duminică, 8 octombrie 2017

Ivan Aivazovsky - Crimea Immersed in dreams A Pensive Mon

Corabia beată

Cum lunecam la vale pe-a apelor oglinda
N-am mai simtit odgonul întins de edecari:
Cu chiote, Piei Rosii-i luasera drept tinta
Legându-i, goi, pe maluri, de coloratii pari.
De echipaje nu-mi mai pasa cum – ca poarta
Bumbac din Englitera ori grâu din Flandra. – Când,
Cu edecarii-odata, se stinse orice cearta,
Am fost lasat de Fluvii oriunde sa ma-avânt.
Eu, ce fusesem, iarna, mai surd decât un creier
De tânc, am dat navala prin al mareei val!
Si nici un promontoriu atins de-al meu cutreier
N-a mai vazut vreun iures atât de triumfal.
Furtunile-mi sfintira treziile marine.
Mai slobod decât dopul pe ape-am dantuit
- Si zice-se ca ele doar lesuri duc, haine -
Vreo zece nopti, iar farul neghiob nu mi-a lipsit!
Curata, verde unda, mai dulce decât pare
Copiilor chiar marul cel acru, m-a spalat
De varsaturi si pete de vin; zvârlind în mare
Si ancora si cârma, în voie m-a lasat.
De-atunci ma scald întruna în Marea lactescenta,
Ca-ntr-un Poem de astri patruns si devorând
Azurul verde-n care vreun înecat – absenta
Si palida stafie – coboara când si când;
Si-n care, dând culoare salciilor seninuri -
Deliruri si cadente ascunse-n straluciri, -
Mai largi decât ni-e lira, mai tari ca orice vinuri,
Fac sa dospeasca fierea rosieticei iubiri!
Stiu boltile ce crapa sub fulgerele dese,
Stiu trombele, si Seara, si Zorii plini de-avânt -
Popor de porumbite, – si am vazut, adese,
Tot ce crezuse Omul ca vede pe pamânt!
Vazut-am cum un soare patat de-un mistic sânge
Ilumineaza cheaguri prelungi si viorii, -
Cum draperia marii, fosnind, sub zari îsi strânge
Talazurile – parca eroi de tragedii!
Visat-am noaptea verde cu-omaturi uluite -
Saruturi care urca în ochii marii, lent, -
Miscarea unor seve în veci neauzite,
Fosforuri cântatoare arzând incandescent!
Urmat-am, luni de-a rândul, a valurilor turma -
Ca niste vaci zalude izbind în stânci, avan -
Fara-a visa ca talpa Madonelor, din urma
E-n stare a împinge puhavul Ocean!
Am dat peste Floride fantastice, în care
Erau ochi de pantere si piei de om si flori!
Treceam prin curcubeie întinse pe sub mare
Ca niste haturi pentru verzuiele vâltori!
Vazut-am bolti dospinde, cu stufarisuri, unde
Cu-ncetul putrezeste câte-un Leviatan!
De-asemeni, cataracte care se pot ascunde
Sub calmul plat, când fierbe al apelor noian!
Ghetari, bolti de jaratec, sori de argint si aur
Si sidefii talazuri, – epave-n vreun golf brun,
Unde, cazând din arbori scalâmbi, câte-un balaur
Mâncat de pureci, lasa un negricios parfum!
As fi dorit sa vada copiii-aceasta lume
A apei, – pestii-aceia de aur, cântatori.
- Ieseam în larg pe-un leagan de înflorite spume,
Ma-nnaripa o boare de taina, uneori.
Martir satul de Zone si Poli, purtam pe buze
Suspinul marii – balsam pentru-ostenitu-mi trunchi;
Ea îmi zvârlea flori negre cu galbene ventuze -
Si-ncremeneam precum o femeie, în genunchi…
Eram aproape-un ostrov podit cu gainaturi
De paseri cârcotase, cu ochi balai, – plutind
Pâna simteam ca-n plasa de-odgoane si de laturi
Coboara înecati, d-a-ndoaselea, dormind!
Velier pierdut sub parul atâtor mari pletoase,
Zvârlit de uragane-n eterul pustiit, -
Eu, caruia nici Hansa cu navele-i faloase
Nu mi-ar fi scos din apa scheletul cherchelit;
Eu, sloboda odrasla a fumului si-a cetii,
Ce sfredeleam chiar cerul, roscat precum un zid
Ce poarta – hrana dulce, visata de poetii
Blajini – licheni de soare si muci de-azur limpid;
Eu, scândura nauca, smaltata cu planete
Electrice, si trasa de hipocampi, pe când
Se pravaleau, izbite de Iulie cu sete,
Ultramarine ceruri cu pâlniile-arzând;
Eu, ce simteam la cincizeci de leghe departare
Maelstroamele si chitii gemând în rut, perechi -
Eu, torcatorul vesnic de-albastra nemiscare,
Duc dorul Europei cu parapete vechi!
Vazut-am siderale arhipelaguri, plauri
Al caror cer bezmetic spre nave sta deschis:
- O, Vlaga viitoare, milion de pasari de-aur.
T;i-s noptile acestea, loc de surghiun si vis?
Dar prea am plâns! Ajunge! Sfâsietori sunt zorii.
Cumplita-i orice luna, iar soarele-i amar:
M-a toropit iubirea, caci lâncezi i-s fiorii.
O, sparge-mi-s-ar trunchiul! în mare sa dispar!
De mai doresc vreo apa din Europa, iata
E balta neagra, rece, pe care-n asfintit
Un trist copil împinge, stând în genunchi, o biata
Barcuta, ca un flutur de Mai, abia itit.
O, nu mai pot sa lunec prin vraja voastra, valuri
Menite carabusii bumbacului sa fiti!
Nici sa înfrunt trufia drapelelor, pe maluri,
Nici sa plutesc sub ochii pontoanelor, cumpliti!

