sâmbătă, 15 aprilie 2017

Francesco de Goya - Familia lui Carol al IV-lea

De-aş fi rege

De-aş fi rege-aş duce-o tot în chefuri
Şi-aş întinde-ospeţe noaptea toată,
Dar pe cei cu care-aş face-o lată
I-aş ucide-a doua zi în beciuri.


Mi-aş vopsi picioarele cu roşu,
Şi-aş iubi bomboanele şi danţul,
Seara aş ieşi, plimbând cu lanţul,
Când ogarul verde, când cocoşul...

Şi din ţara mea şi-a frumuseţii
Tuturor le-aş face câte-o parte,
Încât veacuri multe după moarte
M-ar cânta tâlharii şi poeţii.

de Radu Stanca


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Francesco de Goya: Familia lui Carol al IV-lea, 1800-1801 - Museo del Prado, Madrid
Portret al familiei lui Carol al IV-lea, realizat în anii 1800-1801. Artistul priveşte monarhia spaniolă cu un ochi lucid. Scriitorul Ernest Hemingway exclamă la vederea tabloului: "Pe fiecare din aceste chipuri Goya a imprimat dispreţul pe care îl nutreşte pentru ei. Trebuie să fii geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost de altfel pentru a observa că pictorul curţii îl condamnă în ochii întregii lumi". Într-adevăr artistul expune pregnant vanitatea şi mediocritatea persoanelor portretizate.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Francesco de Goya
Titlul : Familia lui Carol al IV-lea
Titlul original: Carlos IV de España y de su familia
Data:1800
Stilul: Romanticism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 336 x 280 cm
Unde se gaseste: Museo del Prado, Madrid, Spania
Date despre pictor:

Marc Chagall - Eu şi satul - tablou de Marc Chagall


Tabloul

Nopţile de mi le-ar lumina soarele!
Dorm - leoarcă de vopsele, în patul meu
În aşternutul meu din tablouri
şi tu cu piciorul gura închizându-mi
nu mă laşi să respir, mă înăbuş.
Mă trezesc - în suferinţele
zilei ce se deşteaptă şi în speranţe
încă nedesenate
încă ne-nfăptuite în culoare. Alerg
sus, spre penelurile uscate
acolo
sunt răstignit dis-de-dimineaţă, precum Hristos
acolo mă ţintuiesc de şevalet.
Dar tabloul încă nu e terminat
în el totul mai e doar fulguraţie, sclipire revărsătoare...
Ici - o tuşă! Albastră. Ici - una verde.
Roşie. Culorile se potolesc
vine tihna...
Dar ascultă odată şi tu, mortul meu pat
uscata mea iarbă
iubire ce m-ai părăsit
şi iar revenit-ai
ascultă ce am a-ţi spune.
Mă înfăţişai sufletului tău
eu beau restul anilor ce ţi-au mai rămas.
Până-n gât sunt sătul şi de luna ta
şi de a te păzi, precum o făcusem cândva.

de Marc Chagall
 
 
************************

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall - Eu si satul - 1911. Pictata la un an dupa ce Chagall a venit la Paris, lucrarea evoca amintirile artistului legate de satul natal si de comunitatea evreiasca din localitatea Vitebsk (Belarus). In sat, taranii si animalele traiau alaturi, intr-o dependenta reciproca aici sugerata de linia de la ochiul taranului la cel al vacii. Crenguta inflorita simbolizeaza pomul vietii si este recompensa a parteneriatului lor. Pentru evrei animalele au fost, de asemenea, legatura omenirii cu Universul. Formele circulare mari sugereaza corpurile ceresti :Soarele, Luna (in eclipsa, stanga jos), si Pamantul.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Pictor: Marc Chagall
Titlul : Eu şi satul
Titlul original:
Data: 1911; Paris, Franţa
Stilul: Cubism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 150.5 x 191 cm
Unde se gaseste: Museum of Modern Art (MoMA), New York City, NY, US

