estas nokto
e noapte
statuia "Gânditorul erei atomice" domină
micuțul parc din orașul Victoria
singur
pe bancă
ș-nconjurat de brazi
ascultam
"The Good Ones"
[Gabby Barrett]
aov
Celălalt timp
"e timp
e timp berechet
timp să frînezi înainte de zebră
timp să albești
timp să mai faci încă o școală
și încă o școală
și măcar un doctorat
timp pentru plimbarea de seară
pentru somnul de frumusețe
pentru zacusca și gemul de iarnă
pentru încă două poeme
și două singurătăți
cel puțin
e timp berechet
să sărăcești
sau să strîngi bani în conturi bancare
cu care să plătești facturi și să îți iei cărți și bilete de avion
compulsiv
să uiți de cîteva ori același om
să te uiți pe tine
să te uiți în tine
să te cauți pe tine
să te ierți pe tine
sau să pretinzi că totul e bine, oh, da, totul e bine
pînă la sfîrșit
e timp și să înțelegi că tot cu ce vei rămîne vreodată e clipa de-acum
și blîndețea
și blîndețea"
de Petronela Rotar
10 minute
"Ca o Veronika
îmi adun cerul
într-un sac.
La usa
un nerv suspendat
de lampa
abia asteapta sa intre
Dumnezeu.
Observ cum lumea
pleaca
prin culise
si mi se urca la cap
un dor de moarte.
Sparg poemele
ca pe niste farfurii
potrivesc streangul si
ma afund
nebuna
în casa cu matanii."
de Diana Frumosu
Blues
"Cum aș putea să renunț la iubirea mea pentru tine
când eu sunt iubirea? cum să-mi strecor mâna
printre coapsele
tale când eu sunt mâna? cum să-ți bei tu sângele
când eu sunt sângele?
dar pe noi ne desparte ceea ce nu sunt eu;
tu, cu gândirea ta și cu
patima ta pentru alții. și pentru altele. aici îmi pun o piatră
în mijlocul drumului pe care să stau
să mă pot ruga să privesc
cum tresare pădurea
cea mai adâncă pădure. cea mai virgină.
cea mai pasivă și mai
tăcută pădure
a venit Iova care s-a căsătorit cu o sportivă de performanță,
Doina spunea cât de mult a învățat
ea să moară când pierde
și eu am rămas ca un învins printre semeni.
tu și cu mine nu mai
putem să fim împreună. nu am știut să câștig, iar ceea ce am
pierdut s-a dovedit a fi ceea ce nu a fost niciodată. cum ai
crezut că aș putea să mor când tu rătăcești absent într-o
lume rotundă pe a cărei circumferință
alunecă atâtea alte femei?
cum ai crezut că aș putea să mă uit pe mine,
să nu-mi amintesc
unitatea și unul și să mă pot odihni când tu intri,
înconjurat de prieteni și de Trompetă,
într-o altfel de lume?"
de Angela Marinescu
Frumosul tablou
"mai taie din frumosul tablou cu oameni
așa încît să poți lăsa deoparte lacrimile
pe care ți le stoarce orice om; taie orice urmă de om:
să nu-ți mai amintească nici un drum de mersul țanțoș,
nici cîmpul de vreo pîine, pădurea de casă și dulap,
piatra de zid, izvorul de apa de băut, iazul, lacul sau marea
de vreun înotător, de bărci, vîslași, corăbii sau vapoare,
nici stînca de cățărător, nici norișorii
de cei ce-nfruntă vremea, nici peticul de cer
de vreo privire-n sus, de avioane sau rachete – nimic
să nu aducă aminte de nimic; ci doar albul de alb
negrul de negru, roșul de roșu, dreapta de dreaptă
rotundul de rotund;
de leac să-i fie sufletului meu bolînd."
de Ernst Jandl
