John Constable - Farul Beacon - aniversare

* * *

de căte ori privesc cerul pictat de constable
îmi aduc aminte de icar

în fiecare dimineață
privește cerul aproape senin
și fără nici o obiecție
face doi trei pași și zboară

în arșița zilei
topit de atîta căldură
cade în mare

seara își apreciează
greșelile
visele

apoi revine a doua zi
și zboară

(cav)

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: John Constable
TitluL: Farul Beacon
Titlul original:
Data : c.1820
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea: 50.8 x 33 cm
Unde se gaseste: Yale Centre For British Art (Yale University), New Haven, CT, US
Date despre pictor:
John Constable (11 iunie 1776, East Bergholt/Suffolk – 31 martie 1837, London-Hampstead) a fost un remarcabil pictor peisagist englez de factură romantică. Opera sa se caracterizează printr-o permanentă tensiune între observarea minuţioasă a naturii şi neglijarea desenului în favoarea culorii. Cunoscut şi apreciat în Franţa prin expunerile la Salonul din Paris, a exercitat o influenţă evidentă asupra pictorilor peisagişti francezi, în special asupra artiştilor grupaţi în Şcoala de la Barbizon şi – mai târziu – asupra impresioniştilor.În 1829, expune la Salon tabloul intitulat Cetatea Hadleigh, lucrare ce exprimă tristeţea resimţită de artist la moartea soţiei sale. Pentru a pătrunde în cercurile largi ale publicului. Constable decide să-şi editeze gravurile într-un volum, întreprindere în care este ajutat de un tânăr pictor, fiindcă mâna dreaptă era chinuită de durei reumatice. Din acelaşi motiv, pictează acuarele, mai puţin obositoare. Măestria lui Constable în această tehnică este demonstrată, printre altele, de tabloul Muntele din Old Sarum, realizat în 1833.
Vârsta şi boala încep să fie o povară tot mai grea. La 31 martie 1837 încetează din viaţă în urma unei crize cardiace. După moarte, tablourile sale sunt vândute la licitaţie, cu preţuri modeste. Constable a fost un artist perseverent, dar valoarea lui a fost recunoscută mult mai târziu.

George Frederic Watts - Julia Margaret Cameron

ANIVERSAREA FOTOGRAFULUI JULIA MARGARET CAMERON

Mica elegie

tăcere şi fotografii vechi
un scaun deplasat neglijent

umbre ascuţite rănesc lumina

de-acum nu ne mai întâlnim aici
nu mai vindecăm lumina
nu mai măturăm întunericul
nu mai scoatem oamenii captivi
din interiorul fotografiilor

ei se eliberează singuri
vin după mine
în tăcerea lucrurilor părăsite
şi a propriilor chipuri