Date despre pictor:
Marc Chagall ( 7 iulie 1887, Vitebsk/Belarus – 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence/Franţa), pictor modern cu un stil personal, caracterizat de puternica sa individualitate. Universul viziunilor sale poetice, care stă sub semnul fanteziei şi al melancoliei, este strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creaţia sa, la fel ca şi oraşul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul şi-a petrecut copilăria.
La 7 iulie 1887 vine pe lume la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moşe Segal, care se va face cunoscut mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul născut al familiei Zachar şi Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiş. Părinţii lui Chagall sunt oameni săraci şi foarte credincioşi. Viaţa de familie se desfăşoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul destinat de autorităţile ţariste evreilor. Părinţii sunt analfabeţi, dar fiul învaţă să scrie, să citească şi să cânte la vioară. Primele cunoştinţe le primeşte la şcoala evreiască, apoi va urma o şcoală laică. Ar vrea să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf (1906), dar reuşeşte să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primeşte primele lecţii de pictură. Înfruntând multe greutăţi, în anul următor pleacă la St. Petersburg, unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase. Chagall îşi va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la Şcoala Svansev, care reunea pe reprezentanţii avangardei ruse.În anul 1910 ia parte la expoziţia colectivă organizată de Şcoală. Se hotărăşte să plece în Franţa. În acest timp se logodeşte cu Bella Rosenfeld, care îl va aştepta la Vitebsk vreme de patru ani. Se vor căsători în anul 1915.
Ajuns la Paris, artistul îşi adaptează numele limbii franceze. La început locuieşte în cartierul Montparnasse, apoi se mută în La Ruche, unde existau aproximativ o sută de ateliere de pictură. Chagall trăieşte în sărăcie. Noaptea pictează în atelierul tixit şi dezordonat, pe pânze improvizate din feţe de masă, cearşafuri sau cămăşi de noapte, ziua continuă să studieze. Îi cunoaşte pe poeţii Max Jacob şi Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert Delaunay, lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă (1912).În anii 1913 şi 1914 îşi expune la Berlin tablourile pictate la Paris. În 1914 îşi vizitează familia în Vitebsk şi, surprins de izbucnirea războiului, va rămâne în Rusia timp de opt ani.În primul an de război, lucrează ca funcţionar de stat în St. Petersburg. În cercul cunoscuţilor din capitală se află poeţii Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin şi Alexandr Blok. Se apropie anul 1917, care aduce cu sine revoluţia şi războiul civil. În Rusia sovietică, evreii vor deveni în sfârşit cetăţeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în oraşul natal, Chagall îşi regăseşte cu emoţie rădăcinile în folclorul şi cultura evreiască, care cunoştea în acea vreme o adevărată renaştere. Etnografii evrei adună poveşti şi legende care fuseseră până atunci păstrate numai prin viu grai. Această tradiţie naţională neobişnuit de bogată reprezintă o completare a textelor cărţilor sfinte Tora şi Talmudul.În Poarta cimitirului motivul care dă titlul tabloului este o poartă monumentală încununată cu steaua lui David şi acoperită cu inscripţii în ebraică. Textul de la baza frontispiciului redă cuvintele lui Dumnezeu din cartea profetului Iezechiel: „Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel…”.
În septembrie 1944, soţia sa Bella moare în urma unei infecţii. În America, pe lângă tablouri, artistul creează şi scenografii pentru spectacolele de balet „Aleko” de Ceaikovski şi „Pasărea de foc” de Stravinsky.În 1948 se stabileşte împreună cu pictoriţa canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o cunoaşte pe Valentina Brodski, numită de el „Vava”.
Se vor stabili la Paris în apatamentul Vavei, pe insula Saint Louis.Din anul 1966, locuiesc la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa. Chagall merge de mai multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea Knesseth-lui (Parlamentul) din Ierusalim. În ultimii ani ai vieţii, Chagall continuă să lucreze neobosit. Pictează, se ocupă de sculptură, ceramică şi litografie, proiectează vitralii.
Moare la 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci şi opt de ani. Marc Chagall a intrat în istoria picturii fără să-şi fi creat propria şcoală. Până în ziua de azi nu se cunoaşte un alt artist care să se fi raportat la creaţia lui. Poezia sentimentală a tablourilor sale, onirismul lor care îşi are rădăcinile în folclorul evreiesc şi în spiritul poporului rus, culorile strălucitoare care ar fi putut fascina pe mulţi artişti nu şi-au găsit adepţi. Chagall nu a încercat să schimbe cursul istoriei picturii. A dorit pur şi simplu ca, în felul său original, să ilustreze poveşti minunate, născute din propriile experienţe, să-şi exprime propriul misticism care poartă mai mult însemnele poeziei decât ale religiei.

