Vincent van Gogh - Vas cu garoafe albe şi roşii

Garoafe roşii

Garoafe roşii, crenelate -

Amfore cu parfum de mosc,

Pecetii de rubin şi sânge -

Eu vă iubesc şi vă cunosc,

Prin voi, garoafelor bizare,

În funduri roşii de corolă,

Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară

Otrăvitoarea ei fiolă...

Eu vă iubesc şi vă cunosc

De mult tulburătorul mosc...

În roşu-apusului de soare

Voi puneţi pete de culoare,

Voi înfloriţi în fundul mării

În lungi ciorchine de mărgean

Şi pe obrajii de ftizie

Muriţi în fiecare an...

Vă poartă-actriţele pe gură

Şi hetairele pe sâni,

Vă leagănă pe coif cocoşii,

Şi-n răni v-au încrustat strămoşii,

Iar eu vă port pe veci în minte,

Vă port în păr şi pe vestminte,

Pe perne de atlaz brodate...

Garoafe roşii, crenelate!

Eu vă iubesc şi vă cunosc

De mult tulburătorul mosc!

Prin voi, garoafelor bizare,

În funduri roşii de corolă,

Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară

Otrăvitoarea ei fiolă...

Prin voi am plâns întâia dată -

Obsesie însângerată!

de Claudia Millian-Minulescu

-------------------------------------------------------------------------

Pictor: Vincent van Gogh

Titlul: Vas cu garoafe albe şi roşii

Date:1887

Stilul: Impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:32 x 41 cm

Unde se găseşte: Rijksmuseum Kröller-Müller, Otterlo, Netherlands

Date despre pictor:

Vincent Willem van Gogh (pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist[9] ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.

Oscar-Claude Monet - Efectul luminii solare sub plopii

Plopii

Să nu-mi spui, suflete, că nu ştii de ce te-nalţi cu ei şi tremuri
în frunza tot mai argintată cu cât mai mult i-aduci din vremuri!
Dă creanga lor copilăriei, cioplită, pocnitura puştii,
cum creanga socului o poate, cu dop de câlţi, atât de bine,
şi creanga ulmului, din arcuri, peste ogrăzile vecine?
De ce te joci di nou cu toate, să nu-mi spui, suflete, că nu ştii!

Din plopi, de-atunci, rămasă-i şoapta pământului şi licărirea
luminii-n frunza lor întoarsă de undeva de nicăirea,
şi înălţimea! Din văzduhuri, cu pasărea, cât ai fi vrut
să fii şi tu întors din zborul unui îndemn necunoscut,
o clipă numi, sus pe vârfuri de plopi subţiri, unde sa-ţi razimi
de cer vederea ridicată dintre acăţi şi ulmi şi frasini,
şi într-o licărire barem să fi putut să-mbrăţişezi,
întinsă, lumea de bucate şi dealurile cu livezi!

E o visare-ntoarsă astăzi, aici, în mijlocul câmpiei?
E o mirare lângă plopii ce i-au şoptit copilăriei?
Pământurile duc departe, nemărginite şi comune;
din rucubeu se-alege zborul şi-al rândunicii şi-al răţuştii:
De ce, din toate, primăvara a izbutit să te adune,
de ce te joci acum cu toate?
Să nu-mi spui, suflete, ca nu ştii!

de Ion Horea
 

-------------------------------------------------------------------------
Pictor: Oscar-Claude Monet
Titlul: Efectul luminii solare sub plopii
Date:1887
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:32 x 41 cm
Unde se găseşte: Colecţie privată

Date despre pictor:

Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franța.

Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc .

Canaletto - Piaţa San Marco cu Bazilica

Piaţa San Marco

Au şi consumat palatul dogilor
Şi, de la sine înţeles, Puntea Suspinelor
Căreia mizeria şi-un poet beteag de picor
i-au dat faimă.

Stângaci şi orbaznici ca porumbeii, se hrănesc,
Se tot şi se tot fotografiază unul pe altul.
Gemutlichkeit de berărie. Şi Belmont Park.
Orchestra cântă focos uvertura
Traviatei.

Unde-am mai văzut oare ceva asemănător?
La Sfânta Agata? În vreo altă reşedinţă laurentină?
N-are importanţă.

Asta-i Veneţia. Asta-i Europa.
Şi aştia-s „bunii europeni” ai lui Nietzsche.
Mâine se vor tolăni pe nisipul de la Lido
Bronzându-şi picioarele şi pieptul.
Aşa e digerată măreţia. Leii sfântului Marcu.

Prea obosiţii lor ochi se vor închide a somn.
Somn. Somn. Somnul drepţilor culţi.
Să mănânci. Să haleşti palate şi monumente,
Cu liste de bucate în mână.

„Mesdames e Herren trebuie, mai întâi de toate, să mâncaţi
Acest splendid exemplar de sculptură
Şi restul în ordinea următoare.”

