absoarbe căldura soarelui
--------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Tarsila do Amaral
Stilul: Naive Art (Primitivism)
Mod de realizare: ulei pe pânză
Unde se gaseste: Museo de Arte Latinoamericano de Buenos Aires
Tarsila do Amaral ( 1 septembrie 1886 - 17 ianuarie 1973 ) a fost o pictoriță din Brazilia
-------------------------------------------------------------------
Abaporu (din limba tupi "abapor'u", abá (om) + poro (oameni) + 'u (a mânca), "omul care mănâncă oameni") este o pictură în ulei pe pânză a pictorului brazilian Tarsila do Amaral pictată ca cadou de ziua scriitorului Oswald de Andrade care era soțul ei la acea vreme.
Este considerat cel mai valoros tablou realizat de un artist brazilian, după ce a atins valoarea de 1,4 milioane de dolari, plătit de colecționarul argentinian Eduardo Costantini într-o licitație în 1995. În prezent este expus la Muzeul de Artă Latino-Americană din Buenos Aires ( Spaniolă: Museo de Arte Latinoamericano de Buenos Aires, MALBA ) în Buenos Aires , Argentina .
Compoziția: un om, soarele și un cactus - l-au inspirat pe Oswald de Andrade să scrie Manifestul antropofagit și, în consecință, să creeze Mișcarea antropofagică, menită să „înghită” cultura europeană și să o transforme în ceva cultural foarte brazilian .
Tarsila a descris subiectul picturii ca fiind "o monstruoasă figură solitară, cu picioare enorme, așezată pe o câmpie verde, mâna susținând capul minuscul cu greutate de pană. În față un cactus care explodează într-o floare absurdă". Această figură „monstruoasă” este, de fapt, umană. Un om neînfrumusețat, dezbrăcat, fără sex și fără vârstă, a cărui anatomie a fost distorsionată. Începând cu un picior și o mână uriașe în partea de jos a imaginii, figura se micșorează încet până la un cap mic în partea de sus.
Fundalul picturii sugerează un cadru natural. Aici, pământul este descris ca o mică movilă verde mică pe care se așează subiectul. Vegetația este reprezentată de un cactus în dreapta figurii și de un soare sau floare aurie care încununează compoziția. Cerul este un fundal albastru pal.
Stilul lui Abaporu poate fi urmărit până la moderniștii francezi , în special Fernand Léger , care a predat Tarsila la Paris în 1924. Cu toate acestea, cea mai apropiată asemănare cu Abaporu se găsește la suprarealiștii spanioli , Pablo Picasso și Joan Miró , care au pictat și un figura cu piciorul supradimensionat în 1924.
