți să legi ușor o conversație.
Ce gălăgie de culori !
Și din cauza asta
Cu ei sînt foarte repede prins,
Văzut și auzit de la distanță,
Parcă aș duce-n brațe papagali.
Cel mai greu se fură Rembrandt :
Întinzi mîna și dai de-ntuneric -
Te apucă groaza. Oamenii lui nu au trupuri,
Ci numai ochi închiși în beciuri întunecoase.
Pînzele lui Van Gogh sînt nebune,
Se-nvîrtesc și se dau peste cap,
Și trebuie să ții bine de ele
Cu amîndouă mîinile,
Că sînt supte de-o forță din lună.
Nu știu de ce Bruegel mă face să plîng,
El nu era mai bătrîn decît mine,
Dar i s-a spus bătrînul,
Fiindcă pe toate le știa cînd a murit.
Și eu caut să-nvăț de la el,
Dar nu pot să-mi țin lacrimile,
Care-mi curg pe ramele lui de aur
Cînd fug cu anotimpurile la subsuoară.
Cum vă spuneam, în fiecare noapte
Fur cîte un tablou
Cu o dexteritate de invidiat,
Drumul fiind însă foarte lung.
Sînt prins pînă la urmă
Și ajung acasă noaptea tîrziu,
Obosit și sfîșiat de cîini,
Ținînd în mînă o reproducere ieftină.
de Marin Sorescu
Tablouri
Toate muzeele se tem de mine,
Findcă de cîte ori stau o zi-ntreagă
În fața unui tablou,
A doua zi se anunță
Dispariția tabloului.
În fiecare noapte sînt prins furînd
Într-o altă parte a lumii,
Dar mie nici nu-mi pasă
De gloanțele ce-mi șuieră pe la ureche,
Și de cîinii lup care-mi cunosc acum
Mirosul urmelor
Mai bine decît îndrăgostiții
Parfumul iubitei.
Vorbesc tare cu pînzele ce-mi primejduiesc viața,
Le-agăț de nori și de copaci
Și mă dau înapoi să am perspectivă.
Cu maeștrii ,,italieni” poți să legi ușor o conversație.
Ce gălăgie de culori !
Și din cauza asta
Cu ei sînt foarte repede prins,
Văzut și auzit de la distanță,
Parcă aș duce-n brațe papagali.
Cel mai greu se fură Rembrandt :
Întinzi mîna și dai de-ntuneric -
Te apucă groaza. Oamenii lui nu au trupuri,
Ci numai ochi închiși în beciuri întunecoase.
Pînzele lui Van Gogh sînt nebune,
Se-nvîrtesc și se dau peste cap,
Și trebuie să ții bine de ele
Cu amîndouă mîinile,
Că sînt supte de-o forță din lună.
Nu știu de ce Bruegel mă face să plîng,
El nu era mai bătrîn decît mine,
Dar i s-a spus bătrînul,
Fiindcă pe toate le știa cînd a murit.
Și eu caut să-nvăț de la el,
Dar nu pot să-mi țin lacrimile,
Care-mi curg pe ramele lui de aur
Cînd fug cu anotimpurile la subsuoară.
Cum vă spuneam, în fiecare noapte
Fur cîte un tablou
Cu o dexteritate de invidiat,
Drumul fiind însă foarte lung.
Sînt prins pînă la urmă
Și ajung acasă noaptea tîrziu,
Obosit și sfîșiat de cîini,
Ținînd în mînă o reproducere ieftină.
de Marin Sorescu
--------------------------
Pictor: Rembrandt
Titlul: Rondul de noapte
Titlul original:
Data: 1642
Material:Ulei pe pânză
Tehnică: Baroque
Dimensiuni: 363 x 437 cm
Deţinător:
Date despre autor:
Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale.
DESCRIERE TABLOU:
Misterul tabloului “Rondul de noapte” a lui Rembrandt, dezvăluit?
Pictura “The Night Watch” (Rondul de noapte) a lui Rembrandt a uluit cercetătorii timp de secole, datorită abundenţei de indicii ascunse şi mesaje codate. Se ştia deja că denumirea tabloului nu este cea de acum, ci că pânza se numea iniţial “Compania căpitanului Frans Banning Cocq şi a locotenentului Willem van Ruytenhurch”.
Regizorul Peter Greenaway susţine în filmul său “Nightwatching” (2007) că pictorul a utilizat acel tablou pentru a da în vileag o conspiraţie criminală împotriva celor din clasa conducătoare a Amsterdamului. Terminat în anul 1642, “Rondul de noapte” a fost comandat de către miliţia locală care se dorea a fi imortalizată pe pânză, apelând în acest scop la unul dintre cei mai mari pictori ai vremii.
Potrivit filmului lui Greenaway, artistul a descoperit că cel care era căpitanul miliţiei a fost ucis şi că subalternii şi colegii săi au aranjat ca asasinatul să pară un simplu accident din timpul unor exerciţii de trageri.