de Arthur Rimbaud




 


------------------------------------------------------------------------------------ -

Pictor: Ivan Aivazovsky
Titlul:Crimea Immersed in dreams A Pensive Mon
Titlul original: Крым
Data: 1852
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte:

Date despre pictor:

Ivan Konstantinovici Aivazovski (în armeană Հովհաննես Այվազովսկի – Hovhannes Aivasovsky, original Aivazian, în rusă Иван Константинович Айвазовский, în ucraineană Іван Костянтинович Айвазовський) (n. 29 iulie 1817 - d. 5 mai 1900) a fost un pictor rus de origine armeană și membru al Academiei de Arte din Sankt Petersburg, care a trăit și lucrat în Crimeea.
Este renumit pentru peisajele cu întinderi de apă, acestea constituind mai mult de jumătate din picturile sale. Astfel, a introdus figuri de marinari și de pescari în luptă cu furtuna. De asemenea, a reprezentat scene de bătălie din Războiul Crimeii. Se remarcă forța și veridicitatea eroismului marinarilor și al comandanților flotei ruse.
Trei peisaje marine ale sale sunt expuse în Muzeul de Artă al României.

Friedrich von Amerling - Portretul Elise Kreuzberger -

Iubire

Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăşi eşti,
Decât libertatea mi-eşti mai dragă –
Fără voi, ca un ocnaş trăieşti.
Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roţi,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult – să înţelegi nu poţi.
Fără noimă te iubesc întruna,
Şi când beau şi-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.
Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământeşti,
Mi-eşti şi decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica – tu eşti!

de Evghenii Evtușenco



 


------------------------------------------------------------------------------------ -

Pictor: Friedrich von Amerling
Titlul: Portretul Elise Kreuzberger
Titlul original:
Data: 1837
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 57 × 45 cm
Unde se găseşte: Sammlungen des Fürsten von und zu Liechtenstein

Date despre pictor

Friedrich von Amerling (n. 14 aprilie 1803, Viena, d. 14 ianuarie 1887, Viena) a fost un important pictor portretist austriac. A activat la curtea imperială de la Viena, între 1835 și 1880.
Amerling, care provenea dintr-o familie de artiști, a studiat la Viena între 1815 și 1824, apoi la Praga între 1824 și 1826. A mai călătorit și pictat la Londra, Paris și Roma.
A realizat mai ales portrete ale nobililor și burghezilor înstăriți, iar unul dintre cele mai remarcabile este cel al împăratului Francisc I al Austriei.

Marie-Geneviève Bouliard - Autoportret


Izvorul noptii

Frumoaso,
ti-s ochii asa de negri incat seara
cand stau culcat cu capu-n poala ta
imi pare ca ochii tai, adancii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai,
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamantul
c-o mare de intuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea.

de Lucian Blaga


------------------------------------------------------------------------------------ -

Pictor: Marie-Geneviève Bouliard
Titlul: Autoportret
Titlul original:
Data: 1792
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 55.5 × 46 cm
Unde se găseşte: Norton Simon Museum, Pasadena, California, USA

Date despre pictor:

Marie-Geneviève Bouliard (sa născut la Paris , 1763, a murit Saône-et-Loire ., 1825) a fost o artistă franceză care a pictat in principal portrete .
Ea a fost eleva lui Jean-Baptiste Greuze .
Aspasia este, un auto-portret, a fost produs în 1794. Acesta a fost expus în 1795 Salonul de la Paris unde a primit un Premiu de încurajare.
Portretul ei pictura unei actrițe, probabil Mlle. Bélier, a fost inclus în 1905 în Cartea Femeile Pictori ale lumii

sâmbătă, 7 octombrie 2017

John White Alexander - Studiu în negru şi verde - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI JOHN WHITE ALEXANDER

* **

bruce springsteen se plimbă pe strazile din philadelphia
cher prin memphis
simona halep câştigă la beijing
devine numărul unu mondial
iar eu prizonier în casa cu pereţii plini de cicatrici
rămase după ce am scos cuiele
unde atârnau tablourile tale
mă plimb în gând prin new york
cu fata cu rochia  verde cu negru

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: John White Alexander
Titlul : Studiu în negru şi verde
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
John White Alexander (7 octombrie 1856 – 1 iunie 1915), pictor simbolist american, ilustrator.