În vreme ce Il Duomo atârnă-n miniatură
De vreun gât rumenit ori la încheietura mâini.

de Irving Layton

 

-------------------------------------------------------------------------
Pictor: Canaletto
Titlul: Piaţa San Marco cu Bazilica
Date:1730; Veneţia, Italia
Stilul: Baroque
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:32 x 41 cm
Unde se găseşte:

Date despre pictor:

Giovanni Antonio Canal (n. 28 octombrie 1697 în Veneția; d. 19 aprilie 1768 în Veneția), cunoscut sub numele de Canaletto, a fost un pictor peisagist italian.

Veneția, orașul său natal, și ulterior Londra, unde va locui vreme de zece ani, sunt locurile care i-au permis lui Canaletto să-și desfășoare geniul. Gloria de care se bucură va depăși însă granițele acestor două orașe, devenind popular în întreaga Euorpă. Rigoarea arhitecturii și expresivitatea poetică, reproducerea fidelă, de-a dreptul documentară a realității, îndemânarea cu care lucrează cu lumina și elanul pensulei sale vor fi caracteristici ale acestui artist care va aduce din nou gloria picturii venețiene. A fost un maestru în arta perspectivei citadine (pittore vedutista) și în crearea iluziei realității, dată de tehnica "trompe-l'oeil", foarte căutate în teatru și operă.

Ivan Kramskoy - Pădure - aniversare

A fost odat’ ca niciodat’-o frunză

A fost ca niciodat’-o frunză
A fost ca niciodată-o frunză cu liniile ei.
Linia vieţii
Linia norocului
Linia inimii.

A fost ca niciodat’-un ram la capătul frunzei,
Linie bifurcată, semn al vieţii
Semnul norocului
Semnul inimii.

A fost ca niciodat’ la capătul ramului un copac.
Un copac vrednic de viaţă
Vrednic de noroc
Vrednic de inimă.

Inimă gravată, împunsă, străpunsă.
Un arbore pe care nimeni nu l-a văzut vreodat’.

Au fost ca niciodată rădăcini la capătul arborelui.
Rădăcină, semn al vieţii
Viu semn al norocului
Viu al inimii.

La capătul acestor rădăcini se afla Pământul.
Pământul, pe scurt.
Pământul cât se poate de rotund.
Pământul singur pe întreaga întindere a cerului.
Pământul.

de Robert Desnos

 

-------------------------------------------------------------------------
Pictor: Ivan Kramskoy
Titlul: Pădure
Date:1870
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte:

Date despre pictor:

Ivan Nikolaevich Kramskoi, in limba rusa: Иван Николаевич Крамской, (8 iunie 1837 – 24 martie 1887) a fost pictor si critic de arta rus.
Ivan Kramskoi - Self Portrait. 1867

Ivan Kramskoi – Self Portrait. 1867

Ivan Kramskoy a fost liderul intelectual al miscarii artistice rusesti din perioada anilor 1860–1880.
Ivan Kramskoy s-a nascut intro familie neinsemnata si saraca de burghezi. Intre 1857 si 1863 a studiat la Academia de Arta din St. Petersburg; a reactionat impotriva artei academice, fiind initiatorul „revoltei celor patrusprezece” care s-a incheiat cu expulzarea din Academia de arta a absolventilor care au organizat Artelul Artistilor („Артель художников”).

Edward Hopper - Nud - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI EDWARD HOPPER

Despre neînserata iubire

uimire numim acum

adevăratul chip

al firii

şi minunea e o uşă

în plinătatea razelor deschisă

dar razele sunt numai

urmele

şi urma

şi slava-i lumina faţa - şi nici un om

nu-l putea privi - asemenea

unui mort înviat - bucuria

cu faţa descoperită

nu cu aripi trupeşti, ca o pasăre

ci ale Duhului, prea uşor

răpindu-se

de Daniel Turcea 

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Edward Hopper

Titlul: Nud

Titlul original:

Data: c.1924 - c.1927

Stilul: Noul realism

Mod de realizare: acuarelă pe hârtie

Dimensiunea: 35.18 x 50.42 cm

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Edward Hopper s-a născut la Nyack, un mic orăşel pe fluviul Hudson. În 1900 se înscrie la New York School of Art, o prestigioasă instituţie unde s-au format importanţi reprezentanţi ai vieţii artistice americane. Adevărata influenţă asupra dezvoltării sale artistice a fost exercitată de maeştrii săi, care-l îndeamnau să copieze operele marilor artişti din muzee şi să le studieze stilul. Această metodă, care la început ar părea „academică”, l-a familiarizat cu regulile stilului clasic în pictură, l-a învăţat meşteşugul pentru a-şi găsi apoi propriul drum.

După ce a asimilat lecţia marilor maeştri, între diverse tentative şi experienţe, ajunge treptat la propriul său limbaj, care-şi găseşte forma originală de exprimare în 1909, când revine pentru 6 luni la Paris şi vizitează diverse ateliere.Opera lui Hopper poate fi considerată din mai multe puncte de vedere. Esenţial este însă modul său modest, discret, aproape impersonal, de a realiza pictura. Atmosfera de tăcere, care pare să domine cele mai importante lucrări ale sale, indiferent de tehnica folosită, este evidentă în acele tablouri cu o prezenţă umană izolată, dar şi în acelea cu tematică arhitectonică pură. Pare că timpul s-a oprit pe loc, într-o stare de încremenire.