Dmitriy Nalbandyan - Portul Batumi - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI DMITRIY NALBANDYAN

* * *

soția pescarului este liberă și suspină

fără nici un gând

privește marea

și vapoarele tăcute din Batumi

unde a trăit și a crescut cu ani în urmă:

un pescar cu barbă și mustață

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Dmitriy Nalbandyan

Titlul : Portul Batumi

Titlul original: Батумский порт

Data: 1932

Stilul: Realism socialist

Mod de realizare: Ulei pe carton

Dimensiunea: 29 x 48 cm

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Dmitriy Nalbandyan ( Armenian : Դմիտրի Նալբանդյան , Rus : Дмитрий Налбандян , 15 septembrie 1906 în Tiflis - 2 iulie 1993 la Moscova ) a fost un pictor armean - sovietic , Artist al URSS al URSS (1969) 1953), erou al muncii socialiste (1976), de două ori câștigător al Premiului Stalin (1946, 1951).

Alfred Heber Hutty - Zi de spălat - aniversare

* * *

pete de murdărie

o fetiţă le spală cu săpun de casă

pe o stradă paralelă

o altă fetiţă se joacă în linişte

cu o păpuşă

îmbrăcată cu o rochiţă

spălată de o fetiţă

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Alfred Heber Hutty

Titlul : Zi de spălat

Titlul original:

Data:

Stilul:

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Alfred Heber Hutty (15 septembrie 1877 - 27 iunie 1954) a fost un artist american din secolul al XX-lea care este considerat una dintre cele mai importante figuri ale Renașterii Charleston . Operele sale variază de la picturi peisaje impresioniste până la desene detaliate și amprente ale vieții din Lowcountry din Carolina de Sud . A fost activ în cadrul organizațiilor locale de artă, ajutând la înființarea unei școli de artă și a unui club al cluburilor.

Vincent van Gogh - Piesaj cu case

ANIVERSARE POETICĂ CU ACTORUL EMIL BOTTA

Un Dor Fără Spaţiu

De un dor fără spaţiu-s învins
şi nu ştiu ce sete mă arde.
Parcă mereu din adînc,
un ochi răpitor de Himeră
ar vrea să mă prade.
Şi pururi n-am pace,
nici al stelei vrăjit du-te-vino în spaţii,
izvoare sub lună, ori dornică ciută,
nimic nu mă stinge, nimic nu mă alină
şi parcă-aş visa o planetă pierdută.
E atîta nepace în sufletul meu,
bătut de alean şi de umbre cuprins…
Un dor fără saţiu m-a-nvins,
Şi nu ştiu ce sete mă arde mereu.

de Emil Botta
 


--------------------------------------------------------------------- -
Emil Botta (n. 15 septembrie 1911,[1] Adjud, România – d. 24 iulie 1977, București, România) a fost un poet, prozator și actor român. Este absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică din București (1932).
Este fratele eseistului Dan Botta
Știința acestei poezii este „Știința ciocârliei/ care trece vămile pustiei”. Cântecul lui este în apropierea aceluia bacovian. La autorul „Plumbului” este invocat „decemvre”, la Botta „bate novembre pădurile moarte”. El este altfel și eminescian. Codrii lui Botta nu au euritmiile valurilor marine, ci austeritatea statuară a singurătății: „Și singur e codru acuma și-n veci”. Pare un poet al legendelor acest poet în tulburătorul său discurs: „Rob codru, cum te suferi supus/ și vânzării dat singurel sub lună?/ O, frățâie, de-am fi împreună/ pe muntele Daciei, în lumina de sus!”

 

--------------------------------------------------------------------------
Pictor: Vincent van Gogh
Titlul: Piesaj cu case
Titlul original:
Data: 1889; Franta
Stilul: Post -Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 41.4 x 33 cm
Unde se găseşte: Hermitage, St. Petersburg, Rusia

Date despre pictor;

Vincent Willem van Gogh (pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în piept cu pistolul și a murit peste 2 zile.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe . Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte[9]. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie.

Eugene Boudin - Golful Douarnenez

Cînd marea îşi varsă ...

pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)

Cînd marea îşi varsă din sine
amarul şi peştele
cresc valuri şi-atîta, iubită...
de vrei izgoneşte-le.

Cînd piscul văiugii îşi plînge
în fulger fărîmele
Cad aşchii de stîncă, iubită...
de-ţi place sfărîmă-le.

... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...

Şi-n om din cuvinte, iubită...
hai vino şi strînge-le
... îmi umblă cuvîntul prin vine
odată cu sîngele...

de Nichita Stănescu






 

--------------------------------------------------------------------------
Pictor: Eugene Boudin
Titlul:Golful Douarnenez
Titlul original:
Data: 1897; Franţa
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 52.4 x 91.4 cm
Unde se găseşte: Colecţie privată

Date despre pictor;

Eugène Boudin (12 iulie 1824 – 8 August 1898) pictor francez de peisaje si peisaje marine.A fost unul dintre primii pictori care au pictat mai degraba afara decat intrun atelier de pictura.A avut o mare influenta asupra impresionistilor francezi.
Boudin s-a nascut la Trouville, France, a fost fiul unui navigator. In 1835 tatal sau a dechis un mic magazin in Le Havre unde Boudin a lucrat alaturi de el, vanzand articole de papetarie si facea rame pentru tablouri. Boudin a intalnit multi artisti care aduceau picturile pentru vanzare in magazinul lor.Pe la 20 de ani, Boudin a plecat la Paris sa studieze pictura. venea des acasa ca sa picteze peisaje marine din jurul casei.
In 1856 Boudin l-a intalnit pe Claude Monet cu care a lucraat cateva luni in studioul sau. Cei doi au ramas prieteni pe viata. Monet a spus mai tarziu ca Boudin a avut o influenta majora asupra lui, invatandu-l sa picteze in natura. Camille Corot care a avut una dintre cele mai mari influente asupra lui Monet ai a altor impresionisti, privind lucrarile lui Boudin a exclamat: „Tu esti maestrul cerului.”