De asemenea, “Rondul de noapte”, susţine Greenaway, conţine mesaje ascunse şi ironizează miliţienii, insinuând că unul dintre ei era ga*, iar altul afemeiat. Prezenţa din tablou a tinerei femei a uimit dintotdeauna istoricii de artă, însă acelaşi Greenaway o identifică pe aceasta ca fiind vecina lui Rembrandt şi fiica ilegitimă a lui Rombout Kemp, unul dintre cei care apar în pictură. Aceasta fusese obligată să lucreze într-un bordel, iar faptul că a fost inclusă în tablou doreşte a scoate la iveală acest secret ruşinos, este de părere regizorul.
Acelaşi film intenţionează să rezolve şi enigma sărăciei pictorului. Rembrandt, foarte bogat şi renumit în tinereţea sa, a murit în sărăcie. Greenaway sugerează astfel că miliţienii, supăraţi de sfidarea pictorului, s-au răzbunat pe acesta, distrugându-i reputaţia şi viaţa personală.
Greenaway are o explicaţie pentru identitatea fiecărui personaj din tablou şi ceea ce simbolizează fiecare. El îl descrie pe Rembrandt că pe “un Mick Jagger şi Bill Gates al acelor vremuri” şi explorează în continuare viaţa privată a artistului precum şi relaţiile amoroase ale acestuia.
Tabloul “Rondul de noapte” a fost înconjurat de controverse la vremea sa, însă acum este considerat o capodoperă. Atunci, comandantul Frans Banning Cock s-a plâns că ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă în acest uriaş tablou. Ori, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acţiunii înseşi, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el tema este defilarea, mişcarea, acţiunea neobişnuită, şi nu tabloul colectiv tradiţional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepţional scenă, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziţie de lumini.
Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfăţişează o acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezei târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne.
Pictor: Rembrandt
Titlul: Rondul de noapte
Titlul original:
Data: 1642
Material:Ulei pe pânză
Tehnică: Baroque
Dimensiuni: 363 x 437 cm
Deţinător:
Date despre autor:
Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale.
DESCRIERE TABLOU:
Misterul tabloului “Rondul de noapte” a lui Rembrandt, dezvăluit?
Pictura “The Night Watch” (Rondul de noapte) a lui Rembrandt a uluit cercetătorii timp de secole, datorită abundenţei de indicii ascunse şi mesaje codate. Se ştia deja că denumirea tabloului nu este cea de acum, ci că pânza se numea iniţial “Compania căpitanului Frans Banning Cocq şi a locotenentului Willem van Ruytenhurch”.
Regizorul Peter Greenaway susţine în filmul său “Nightwatching” (2007) că pictorul a utilizat acel tablou pentru a da în vileag o conspiraţie criminală împotriva celor din clasa conducătoare a Amsterdamului. Terminat în anul 1642, “Rondul de noapte” a fost comandat de către miliţia locală care se dorea a fi imortalizată pe pânză, apelând în acest scop la unul dintre cei mai mari pictori ai vremii.
Potrivit filmului lui Greenaway, artistul a descoperit că cel care era căpitanul miliţiei a fost ucis şi că subalternii şi colegii săi au aranjat ca asasinatul să pară un simplu accident din timpul unor exerciţii de trageri.
De asemenea, “Rondul de noapte”, susţine Greenaway, conţine mesaje ascunse şi ironizează miliţienii, insinuând că unul dintre ei era ga*, iar altul afemeiat. Prezenţa din tablou a tinerei femei a uimit dintotdeauna istoricii de artă, însă acelaşi Greenaway o identifică pe aceasta ca fiind vecina lui Rembrandt şi fiica ilegitimă a lui Rombout Kemp, unul dintre cei care apar în pictură. Aceasta fusese obligată să lucreze într-un bordel, iar faptul că a fost inclusă în tablou doreşte a scoate la iveală acest secret ruşinos, este de părere regizorul.
Acelaşi film intenţionează să rezolve şi enigma sărăciei pictorului. Rembrandt, foarte bogat şi renumit în tinereţea sa, a murit în sărăcie. Greenaway sugerează astfel că miliţienii, supăraţi de sfidarea pictorului, s-au răzbunat pe acesta, distrugându-i reputaţia şi viaţa personală.
Greenaway are o explicaţie pentru identitatea fiecărui personaj din tablou şi ceea ce simbolizează fiecare. El îl descrie pe Rembrandt că pe “un Mick Jagger şi Bill Gates al acelor vremuri” şi explorează în continuare viaţa privată a artistului precum şi relaţiile amoroase ale acestuia.
Tabloul “Rondul de noapte” a fost înconjurat de controverse la vremea sa, însă acum este considerat o capodoperă. Atunci, comandantul Frans Banning Cock s-a plâns că ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă în acest uriaş tablou. Ori, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acţiunii înseşi, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el tema este defilarea, mişcarea, acţiunea neobişnuită, şi nu tabloul colectiv tradiţional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepţional scenă, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziţie de lumini.
Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfăţişează o acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezei târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne.