Abbott Fuller Graves - Flori în grădină - aniversare

INTERMEZZO PICTURAL CU PARFUM DE TRANDAFIRI DE ABBOTT FULLER GRAVES

* * *

azi cîntă Alla Pugaciova despre oglinda sufletului
o invitație în grădina întinsă inundată de soare.
aici şezi tu în liniştea viselor printre trandafiri
dăruindu-mi o bucurie pătimaşă.


(cav)


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Abbott Fuller Graves
Titlul : Flori în grădină
Titlul original:
Data:
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Abbott Fuller Graves (1859–1936 ) a fost un pictor si ilustrator american specializat in picturi de gradini si naturi statice cu flori, cu influente de impresionism european.
Graves s-a nascut in Weymouth, Massachusetts, pe 15 aprilie 1859, fiul lui James Griswold Graves si al Elizei Nicholls (Fuller). Sperand sa devina arhitect, Graves a urmat cursurile institutului Massachusetts Institute of Technology, insa nu a absolvit. Graves a plecat la Paris si in Italia in 1884 pentru a se perfectiona ca pictor de flori. In Europe, a locuit cu Edmund C. Tarbell. Dupa reintoarcerea la Boston in 1885, Graves a devenit profesor la Cowles Art School, unde preda si prietenul sau Childe Hassam .fara indoiala, cei doi pictori s-au influentat unul pe celalalt. In 1887, Graves s-a reintors la Paris pentru a studia pictura de figuri la Academie Julien.
Graves s-a reintors la Boston in 1891 si a locuit in orasul de coasta Kennebunkport, Maine, unde a predat ore de pictura in ulei si acuarela. A continuat sa picteze scene de compozitie cu fermieri, pescari, pompieri si batrani capitani de vas din Kennebunkport. Multe dintre aceste lucrari au fost reproduse pe calendare si carti postale.
Dupa 1891, majoritatea lucrarilor lui Graves descrii gradini si peisaje cu flori, unele cu figuri feminine. In 1891 a deschis propria lui scoala de arta in Boston. Ulterior scoala s-a mutat la Kennebunk, Maine. Din 1902 pana in 1905, Graves s-a angajat ca ilustrator comercial pentru reviste din Paris. Dupa 1922, Graves si-a petrecut iernile in New York City, unde facea parte in diferite organizatii ca National Academy of Design, National Arts Club, Salmagundi Club si Allied Artists of America.
Graves a murit in Kennebunkport pe 15 iulie 1936.

Francisco José de Goya y Lucientes - La Maja vestida

Dar

tocmai azi la ora opt şi jumătate
Lângă tine în pat
A deschis Dimineaţa ochii,
Ochi mari şi însoriţi,
Ţi-a descoperit prin plapuma ceţii un
picioruş plin de sex appeal,
Te-a privit prin oglinda ei şi ai existat
Plin de pofte „as usual” şi uitând
Amănuntul birocratic al nunţii de convenienţă
Cu bătrâneţea,
Fie ea nuntă catolică, fie ea foarte, foarte catolică
Şi foarte absolut de relativă


Deocamdată.