văd lumea moartă
şi pe a mea – mereu vie

râd spre mine

de mine - -

de Stefan Jurkowski

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Julia Margaret Cameron (née Pattle , 11 iunie 1815 Calcutta - 26 ianuarie 1879 Kalutara , Ceylon ) a fost un fotograf britanic. Ea a devenit cunoscută pentru portretele ei de celebrități ale timpului și pentru fotografiile cu arthuriene și alte teme legendare sau eroice.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: George Frederic Watts
TitluL: Julia Margaret Cameron
Titlul original: Julia Margaret Cameron
Data : 1850 - 1852
Stilul: Academism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: National Portrait Gallery, London, UK
Date despre pictor:
George Frederic Watts (23 februarie 1817 – 1 iulie 1904) a fost un popular pictor si sculptor englez victorian, asociat miscarii simboliste. Watts a devenit cunoscut in timpul vietii pentru lucrarile lui alegorice, de exemplu, „Hope” si „Love and Life”. Watts s-a nascut in Marylebone, Londra, fiul firav al unui constructor sarac de piane.Talentul sau a fost remarcat foarte devreme, a invatat sculptura de la varsta de 10 ani cu William Behnes, iar la varsta de 18 ani a intrat ca student la Royal Academy. A intrat in atentia publicului cu desenul intitulat Caractacus, cu care a participat la un concurs de picturi murale pentru noua cladire a Parlamentului de la Westminster in 1843. Watts a castigat primul sau premiu la acest concurs. In final, Watts a contribuit foarte putin la decorarea peretilor de la Westminster, insa de atunci a conceput ideea unei cladiri cu picturi murale care sa reprezinte evolutia spirituala si sociala a umanitatii. Vizitand Italia in mijlocul anilor 1840, Watts s-a inspirat de picturile lui Michelangelo de la Capela Sixtina si de cele pictate de Giotto la Capela Scrovegni, insa la reintoarcerea in Anglia nu a fost capabil sa obtina o cladire in care sa-si puna planul in aplicare. In consecinta, foarte multe dintre lucrarile lui sunt picturi conventionale in ulei, unele facand parte din cele pe care intentiona sa le foloseasca pentru House of Life. In anii 1860, in lucrarile lui Watts se observa influenta lui Rossetti.
In 1886 s-a recasatorit cu Mary Fraser-Tytler, designer si ceramist scotian, 36 de ani.

Johannes Albert Neuhuys - Femeie tricotînd lîngă leagăn

Nici bună ziua, nici bună seara

Nu-i dimineaţă, seară nu-i, nu-i ora!
În ochi sclipirea, totuşi, ne păli.

Dar seara roşie-i ca aurora
Şi-uitarea noaptea-aduce peste zi!

de Gerard de Nerval

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Johannes Albert Neuhuys
TitluL: femeie tricotînd lîngă leagăn
Titlul original:
Data :
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Johannes Albert Neuhuys (Utrecht, 10 iunie 1844 – Locarno, 6 februarie 1914)a fost unul dintre cei mai cunoscuti pictori ai scolii Laren si prieten cu multi pictori ai scolii Haga.
Neuhuys a mers la Scoala Municipala de Desen din Utrecht intre 1858–1860, apoi a lucrat pentru litograful Van de Weyer din Utrecht, care, din pacate a dat faliment doi ani mai tarziu. De atunci, Neuhuys s-a dedicat desenului si picturii. Din 1868 pana in 1872, a luat ore la Academia din Antwerp, unde a fost sprijinit printro bursa regala. Aici a pictat interioare, s-a specializat in luciul hainelor din satin, dupa modelele pictorului din secolul al XVII-lea, Pieter de Hooch.
In 1872, Neuhuys s-a mutat in Amsterdam, unde i-a cunoscut pe Jozef Israëls, Anton Mauve si pe fratii Jacob Maris si Matthijs. In 1876 s-a mutat in Haga.
Urbanizarea din jurul orasului Hague i-a fortat pe artistii scolii din Haga sa-si caute mai departe locuri potrivite pentru subiectele lor. Cand Israëls i-a spus lui Neuhuys ce pitoresc e orasul Laren, el s-a mutat acolo in 1883; doi ani mai tarziu, Anton Mauve s-a mutat si el acolo, iar impreuna cu Neuhuys sunt considerati fondatorii scolii Laren. A pictat fermierii si tesatorii in casele lor si a inchiriat un hambar de in unde a desenat si pictat torcatori.
In 1885 s-a mutat in Hilversum. Din 1900 pana in 1910 a locuit in Amsterdam, unde era renumit pentru lucrarile cu interioare rurale din Laren. S-a mutat la Zurich in 1910 insa a continuat sa viziteze Laren, primaverile si toamnele. A murit pe 6 februarie 1914, in Orselina langa Locarno si a fost inmormantat in Haga.

