kafo viando
era o dimineață obişnuită
zațul din cafea
nu avea nimic special să-mi spună
dar Cat Stevens
fredona
"I listen to the wind, to the wind of my soul
Where I'll end up, well, I think only God really knows"
în timp ce în stația radio se auzeau versurile lui Bob Dylan:
"Nu trebuie să fii meteorolog ca să știi din ce parte bate vântul"
pentru prima oară
două păsări călătoare
îşi fac cuib în pădurea de la Bunloc
sub un cer de primăvară
lumea devine un loc suportabil
frumoasa din Pădurea Adormită este trează
toate animalele din pădurea Bunloc
ajung în rai
îmbulzeală la decolare
se aud cuvinte
fără pricini de frică
în așteptarea lui Boreu
fumez
beau apă
lălăi și hăhăi
la aterizare:
firele de iarba de primăvară
țes capcane pentru noi amintiri
m-am rătăcit într-un gând
încă negândit
rămân așezat
cu spatele la vest
și fumez o canceroasă
iar vântul străbate mâneca
țopăim
cu toții
dintr-o parte în alta
mințindu-ne că suntem
ok
în parcare
la umbra salciei
două automobile ard combustibilul inutil
pe muzica lui Bruce Springsteen
"Red Headed Woman"
pe-aici pe la Bunloc timpul se măsoară altfel
aov