Versuri: Riri Sylvia MANOR
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
La Maja Desnuda, 1799-1800 - Museo del Prado, Madrid
Goya pictează celebrele tablouri La Maja Desnuda ("Maja dezbrăcată", 1799-1800) şi La Maja Vestida ("Maja îmbrăcată", 1800-1803). Maja Desnuda este unul din rarele nuduri din pictura spaniolă şi totodată unul din cele mai renumite. Spre deosebire de Venus la oglindă a lui Velázquez, Goya prezintă goliciunea în mod făţiş, aproape provocator. Senzualitatea clară şi direct simţită nu poate lăsa privitorul indiferent. Tocmai din acest motiv Godoy comandă o doua pânză mai convenţională, de aceleaşi dimensiuni, care prezintă o Maja îmbrăcată, şi acoperă cu ea tabloul cu Maja dezbrăcată. Şiretlicul a fost descoperit şi în anul 1813 Inchiziţia confiscă ambele tablouri. Identitatea persoanei pictate a fost înconjurată de o aură de legende, multă vreme s-a spus că artistului i-a servit de model chiar Ducesa de Alba, modificând evident fizionomia, frumosul cap al femeii dând impresia că a fost lipit de trup, ca şi cum Goya ar fi pictat trupul iubitei în aşa fel, încât să nu poată fi recunoscut de alţi ochi. Probabil lui Goya i-a sevit drept model una dintre metresele lui Godoy, legendele însă au o viaţă lungă.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Maja îmbrăcată
Titlul original: 
  La Maja vestida
Data:1800
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 
190 x 95 cm 
Unde se gaseste:
Museo del Prado, Madrid, Spania

Date despre pictor:
Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.
La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Leonardo da vinci - Cina cea de Taină - aniversare

ZIUA LEONARDO DA VINCI

Cina cea de Taină, Mânăstirea Santa Maria delle Grazie, Milano


Cina cea de Taină, Mânăstirea Santa Maria delle Grazie, Milano
Leonardo da Vinci - Cina Cea de Taina 1495-1498. Acoperind si in prezent peretele salii de mese a manastirii Santa Maria delle Grazzie din Milano, Cina cea de Taina este pictura lui Leonardo cu cele mai mari dimensiuni (460x880 cm) si singura fresca pastrata. Motivul pentru care nu a fost vanduta pana acum este acela ca ar fi foarte greu de mutat. Valoarea ei se ridica la 510 milioane de dolari.
Cea mai renumită lucrare a lui Leonardo da Vinci, realizată în 1490, a fost Cina cea de Taină, o frescă pictată în refectoriul (sala de mese) mânăstirii Santa Maria della Grazie din Milano. Fresca reprezintă momentul în care Isus, înconjurat de discipolii săi, ia ultima cină, înainte să fie arestat şi condamnat la moarte, surprinzând exact momentul în care acesta rosteşte fraza profetică: “unul din voi mă va vinde”. Scena surprinde consternarea discipolilor Mântuitorului la auzul vorbelor acestuia. Scriitorul Matteo Bandello povesteşte cum Leonardo lucra în unele zile de dimineaţă până seara, fără a se opri nici măcar pentru a mânca, după care urmau câteva zile în care nu mai picta absolut deloc. Modul de lucru al artistului era dincolo de puterea de înţelegere a călugărilor, astfel că, exasperaţi, aceştia au cerut lui Ludovico Sforza să intervină. Atunci când a fost terminată, fresca a fost unanim aclamată, fiind considerată o capodoperă. Din păcate, tehnica utilizată de Leonardo, tempera, prin care acesta dorea obţinerea de culori mai vii, s-a dovedit inadecvată substratului pe care a fost aplicată, umezeala datorată apropierii de bucătărie, a condus la deformarea şi scorojirea acesteia, astfel încât un vizitator al mânăstirii, 100 de ani mai târziu, o descria drept o “ruină”. Cu toate acestea, fresca lui Leonardo rămâne una din cele mai cunoscute opere de artă religioasă din istorie, fiind reprodusă pe orice, de la tricouri, până la celebrele “carpete de pus pe perete”.