Ferdinand Hodler - O seară de toamnă

blues

el cântă un blues
în singurătate.
o briză rece de toamnă
cheamă seara
şi ochii ei căprui.

(cav)

 

Descriere tablou:

Tabloul, o oglindă fidelă a realităţii unui peisaj de toamnă, surprinde foarte bine spectacolul de lumină şi culoare, specific acestui anotimp. Peisajul imortalizat de pictor este plin de culori vibrante şi puternice, care se îmbină într-o armonie naturală cu tonurile pale şi şterse. Aici, bogăţia de nuanţe ale culorilor întâlnite în natură se află într-un contrast evident cu solitudinea peisajului, atmosfera generală fiind una contradictorie, lipsită de viaţă, dar electrizantă.
Nota dominantă a tabloului este evidenţiată de cer. De un albastru impur şi greu, cerul este copleşit pe alocuri de tonuri mohorâte de gri, fapt ce induce întregului peisaj o tristeţe latentă, accentuată prin contrastul auriu şi strălucitor al copacilor. Albastrul tern al văzduhului introduce un uşor pesimism al naturii, sentiment confirmat de puhoiul de frunze revărsat de-a lungul aleii.
Personajele principale ale acestui fragment de natură, copacii, se dezvăluie în toată frumuseţea lor coloristică. Mărimea, forma şi culoarea copacilor conferă ansamblului unicitate şi expresivitate personificată, astfel că întregul peisaj prinde o identitate proprie. Copacii, prin jocul de culoare pe care îl afişează, par a fi îmbrăcaţi în haine de gală şi gata pregătiţi să celebreze cu mult fast toamna
Copacii din imagine sugerează şi maturitatea naturii, implicit a peisajului. Coroana copacilor, cândva verde, este acum un ansamblu coloristic de maroniu, galben şi portocaliu, aspect ce aminteşte de faptul că aceşti copaci se pregătesc să moară simbolic, mai întâi prin pierderea culorii verzi, iar mai apoi prin însăşi pierderea funzelor. Din noianul de culori ale tabloului şi gândurile insuflate de acest peisaj mirific, răzbate descrierea principală a anotimpului toamna: o etapă în care natura se bucură să ofere apogeul evoluţie sale. După această expoziţie a ceea ce are mai bun de oferit, natura începe să se pregătească de iarnă - o perioadă de adormire în care se regenerează-, ca mai apoi să reînvie odată cu anotimpul primăvara.
Pământul din tablou este desăvârşit de covorul de frunze aşternut peste verdele ierbii. Frunzele de diferite forme şi mărimi, divers pigmentate, desprinse din copaci, se odihnesc acum în linişte pe pământ, după ce au urmat un dans pe muzica vântului de toamnă. Infinitul gălbui al frunzelor căzute pare a avea o singură menire, să mascheze transformările care vor avea loc la nivelul solului tot mai puţin scăldat de razele binevoitoare ale soarelui.
Aleea din tablou poate să aibă un rol mesianic. Imuabilă, prin mijlocul peisajului, cărarea pare a fi elementul ce prevesteşte că viaţa nu are sfârşit, toamna este doar un drum care trebuie parcurs, iar la capătul acestui drum o altă etapă stă să înceapă.

(cav)
--------------------------------------------------------------------------
Pictor: Ferdinand Hodler
Titlul:O seară de toamnă
Titlul original:
Data: 1892
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 44.5 x 62.5 cm
Unde se găseşte: Colecţie privată

Date despre pictor;

Ferdinand Hodler (14 martie 1853 – 19 mai 1918) pictor elvetian, unul dintre cei mai cunoscuti pictori elvetieni ai secolului al XIX-lea.
Hodler s-a nascut in Berna, fiind cel mai mare dintre cei sase copii ai familiei. Tatal sau, Jean Hodler, aducea un venit sărăcăcios din meseria de dulgher; mama sa, Marguerite, provenea dintro familie de tarani.La varsta de 8 ani, Hodler si-a pierdut tatal si doi frati mai mici din cauza tuberculozei.Mama sa s-a recasatorit cu un pictor decorativ, insa a murit si ea de tuberculoza in 1867 .
Inainte de a implini 10 ani, Hodler a inceput sa-si faca ucenicia in pictura decorativa langa tatal sau vitreg, ulterior fiind trimis sa-si faca ucenicia alaturi de un pictor localnic, Ferdinand Sommer. Primele lucrari ale lui Hodlerau fost peisaje conventionale pe care le vindea turistilor si in magazine. In 1871, la varsta de 18 ani, a plecat pe jos la Geneva sa-si inceapa cariera de pictor.
Lucrarile de maturitate ale lui Hodler au constat din peisaje, compozitii si portrete, lucrate cu un realism viguros. In 1875 a facut o calatorie in Basel, unde a studiat picturile lui Hans Holbein—in special Dead Christ in the Tomb, care l-a influentat foarte mult in tema mortii. In ultima decada a secolului al XIX-lea, lucrarile sale au dezvaluit o combinatie de influente de diferite genuri, incluzand simbolismul si art nouveau. A elaborat un stil pe care l-a numit Paralelism, caracterizat prin gruparea de figuri simetrice aranjate in poze care sugereaza ritualuri sau dans.
A murit in 19 mai 1918 la Geneva lasand in urma o multime de lucrari neterminate care zugravesc orasul.