Vladimir Lukich Borovikovsky - Portretul Elisabethei Alexeievna

ANIVERSAREA PICTORULUI VLADIMIR LUKICH BOROVIKOVSKY

Luna plină

Ce-i ţărm cald era Arctic sloi

Cu iceberguri deci;

Gheţari pluteam atunci noi doi

Şi luna-n ape reci

de Robert Graves

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor:Vladimir Lukich Borovikovsky

Titlul: Portretul Elisabethei Alexeievna

Titlul original:

Data: 1795

Stilul: Rococo

Mod de realizare: ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Vladimir Lukich Borovikovsky (in rusa: Владимир Лукич Боровиковский, in ucrainiana: Володимир Лукич Боровиковський 24 iulie 1757 – 6 aprilie 1825) a fost un pictor de origine ucrainiana care a dominat portretistica rusa la inceputul sec. al IX-lea.Vladimir Borovikovsky s-a nascut ca Vоlоdymyr Borovyk in Myrhorod (acum Ucraina) pe 24 iulie 1757. Tatal sau, Luka Borovyk a fost cazac ucrainian si pictor amator de icoane. Conform traditiei familiei, toti cei patru fii ai lui Borovyk au servit in regimentul Myrhorod, dar Volodymyr s-a retras devreme la gradul de poruchik si s-a dedicat artei — in special pictatului de icoane pentru bisericile locale.

Borovikovsky ar fi ramas pana la sfarsitul vietii un pictor amator de icoane intrun oras de provincie daca nu s-ar fi intamplat un eveniment neasteptat. Prietenul sau Vasyl Kapnist pregatea cazarea Imparatesei Ecaterina a II-a in Kremenchuk in timpul calatoriei sale in Crimea. Kapnist l-a rugat pe Borovikovsky sa picteze doua picturi alegorice in camerele lor (Petru I al Rusiei si Ecaterina a II-a ca taran care sadeste seminte, iar Ecaterina a II-a ca Minerva). Picturile i-au placut asa de mult imparatesei incat l-a rugat pe pictor sa se mute la Saint Petersburg.

Dupa septembrie 1788 Borovikovsky a trait in Saint Petersburg unde si-a schimbat numele de familie de la cazacescul „Borovyk” la aristocraticul „Borovikovsky”. In primii sai zece ani in Saint Petersburg, artistul a locuit in casa poetului, arhitectului, musicianului si teoreticianului de arta, Printul Nikolay Lvov, ale carui idei au influentat mult arta lui Borovikovsky. La 30 de ani a fost prea tarziu sa urmeze cursurile Academiei Imperiale de Arte, asa ca a luat lectii particulare de la Dmitry Levitzky, iar mai tarziu de la pictorul austriac Johann Baptist Lampi.

In 1795 a fost numit academician. A devenit un popular pictor de portrete si a creat aproximativ 500 portrete, 400 dintre ele pastrandu-se pana in sec. al XXI-lea. A avut propriul studio si deseori s-a bizuit pe asistentii sai in pictatul celor mai putin importante parti ale portretelor. Modelele sale au inclus membri ai familiei imperiale, curteni, generali, multi aristocrati si figuri din lumea artistica si literara ruseasca. Cele mai multe dintre portretele sale au un stil intim.

Oscar-Claude Monet - Crizanteme

Rondelul crizantemei


O crizantema in miscare
E-mparateasa stralucita
Printre rosatica-nserare
Peste gradina raspandita.
Minune-abia inchipuita,
Si mai mult mica decat mare,
O crizantema in miscare
E-mparateasa stralucita.
Ii este fata zugravita
Spre-a fi aceeasi aratare
De tinerete neclintita,
S-a fi crezuta de oricare
O crizantema in miscare.

de Alexandru Macedonski

 

-------------------------------------------------------------------------
Pictor: Oscar-Claude Monet
Titlul: Crizanteme
Date:1878
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:53.5 x 61.5 cm
Unde se găseşte: Colecţie privată

Date despre pictor:

Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franța.

Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc .

Vincent van Gogh - Natură statică cu trandafiri şi floarea soarelui

Buchetul

Era un cer umplut de soare
Când ţi-am adus într-un buchet
Iubirea mea mistuitoare
Şi-al inimei adânc secret.
Buchetu-a fost a mea junie,
Şi dacă astăzi s-a uscat,
Tu poate nu l-ai sărutat,
Maria mea, Marie.

