Metamorfozele muzeului neterminat

vineri, 21 iulie 2017

Marc Chagall - Lăcrămioare

ANIVERSARE CU PASTELURI DE VASILE ALECSANDRI

Lacrimioare

Multe flori lucesc în lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lacrimioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!

Voi sunteti lacrimi de îngeri
Pe pamânt din cer picate,
Când prin stele leganate
A lor suflete curate
Zbor varsând duioase plângeri.

Sunteti fragede si albe
Ca iubita vietii mele!
Cu voi, scumpe strugurele,
Albe margaritarele,
Primavara-si face salbe.

Dar deodata vântul rece
Fara vreme va coseste!
Astfel soarta crunt rapeste
Tot ce-n lume ne zâmbeste...
Floarea piere, viata trece!

de Vasile Alecsandri

- -------------------------------------------------------------------

Vasile Alecsandri (n. 21 iulie S.N. 2 august 1821, undeva în ținutul Bacăului, Moldova — d. 22 august S.N. 3 septembrie 1890, Mircești, județul Roman, România) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

- -------------------------------------------------------------------
Pictor: Marc Chagall
Titlul: Lăcrămioare
Date: 1916; Saint Petersburg, Federaţia Rusă
Stilul: Naïve Art (Primitivism)
Mod de realizare: Ulei pe carton
Dimensiunea: 33.5 x 42 cm
Unde se găseşte: Galeria Tretyakov, Moscova, Rusia
DATE DESPRE PICTOR:

Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.

David Teniers the Younger - Femeie şi un bărbat fumând pipă

ANIVERSARE CU PASTELURI DE VASILE ALECSANDRI

Fumatul

Toata lumea azi fumeaza
Scoate fum pe nas, pe gat
Unii moda imiteaza
Alti fumeaza de urat

Omenirea-i o tigara
Care se preface-n scrum
Iar amorul cel cu para
Arde si se schimba-n fum

Numai fumuri vezi aicie
La femei si la barbati
Toti fumeaza poti dar zice
Ca-s mai toti infumurati

de Vasile Alecsandri

Micaela Eleutheriade - Tomis

DRUMUL SPRE TOMIS

Îmi mângâiam iubita cum aş mângâia o peşteră.
Imperatorul ne-a surprins în odăile sale,
,,Publius Ovidius Naso, te rog...”

Se şi iveau urechile singurătăţii.
Dintre femei, numai pe Venus
o iubeam la fel.

În curând Tibrul va înceta să curgă.

La subţioara Vezuviului
Pompeium şi Herculanum – ca gemenii.
Doar de opt ani începuse Noua Epocă!

De la Roma la Tomis
drumul duce numai şi numai pe mare.

Zorile se revarsă.
Tomisul, unde-i?

de ADAM PUSLOJIĆ

-------------------------------------------------------------------
Pictor: Micaela Eleutheriade
Titlul: Tomis
Stilul: Impresionism

Joe Mancuso - Seară de vară la Bishop

Meditaţie de seară

Vântul a-nceput deodată
şi copacii au rămas suspendaţi.
M-am oprit. Şi-mi deschei cămaşa,
privind cerul nopţii,
cu gestul soldatului grec
după Salamina.
Daca-aş face un salt, aş pluti în aer.
Îmi plimb numai privirea
pe cerul nopţii...
Cândva voi şti mai mult despre el.
Şirul de bărbaţi care vor purta numele meu
se termină undeva, dincolo de stele.
Întind mâna şi ating trunchiul copacului.
Ne surâdem aşa, ca şi cum
ne-am spune unul altuia
că-ntr-adevăr trăim
şi nu vom muri definitiv,
niciodată.

de Nichita Stănescu

---------------------------------------------------------------------------
Pictor: Joe Mancuso
Titlul: Seară de vară la Bishop
Data: 2008

joi, 20 iulie 2017

Călin Alupi - Casă cu flori vara - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI CĂLIN ALUPI

Vara

Cununi de roze roşii primăvara

A prins în părul arzătoarei veri.

În crânguri, teii scapără ca para

Clintiţi de adieri.

Ciorchinii galbeni, cu mireasmă-aleasă

Îmbie-n vii pe mândrele din sat.

Foşneşte lanul retezat de coasă,

Ca valul zbuciumat.

Par apele, în razele amiezii,

Fluide lunecări de aur rar.

Iar oile şi vitele cirezii

Alerargă sub umbrar.

