Poemul III (O, întindere de pini)
"O, întindere de pini, murmur al valurilor ce se sparg,
joc lent de lumini, clopot solitar,
amurg căzând în ochii tăi, păpuşă,
cochilie în care pământul cântă.
În tine cântă râurile şi sufletul meu se pierde în ele
după pofta-ţi inimii, şi-oriunde îi porunceşti.
Îndreaptă-mi calea către arcul tău de speranţă,
şi-ntr-un moment de frenezie îmi voi elibera
stolul de săgeţi.
În jurul meu zăresc o siluetă de ceaţă,
şi liniştea ta răpune clipele-mi de chin;
şi-acolo unde-mi ancorez săruturile
te regăseşti tu cu braţele de stânci, diafane,
şi setea mea îşi cere-n tine estuar.
O, vocea ta misterioasă ce iubeşte truda şi se întunecă
în crepuscul răsunător şi muribund!
Şi-astfel am zărit în profunzimea clipelor,
pe întreaga întindere,
pini trudindu-şi unduirile în şoaptele vântului."
de Pablo Neruda
PORTRETUL UNEI DOAMNE
"Prin ceața și prin fumul unei după-amiezi de decembrie
Ai vrea să ți se-așeze decorul – poate că s-ar cuveni așa –
Cu „Mi-am rezervat această după-amiază pentru dumneata”;
Și patru lumânări de ceară în camera împinsă în tenebre,
Patru inele de lumină pe tavan, acolo, sus,
O atmosferă ca în cavoul tinerei Julieta
Și pregătită pentru tot ce-ar fi de spus, sau ar rămâne de nespus.
Am fost, să spunem, să-l ascultăm pe polonezul cel mai nou venit
Cum exhala Preludiile, prin plete sau prin vârful degetelor fine.
„Atât de intim, Chopin acesta, că sufletul lui, mă gândesc,
Ar trebui resuscitat doar printre cei care se pricep bine,
Două, cel mult trei persoane, să nu-i atingă sufletul eflorescent,
Pe care, în sala de concert, toți i-l discută și i-l risipesc.”
– Și astfel, conversația se-abate,
Printre veleități, printre regrete cu îngrijire reprimate,
Și străbătând arpegiile atenuate de vioară
Amestecate în sunete de corn înfundate
Și începe, bunăoară.
„Nici nu-ți imaginezi ce-nseamnă prietenii pentru mine,
Și cât, o cât de rar și de ciudat e să găsesc
În viața asta, făcută din nimicuri împerecheate nu prea bine,
(La care nici nu țin… ai văzut, nu? nu ești orb, doar!
Ce bine le înțelegi acestea toate!)
Să întâlnești un prieten care are această calitate,
Și altele asemenea, și știe să le dăruiască
Acele calități prin care prietenia poate să mai dăinuiască.
Ce mult înseamnă că-ți pot spune acum acestea toate –
Căci fără asemenea prietenii – viața, ce cauchemar!”
Prin plânsetul viorilor alene încolăcit
Și prin arietele
Cornetelor dezacordate
În mintea mea începe un tam-tam mocnit
Bătându-și un preludiu absurd, numai al lui,
Un monoton capricios și șui
Și care aduce, cel puțin, o „notă falsă”.
– Hai să ieșim la aer, amețiți de tutun, în transă,
Să admirăm monumente,
Să discutăm cele mai noi evenimente,
Și să ne potrivim și ceasurile după orologiile de pe stradă.
Apoi să ședem o vreme să ne bem berea fadă."
de THOMAS STEARNS ELIOT
"Sunt unul dintre cele zece
milioane de șobolani din acest oraș,
zilnic mă strecor prin canale, nu știu
de ce. Poate doar pentru a găsi vreo
șoricioaică de care să mă pot apropia
și să uit o clipă că sunt șobolan. Uneori
întâlnesc șobolani care spun: „Vezi-ți
de treabă, nu fi șobolan, fii tu însuți!”
(*** Sunt unul dintre cele zece milioane) "
de Tadeusz Dąbrowski