De veci ne-a despărţit destinul,
O ştii şi tu, o ştiu şi eu,
Dar când iubirea e ca vinul,
Să te dezbeţi e greu – e greu.
În orele de reverie,
Dacă ţii minte-acel buchet,
Gândeşte-te şi la poet,
Maria mea, Marie.

de Alexandru Macedonski

 

-------------------------------------------------------------------------
Pictor: Vincent van Gogh
Titlul: Natură statică cu trandafiri şi floarea soarelui
Date:1886; Paris, Franţa
Stilul: Post-Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:53.5 x 61.5 cm
Unde se găseşte: Stadtische Kunsthalle, Mannheim, Germania

Date despre pictor:
Vincent Willem van Gogh (pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist[9] ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.

Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în piept cu pistolul și a murit peste 2 zile.

Dana Nechita - Regăsirea

Cum cântă marea

În fiecare seară, de-un timp, stau cu mirare
Şi-ascult ce straniu cântă tumultuoasa mare.

Atent îmi plec urechea, şi-ascult notele-i grele,
Ascult, cătând pe-ncetul să mă deprind cu ele,

Să-mi lămuresc ce-o doare când spumegă de ură,
Ce vrea să spuie marea cu-nfricoşata-i gură.

Dar apele-i ţin taina, schimbând a ei cântare,
Acum, parcă se joacă zvârlind mărgăritare,

Şi-acum, ca supt imperiul unei porunci secrete,
Îşi părăseşte jocul, şi-n larmă de trompete

Îşi trâmbiţă mânia, iar miile-i de creşte
Le umflă în talazuri, în larguri dând de veste,

Că cineva ascultă şi-nseamnă cu mirare
Ce poate să surprindă din larga ei cântare.

de Anghel, Dimitrie

 

-------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dana Nechita
Titlul: Regăsirea
Date:Iulie 2016
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:50 x 70 cm

Arthur Segal - Floarea soarelui - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ARTHUR SEGAL

* * *

van gogh ne privește

cu un ochi mirat

în fiecare seară când ne întoarcem acasă

și ne scoatem hainele

bandajele de câine

adunate de prin oraș

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor:Arthur Segal

Titlul:  Floarea soarelui

Titlul original:

Data: 1931

Stilul: Realism

Mod de realizare: ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Arthur Segal (Aron Sigalu)

Iaşi, 1875 – Londra, 1944

Pictor şi grafician de renume internaţional, Arthur Segal a rămas în istoria artei (şi a psihanalizei) datorită descoperirilor făcute în ultima parte a vieţii, cu sprijinul psihanalistului Sigmund Freud: terapia prin artă, metodă încă folosită în psihanaliză la scară largă.

Artistul se formează în efervescenţa mediului artistic german, în ultimele decenii din secolul XIX şi primii ani din XX, ocupându-se cu rigurozitate de pregătirea profesională. A studiat la Academia de artă din Berlin cu realistul Eugen Bracht, orientându-se apoi spre Academia Julian, şcoala particulară de pictură a lui Ludwig Schmid-Reutte, atelierul lui Friedrich Fehr şi colonia artistică de la Dachau (şcoala liberă de pictură Neue Dachau). În 1900 s-a încris la Academia regală de artă din München, unde a studiat la clasa profesorului Karl von Marr.

După terminarea studiilor se apropie de Secesiunea berlineză, participând anual cu lucrări la expoziţiile acestei grupări. Din 1910 s-a implicat în formarea Noii secesiuni berlineze, grupare care promova noile idei expresioniste, desprinse din arta lui Edvard Munch, cu un program teoretic inspirat de scrierile lui Freud şi Nietzsche. Între 1910 şi 1912 Segal va expune alături de grupul format din Max Pechstein, Ernst Ludwig Kirchner, Max Liebermann, Hans Arp, Paul Klee, Egon Adler, Rudolf Hellwag în Germania, Elveţia şi Ungaria.

Alături de lucrările expresioniste, Segal este preocupat simultan de mai multe direcţii, experimentând pointilismul sau postimpresionismul. În perioada războiului artistul s-a îndreptat spre Zürich, unde s-a alăturat grupului dadaist de la Cabaret Voltaire. După experienţa dadaistă, artistul s-a întors la Berlin, unde s-a alăturat revoluţionarului Novembergruppe, alături de care a expus până în 1931. În 1923 a deschis şi propria şcoală de artă (Charlottenburg, Berlin), care a funcţionat până în 1933. Odată cu venirea la putere a naziştilor, Segal, aflat în imposibilitatea de-a mai lucra a părăsit Germania optând pentru Palma de Mallorca şi apoi Londra, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

Pe tot parcursul vieţii Arthur Segal a menţinut legătura cu spaţiul românesc. Deşi nu era cetăţean român (evreilor li s-a dat dreptul la cetăţenie abia prin constituţia din 1923) în 1910 a trimis lucrări la Tinerimea Artistică şi a deschis o expoziţie personală la Ateneul Român. A susţinut demersurile avangardiştilor de la Bucureşti, fără să se implice vreodată activ în mişcarea artistică românească. (V.I.)