Si-a inceput cariera la New York, in 1875, lucrand pentru Harper’s Weekly ca ilustrator si caricaturist. Pleaca in 1877 la Paris, decis sa urmeze cursuri de arta, apoi la Munchen. Se inscrie la Kunstakademie, unde il are ca profesor pe Gyuala Benczur. In 1878 se alatura unei colonii de artisti plastici americani, fondata in Bavaria de Frank Duveneck, de car eil va lega o durabila prietenie. In 1879 cei doi vor pleca in Italia, unde Alexander se imprieteneste cu pictorul James McNeill Whistler si cu scriitorul Henry James. Revine in 1881 la New York, isi reia postul de ilustrator pentru Harper’s si este profesor de desen la Princeton. In scurt timp se va impune ca un portretist talentat si asaltat de comenzi.

Pana in 1893 era deja un nume cunoscut atat in America, dar si in Europa, iar in 1895 primeste o ampla comanda, de a realiza o serie de picturi murale cu titlul „Evolutia Cartii” pentru noua Biblioteca a Congresului din Washington. Dupa 1901 se implica tot mai mult in promovarea artelor plastice in America. Va continua sa realizeze numeroase picturi murale, dar si portrete.

Multe dintre portretele din perioada tarzie, in special cele infatisand femei, sunt mai curand studii psihologice decat simple redari ale asemanarii, iar tusele sale incep sa sugereze mai curand forme abstracte, iar culorile sunt aplicate in strat gros. (7 octombrie 1856 – 1 iunie 1915), pictor simbolist american, ilustrator.

Si-a inceput cariera la New York, in 1875, lucrand pentru Harper’s Weekly ca ilustrator si caricaturist. Pleaca in 1877 la Paris, decis sa urmeze cursuri de arta, apoi la Munchen. Se inscrie la Kunstakademie, unde il are ca profesor pe Gyuala Benczur. In 1878 se alatura unei colonii de artisti plastici americani, fondata in Bavaria de Frank Duveneck, de car eil va lega o durabila prietenie. In 1879 cei doi vor pleca in Italia, unde Alexander se imprieteneste cu pictorul James McNeill Whistler si cu scriitorul Henry James. Revine in 1881 la New York, isi reia postul de ilustrator pentru Harper’s si este profesor de desen la Princeton. In scurt timp se va impune ca un portretist talentat si asaltat de comenzi.

Pana in 1893 era deja un nume cunoscut atat in America, dar si in Europa, iar in 1895 primeste o ampla comanda, de a realiza o serie de picturi murale cu titlul „Evolutia Cartii” pentru noua Biblioteca a Congresului din Washington. Dupa 1901 se implica tot mai mult in promovarea artelor plastice in America. Va continua sa realizeze numeroase picturi murale, dar si portrete.

Multe dintre portretele din perioada tarzie, in special cele infatisand femei, sunt mai curand studii psihologice decat simple redari ale asemanarii, iar tusele sale incep sa sugereze mai curand forme abstracte, iar culorile sunt aplicate in strat gros.

Thomas Hill - Vale cu Cerbi


ANIVERSAREA CHEMAREA CUMPENELOR CU EUSEBIU CAMILAR

Nocturnă

Linişte, linişte...
trec cerbii prin arinişte...

Ce zână le aşterne oare
miraj de lună pe cărare?...

Auzi-i cum păşesc pe prund
spre râul cu argint în fund...

Frumoasa mea cu gene lungi
păşeşte lin, să nu-i alungi...

E-atâta feerie-n văi
şi-atâta dor în ochii tăi:

Şi mi te duci aşa curând
norocule duios şi blând...

...Poveste din arinişte,
azi zbucium vreau, nu linişte...

de Eusebiu Camilar
 
 
 
------------------------------------------------------------------------------------ -
Eusebiu Camilar (n. 7 octombrie 1910, satul Udești, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – d. 27 august 1965, București, România) a fost un scriitor și traducător român, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române

------------------------------------------------------------------------------------ -

Pictor: Thomas Hill
Titlul:Vale cu Cerbi
Titlul original: Valley with Deer
Data: 1879
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 48.58 x 33.97 cm
Unde se găseşte: Buffalo-Bill-Historical-Center- SUA

Date despre pictor:

Thomas Hill (11 septembrie 1829 – 30 iunie 1908) a fost un pictor american. A pictat multe picturi cu peisaje din California, in special din Yosemite Valley, precum si White Mountains din New Hampshire.
Hill facea anual excursii de schite in Yosemite, Mount Shasta, precum si in White Mountains. Hill se ocupa de o galerie de arta si un magazin de arta. Se intretinea din investitii in arta precum si din arta lui.Mariajul lui s-a incheiat in anii 1880. Spre sfarsitul vietii si-a deschis un atelier la hotelul Yosemite’s Wawona Hotel. Dupa ce a suferit un infarct, Hill a plecat din Yosemite de-a lungul coastei californiene, facand opriri in Coronado, San Diego si Santa Barbara. A murit in Raymond, California, in 30 iunie 1908 si a fost inmormantat in cimitirul Mountain View Cemetery din Oakland, California.