Edouard Manet - Barcă de pescuit venită în fața vântului (The Kearsarge in Boulogne) - King Crimson : I Talk to the Wind

Vorbesc cu vantul

Vorbesc cu vantul
A spus omul sincer la cel intarziat
Unde ai fost
Am fost aici si am fost acolo
Si am fost intre

Vorbesc cu vantul
Toate cuvintele mele sunt purtate de val
Vorbesc cu vantul
Vantul nu aude
Vantul nu poate auzi

Sunt pe dinafara privind inauntrul
Ce vad
Multa confuzie
Deziluzie
Imprejurul meu

Nu ma poseda
Nu ma impresiona
Doar mi-ai intristat mintea
Nu ma pot instrui sau conduce
Doar folosesc timpul

Vorbesc cu vantul
Toate cuvintele mele sunt purtate de val
Vorbesc cu vantul
Vantul nu aude
Vantul nu poate auzi


Artist: King Crimson
Cântec: I Talk to the Wind

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edouard Manet
Titlul: Barcă de pescuit venită în fața vântului (The Kearsarge in Boulogne)
Titlul original:
Data : 1864; Franța
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea: 99.7 x 81.3 cm
Unde se gaseste: Colecție privată
Date despre pictor:
Édouard Manet (* 23 ianuarie 1832, Paris – 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului.Plecând de la izvorul tradiţiilor marilor maeştri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus „pictor al zilelor noastre” (Charles Beaudelaire).
Creaţiile sale au stârnit scandal şi indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura şi s-o reînoiască.
Manet a fost ultimul pictor clasic şi totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc şi astăzi şi ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.
Édouard Manet s-a născut la 23 ianuarie 1832 în Paris. Tatăl său, Auguste Manet, fost diplomat, era funcționar ministerial de rang înalt, iar mama, Eugenie Fournier, provenea, de asemenea, dintr-o familie selectă. Manet își începe studiile în 1842 la gimnaziul Rollin. Tatăl său îl consacră carierei juridice, însă unchiul său, Edmond Fournier, îi descoperă talentul artistic și îl sfătuiește să urmeze cursuri speciale de desen în cadrul gimnaziului. În 1848 își încheie studiile, se gândește să se dedice picturii, dar își descoperă și altă vocație: vrea să devină marinar. Nu este însă admis în „Școala Superioară de Marină”, de aceea, în decembrie 1848, se îmbarcă la bordul vasului „Havre et Guadeloupe”, pe post de cârmaci.Pe vasul care se îndrepta spre Rio de Janeiro desenează mult, pe membrii echipajului și peisaje marine.
În iunie 1849, după revenirea la Paris, tatăl său îi recunoaște talentul și îl sfătuiește să se înscrie la „École des Beaux-Arts”. Manet însă, în locul metodelor rigide de învățământ ale Academiei, alege școala lui Thomas Couture. În ciuda metodelor liberale de predare ale școlii, Manet are deja ideile sale despre artă, se împotrivește tiparelor obișnuite acceptate până la el, solicită modelelor sale să se îmbrace, le așază în poziții naturale în locul ținutei alese și aranjate. Își desăvârșește tehnica picturală, copiind lucrările maeștrilor în muzeul Louvre. Un interes deosebit îi trezește Tiziano, Rubens, precum și Velázquez. Din pictura franceză, doi artiști sunt considerați înaintașii direcți ai picturii sale: Eugène Delacroix și Gustave Courbet. În 1856, părăsește școala lui Couture. Călătorește mult, vizitează de mai multe ori muzeele olandeze, unde admiră în special picturile lui Franz Hals. În Italia, descoperă Veneția și Florența. Copiază tabloul lui Tiziano „Venus din Urbino”. Acum se naște în el vestita temă a Olympiei, care va fi pictată zece ani mai târziu. Se întoarce în Franța, trecând prin Germania și Europa Centrală, vizitând muzeele din Praga, Viena, Dresda și München.