Vulturii iuţi şi negrii corbi îşi lasă

Aripa-n jos: coboară din tării.

Belşugul soarbe seva răcoroasă -

Izvor de bucurii.

de Gavril Derjavin

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor:Călin Alupi

Titlul:Casă cu flori vara

Titlul original:

Data:

Stilul: impresionism

Mod de realizare:

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Călin Alupi (20 iulie 1906, Vancicăuţi – 19 septembrie 1988, Iaşi). Fiu de ţărani săraci din Basarabia, Călin Alupi va păstra din copilăria şi adolescenţa sa o dragoste profundă pentru natură şi un ataşament particular pentru oamenii şi lucrurile simple, care vor marca întreaga sa operă.

Cu toate că nimic nu-l predestina picturei, vocaţia lui se manifestă spontan la 13 ani, când intră la Şcoala normală din Şendriceni. Profesorul său Nicolae Popovici Lespezi îi descoperi talentul şi-l îndrumă. Intră în 1925 la Academia de Belle Arte din Iaşi, avându-l ca profesor pe Ştefan Dimitrescu, datorită căruia îşi desăvârşeşte bazele în desen.

Cu toate că sărăcia nu-l părăsi niciodată, primii ani sunt marcaţi de o mizerie crudă. Trăieşte în locuinţe salubre şi nu subzistă decât datorită unei slabe burse şi a unui post de custode a Pinacotecei, obţinut prin Ştefan Dimitrescu.

Incepând din 1933, participă la diverse expoziţii de grup şi personale, iar după doi ani este numit profesor suplinitor la Şcoala normală din Şendriceni.

Când Nicolae Tonitza începe pictura schitului Durău, îl ia printre ucenicii săi, alături de Baba şi Cămăruţ.

In 1940, cariera sa promiţătoare este curmată brusc fiind mobilzat şi trimis pe front ; va face tot războiul în linea I în condiţii extreme de supravieţuire, cu sarcina de a desena poziţiile inamice. La armistiţiu, se întoarce de la Odesa (pe jos), cu sechele grave : a contractat un ulcer la stomac şi piatră le rinichi care-l vor împiedica, de acum înainte, să urmeze o carieră continuă (va îndura în total zece operaţii până la moarte). Descoperă cu amărăciune că aproape toate tablourile i-au dispărut, distruse sau furate în timpul războiului.

In 1947, devine profesor la Academia de Belle Arte din Iaşi. Se căsătoreşte cu Sanda Constantinescu Ballif, cu care va avea o fiică în 1950, Antonina Alupi, astăzi pictoriţă şi profesoară de desen la Paris.

In 1954, Belle Artele din Iaşi se desfiinţează ; se stabileşte atunci în Bucureşti cu familia sa. Este profesor la Şcoala medie de arte plastice din Bucureşti, până în 1963, când Institutul pedagogic din Iaşi (fostul Bele Arte) îşi redeschide porţiile, şi se întoarce ca profesor. După ce iese la pensie, în 1968, se întoarce în capitală unde mai stă doisprezece ani. Din 1980, revine definitiv la Iaşi, unde va trăi cu soţia până la sfîrşit.

In decursul vieţii sale, expoziţiile s-au succedat la interval de doi sau trei ani : în România mai ales (Saloanele interregionale de arte plastice din Iaşi, Expoziţiile anuale de grafică din Bucureşti, Expoziţii personale, etc.), dar a participat şi la expoziţii internaţionale (Sofia în 1954, şi Varşovia în 1955), a avut expoziţii personale în Italia (Roma şi Trieste, în 1971) şi Franţa (Paris şi Saint-Germain-en-Laye, în 1979).

Nefiind un cariesrist, nu încercă niciodată să-şi promoveze opera executând comenzi pentru Partid, ceea ce explică faptul că fu ţinut deoparte, el însuşi, de altfel, preocupându-se puţin de reuşita socială.

Desenator remarcabil, tablourile sale se recunosc prin tuşa lor precisă şi virilă. Subiecte adeseori simple, şi totdeauna extrase din realitate, ilustrează o înţelegere în profunzime a naturii umane, a peisajelor româneşti şi a oamenilor umili, de care era apropiat (Moş Androne, 1972).

Picta repede şi avea darul de a comunica emoţia spontană resimţită în contact cu motivul. Este în ziua de astăzi considerat ca unul din cei mai importanţi reprezentanţi al post-impresionismului românesc.