O femeie străină
"Ciudată era doar prezența ei în odaia mea goală.
S-a dezbrăcat și s-a culcat cu mine ca o vulpe.
A spus că are zi liberă. Că va pleca departe de oraș
Și că e mai bine să se culce cu mine acum.
Și-a luat hainele, cămașa și ceva bani de buzunar,
Cu bine, umbră, i-am zis, cu bine, n-o să ne mai vedem
niciodată.
Și așa s-a întâmplat.
Dar ce bucurie mai mare să știi
C-ai fost cu cineva necunoscut într-o cameră goală,
Amintirea unei femei plină de păcat
Care mărturișește că iubește patul.
Și atunci de ce e nevoie să acoperim fericirea
Cu mâna? De ce să fim buni?
Fii sigur că viața ta miroase a crenguță de brad
Și că niciodată n-o să mai rămâi într-o cameră goală
Fără să te gândești la ea.
Ciudată era doar prezența ei,
De unde se vede că lacrimile, plânsul
Sunt ca bătrânii pianiști.
Care aprind o lumânare în plină zi."
de Vasile Petre Fati
ușa încuiată
"Și-am rămas
ca o scândură,
holbându-mă. Ușa
încuiată. Ușa
nu s-a mișcat,
nu s-a umflat,
nu s-a legănat
ca o corabie.
Pe ferestruică
bate lumină. Pot
vedea corabia
încă la țărm.
Căpitanul
n-a spus: legați-l.
Dar hangiul,
hangiul
s-a uitat la mine
și-a văzut
pe dracu’!
Știu că
i-a fost frică
de mine. Știu
sigur. Aș
fi râs – dar știu
ce spăimântare era
pe plantație,
în ochii
vechilului,
Stăpânul,
ochii lui – par
c-ar putea să te
omoare! Frica lui
te-ar putea răpune:
mort rece ca piatra.
Sfoara e strânsă,
încerc
să-mi desfac
mâinile obosite."
de Dorothea Smartt
Nefemeia își aduce aminte de iubire
"Seara,
când cerul își pune
haina purpurie,
nefemeia întinde mâna
după un măr de aur.
Se apasă pe obraz
cu mărul rotund.
Ce ușor e în palmă!
Când mușcă
din măr,
gura i se umple de suc,
sucul dă pe-afară,
îi curge pe piept,
pe lângă sânii
mari.
Pe nefemeie nu
o deranjează cotorul
care îi înțeapă limba.
Își linge de pe degete
sucul dulce,
aduncându-și aminte de iubire
în timp ce marea înghite
soarele."
de Debra Providence
