Când beam, obișnuiam să-ți spun că sunt un copac
De câte ori îți scriam, rămâneam acolo pentru trei zile.
Îmi spuneai: „Dacă tu mănânci prune acre acolo, eu o simt aici în dinți și-n gingii”.
Scrisul tău tremurat ca un felinar pe viscol.
Beam rakî roșu ca sângele, beam rakî galben. După ce ți-am scris ție, am început să beau rakî albastru ca cerul.
I-am
spus brizei: „ea e un trandafir de zăpadă” – mă refeream la tine.
„Orașul subteran de la Zelve, cea mai întinsă coardă a unei viori, vin
dulce, o schimbare bruscă în suflul vântului.”
Când beam, obișnuiam să-ți spun că sunt un copac.
Cuvintele erau singurul lucru care mă interesa, proiectând un univers fără noapte.
Împreună am adus la viață lumea prin scris.
de Gökçenur Çelebioğlu
----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Sébastien Bourdon
Titlul: Follower of Sébastien Bourdon
Titlul original: Follower of Sébastien Bourdon
Data :
Stilul: Clasicism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 88.3 x 73 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Sébastien Bourdon (2 februarie 1616 – 8 mai 1671), pictor francez.