În 1859, se prezintă pentru prima dată la „Salonul Oficial” – expoziție organizată anual la Paris, unde tablourile sunt selecționate de un juriu select – cu tabloul „Băutorul de absint”, o lucrare departe de tradițiile epocii ca temă și tehnică picturală. Cu excepția lui Delacroix, care făcea parte din juriu, trezește sentimente ostile și este refuzat. Doi ani mai târziu, în 1861, tabloul său „Cântărețul spaniol” este selecționat.
Vestit pentru eleganța sa, Manet frecventează concerte la modă, cafenele, parcuri. În aceste locuri își găsește inspirația pentru tablourile sale înfățișând viața pariziană. Unei astfel de seri i se datorează tabloul pictat în 1862, „Concert în parcul Tuilleries”, în care putem recunoaște prietenii pictorului, printre care și pe Beaudelaire. Tema aleasă de Manet a fost surprinzătoare pentru acele timpuri, asemenea tablouri plein-air nu erau considerate artă adevărată, erau utilizate pentru ilustrarea revistelor și reportajelor. Criticii nu-și ascund dezaprobarea: „Pictura lui Manet supără ochiul, exact în același mod în care muzica falsă supără urechea”, scria unul din aceștia. În 1863, trimite trei tablouri pentru Salon, unul dintre ele fiind „Dejunul pe iarbă”, sunt și acestea respinse. Le expune atunci în „Salonul independenților”, stârnind indignarea criticilor, care îl acuză de prost gust. Manet a acordat la alcătuirea operei „Dejunul pe iarbă” o mare importanță principiilor sale estetice. În primul rând, redă lumina de zi naturală. înfățișează nudul feminin într-o ambianță obișnuită, în contrast cu obiceiul epocii sale, care admitea reprezentarea nudului numai la evocarea temelor din mitologie. Publicul n-a înțeles esența operei, au găsit-o nerușinată și provocatoare. În 1865, se prezintă din nou la Salon, de data aceasta cu „Olympia”. Și acest tablou primește o critică aspră și produce un scandal enorm, comentariile răutăcioase îl intitulează „femeie de harem cu burta galbenă”. În această operă Manet dorește să-și arate mai expresiv stilul personal. Pictează o femeie concretă, din care vrea să creeze o Venus modernă, senzuală. Talentul pictorului este provocator, se oferă cu o forță care impune respect, de aceea nu este surprinzător că a șocat publicul. Totuși, asupra câtorva pictori tineri tabloul a avut un efect deosebit de mare, Cézanne își exprimă fără rezerve încântarea.
De acum încolo, Manet, care a fost atât de frecvent refuzat de Salon, se apropie de o altă grupare de pictori, care vor fi mai târziu impresioniștii. Claude Monet, Edgar Degas și Auguste Renoir admiră sincer talentul creatorului Olympiei. În 1867, pentru a ocoli respingerea care era de așteptat din partea juriului „Expoziției Mondiale din Paris”, Manet închiriază un pavilion, unde prezintă cincizeci de tablouri. Deși admirator al noilor creații, Manet n-a participat niciodată la expozițiile impresioniștilor. A preferat să se lupte cu juriul Salonului, și în anii următori se impune și este din ce în ce mai des admis la vernisajele Salonului Oficial, dar își organizează expoziții și în atelierul propriu.
La 30 aprilie 1883 se stinge din viață la Paris. După moarte sa, s-au făcut toate demersurile pentru ca Olympia să fie expusă în muzeul Louvre. Manet a învins, deoarece a intrat printre vechii maeștri și a rămas tot atât de actual ca și aceștia, ale căror tradiții le-a urmat, înscriindu-și pentru totdeauna numele în istoria artei.

Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ - Invocarea lui Neptun

* * *

oare ce vină ai tu neptun
că nedescifrate simţăminte
stau într-un palat singure
construite din vin și cuvinte ?

(cav)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ
TitluL: Invocarea lui Neptun
Titlul original:
Data :
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ (Paris, 10 iunie 1842 – Paris, 19 februarie 1923) a fost un pictor si sculptor orientalist francez. A fost elevul lui Charles Gleyre si Jean-Léon Gérôme. In 1932 o strada din paris a primit numele lui.