ANIVERSAREA FRUMUSEŢII ARISTOCRATICE CU SONETE DE PIERRE DE RONSARD
Aş vrea, furiş, din dor ce mă-nfioară
Să cad ca ploaia-n picuri, - să ramân
Ascuns in noapte-ntr-al Cassandrei sân,
Când somnu-ncet în ochi i se strecoară.
Aş vrea sa fiu un taur si-n spinare
s-o port, de-ar fi să meargă să se culce
În pajiste, în iarba cea mai dulce,
răzlet, prin mii de flori, prin încantare
Vrând patima să uit ca mi-i stapană
aş vrea Narcis sa fiu si ea fantana…
Să poţi in noapte-n ea sa te cobori…
Şi-as vrea ca noaptea-aceasta să se-ntindă
În vesnicii si niciodată zori
de zi de desteptare să se-aprindă.
-------------------------------------------------------------------------------- -
Pierre De Ronsard (1524-?85) - biografie - (opera si scrierile)
- ca poet, reprezinta o sinteza tipic renascentista intre dorinta de glorie si pasiunea Renasterii
- poet de curte al lui Charles IX, scrie ode, sub influenta lui Pindar, si sonete influentat de Petrarca
- marea sa opera incepe cu ciclul iubirii care impune timbrul sau specific si atmosfera poeziilor de dragoste dedicate celor 3 mari iubiri ale sale: Casandra, Maria si Elena → Les Amours (IUBIRILE). Poeziile surprind aventura poetului la varste diferite:
1) iubirea tineretii secondata de gustul gloriei;
2) gustul fericirii echilibrate a maturitatii; si
3) melancolia ireversibil dublata de iubirea ce traieste doar in amintiri
- Iubiri inchinate Cassandrei sunt sonete, stanze, elegii dupa modelul lui Petrarca
- Iubiri inchinate Mariei indica o modificare de ton, prin influenta lui Anacreon, care tocmai fusese tradus in franceza. Schimbarea de ton consta in senzualitatea si delicatetea poeziei, la care se adauga naturaletea sentimentului (Maria era o tanara taranca destul de frivola)
- Iubiri inchinate Elenei sunt sonete ale maturitatii, inchinate domnisoarei de onoare a reginei Ecaterina de Medicis, o celebrare a frumusetii aristocratice venite din partea unui poet ce traieste acut sentimentul timpului si coplesitoarea prezenta a melancoliei
----------------------------------------------------------------------------
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 137 x 120 cm
Unde se găseşte: Colecţie privată
Francesco Hayez (11 februarie 1791 - 12 decembrie 1882) a fost un pictor italian, principalul artist al Romantismului de la mijlocul secolului al XIX-lea din Milano, renumit pentru grandioasele picturi istorice, alegoriile politice si exceptionalele portrete. Hayez a provenit dintro famile saraca din Venetia. Tatal lui era de origine franceza, iar mama lui, Chiara Torcella, era din Murano. Copilul Francesco, cel mai mic dintre cei cinci copii, a fost crescut de sora mamei lui, care s-a maritat cu Giovanni Binasco, un instarit armator si colectionar de arta. Din copilarie a aratat predispozitie pentru desen, astfel ca unchiul lui l-a dat ca ucenic la un restaurator de arta. Mai tarziu a devenit student al pictorului Francesco Maggiotto cu care si-a continuat studiile timp de trei ani. A fost admis la cursul de pictura la Noua Academie de Arte Frumoase in 1806, unde a studiat sub indrumarea lui Teodoro Matteini. In 1809 a castigat un concurs al Academiei din Venetia pentru un an de studii la Accademia di San Luca din Roma. A ramas in Roma pana in 1814, apoi s-a mutat la Neapole unde a fost angajat de Joachim Murat sa picteze o lucrare grandioasa reprezentandu-l pe Ulise la curtea lui Alcinous.
Este considerat cel mai important pictor romantic italian, fiind foarte admirat mai ales pentru portretele realizate si pentru compozitiile istorice. Avea sa joace de altfel si un rol important in perioada formarii statului modern italian, fiind o personalitate culturala de prima mana
